Legea nr. 219/2015 - economia socială
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAȚILOR, SENATUL
LEGENr. 219/2015
privind economia socială
Monitorul Oficial nr. 561 din 28.07.2015
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 1.
(1) Prezenta lege are ca obiect reglementarea domeniului economiei sociale, stabilirea măsurilor de promovare și de sprijinire a economiei sociale.
(2) Prin prezenta lege se reglementează și condițiile de atestare, de către autoritățile publice, a întreprinderilor sociale și a întreprinderilor sociale de inserție.
Art. 2.
(1) Economia socială reprezintă ansamblul activităților organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivități și/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creșterea gradului de ocupare a persoanelor aparținând grupului vulnerabil și/sau producerea și furnizarea de bunuri, prestarea de servicii și/sau execuția de lucrări.
(2) Economia socială are la bază inițiativa privată, voluntară și solidară, cu un grad ridicat de autonomie și responsabilitate, precum și distribuirea limitată a profitului către asociați.
Art. 3.
(1) În sensul prezentei legi, întreprinderile sociale pot fi:
a) societățile cooperative de gradul I, care funcționează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată;
b) cooperativele de credit, care funcționează în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;
c) asociațiile și fundațiile, care funcționează în baza Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare;
d) casele de ajutor reciproc ale salariaților, care funcționează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunilor acestora, republicată;
e) casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, care sunt înființate și funcționează în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările și completările ulterioare;
f) societățile agricole, care funcționează în baza Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare;
g) orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înființare și organizare, cumulativ, definiția și principiile economiei sociale prevăzute în prezenta lege.
(2) Pot fi întreprinderi sociale federațiile și uniunile persoanelor juridice prevăzute la alin. (1).
Art. 4.
Economia socială se bazează pe următoarele principii:
a) prioritate acordată individului și obiectivelor sociale față de creșterea profitului;
b) solidaritate și responsabilitate colectivă;
c) convergența dintre interesele membrilor asociați și interesul general și/sau interesele unei colectivități;
d) control democratic al membrilor, exercitat asupra activităților desfășurate;
e) caracter voluntar și liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;
f) personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune și independență față de autoritățile publice;
g) alocarea celei mai mari părți a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivități sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.
Art. 5.
(1) Economia socială contribuie la dezvoltarea comunităților locale, crearea de locuri de muncă, implicarea persoanelor aparținând grupului vulnerabil, prevăzut de prezenta lege, în activități cu caracter social și/sau activități economice, facilitând accesul acestora la resursele și serviciile comunității.
(2) Economia socială are următoarele obiective:
a) consolidarea coeziunii economice și sociale;
b) ocuparea forței de muncă;
c) dezvoltarea serviciilor sociale.
(3) îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alin. (2) se realizează, în principal, prin următoarele activități de interes general:
a) producerea de bunuri, prestarea de servicii și/sau execuția de lucrări care contribuie la bunăstarea comunității sau a membrilor acesteia;
b) promovarea, cu prioritate, a unor activități care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparținând grupului vulnerabil;
c) dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil;
d) dezvoltarea serviciilor sociale pentru creșterea capacității de inserție pe piața muncii a persoanelor din grupul vulnerabil.
Art. 6.
(1) În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) activitate de interes general - orice activitate din domeniul economic, cultural-artistic, social, educațional, științific, al sănătății, sportului, locuirii, protecției mediului, menținerii tradițiilor, al cărei scop final este îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5 alin. (2);
b) activitate cu caracter social - activitate care urmărește interesul general, în realizarea nevoilor sociale ale grupurilor vulnerabile, a prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială și a promovării incluziunii sociale;
c) activitate economică - orice activitate generatoare de venit;
d) întreprindere socială - orice persoană juridică de drept privat care desfășoară activități în domeniul economiei sociale, care deține un atestat de întreprindere socială și respectă principiile prevăzute la art. 4;
e) întreprindere socială de inserție - întreprinderea socială care îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute la art. 10 alin. (1);
f) atestat de întreprindere socială - forma prin care se recunoaște contribuția întreprinderilor sociale la dezvoltarea domeniului economiei sociale;
g) marca socială - forma de certificare a întreprinderilor sociale de inserție în scopul recunoașterii contribuției directe a acestora la realizarea interesului general și/sau la îmbunătățirea situației grupului vulnerabil;
h) grup vulnerabil - persoane sau familii care sunt în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai, în conformitate cu prevederile art. 6 lit. p) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011.
(2) Apartenența la grupul vulnerabil se dovedește prin acte eliberate de autorități sau, după caz, alte categorii de persoane juridice cu competențe în domeniu. Modalitatea de certificare a apartenenței la grupul vulnerabil se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 7.
Autoritățile administrației publice centrale și locale sprijină activitățile de economie socială prin:
a) recunoașterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere socială;
b) recunoașterea rolului întreprinderilor sociale de inserție prin acordarea mărcii sociale;
c) dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale de inserție;
d) promovarea și susținerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale;
e) participarea la activități de economie socială prin colaborare în diferite forme, potrivit legii;
f) înființarea de centre de informare și consiliere în domeniul economiei sociale.
CAPITOLUL II
Întreprinderea socială
Art. 8.
(1) Statutul de întreprindere socială se recunoaște prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, denumit în continuare atestat.
(2) Atestatul se acordă la solicitarea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 pe baza actelor de înființare și funcționare.
(3) Atestatul certifică scopul social al întreprinderii sociale și conformarea acesteia la principiile enunțate la art. 4.
(4) Atestatul se acordă acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înființare și funcționare respectarea următoarelor criterii:
a) acționează în scop social și/sau în interesul general al comunității;
b) alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social și rezervei statutare;
c)â se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;
d) aplică principiul echității sociale față de angajați, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferențe care să depășească raportul de 1 la 8.
(5) Atestatul se eliberează de către agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă, respectiv a municipiului București, denumită în continuare agenție de ocupare, prin compartimentul pentru economie socială, prevăzut la art. 24 alin. (2).
(6) Atestatul se acordă pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condițiile care au stat la baza acordării acestuia.
(7) Procedura de acordare a atestatului, precum și condițiile de suspendare sau retragere a acestuia se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 9.
(1) Întreprinderea socială are următoarele obligații:
a) de a comunica agenției de ocupare orice modificări ale actelor de înființare sau constitutive, în termen de 15 zile de la modificare;
b) de a comunica agenției de ocupare rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale; compartimentul județean pentru economie socială are obligația să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;
c) de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, raportul social anual privind activitatea desfășurată și situațiile financiare anuale în Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale, prevăzut la art. 27.
(2) Întreprinderile sociale se supun controlului cu privire la respectarea condițiilor legale de desfășurare a activității, anual, pentru a se verifica respectarea criteriilor care au stat la baza eliberării atestatului de întreprindere socială.
(3) Controalele prevăzute la alin. (2) se realizează de către organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
CAPITOLUL III
Întreprinderea socială de inserție
SECȚIUNEA 1
Definirea întreprinderii sociale de inserție
Art. 10.
(1) Întreprinderea socială de inserție este întreprinderea socială care:
a) are, permanent, cel puțin 30% din personalul angajat aparținând grupului vulnerabil, astfel încât timpul de lucru cumulat al acestor angajați să reprezinte cel puțin 30% din totalul timpului de lucru al tuturor angajaților;
b) are ca scop lupta împotriva excluziunii, discriminărilor și șomajului prin inserția socioprofesională a persoanelor defavorizate.
(2) Procedura de verificare a îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 11.
(1) Întreprinderile sociale de inserție au obligația de a asigura, pentru persoanele angajate, care fac parte din grupul vulnerabil, măsuri de acompaniament care să asigure inserția profesională și socială.
(2) Măsurile de acompaniament pot fi: informarea, consilierea, accesul la formele de pregătire profesională, adaptarea locului de muncă la capacitatea persoanei, accesibilizarea locului de muncă în funcție de nevoile persoanelor, precum și alte măsuri care au ca scop sprijinirea inserției profesionale și sociale.
(3) În vederea asigurării măsurilor de acompaniament, întreprinderile sociale de inserție colaborează cu serviciile publice de asistență socială de la nivel județean și local, agențiile de ocupare, centrele de furnizare de servicii integrate de asistență medicală, psihologică și socială pentru consumatorii și consumatorii de droguri dependenți, cu specialiști în domenii precum psihologie, asistență socială, adicții, pedagogie, formare profesională, ocupare, medicină, medicina muncii, economie socială.
SECȚIUNEA a 2-а
Marca socială
Art. 12.
Statutul de întreprindere socială de inserție se certifică prin acordarea mărcii sociale.
Art. 13.
(1) Marca socială cuprinde certificatul care atestă statutul de întreprindere socială de inserție, cu o valabilitate de 3 ani de la data emiterii, precum și un element specific de identitate vizuală, care se aplică în mod obligatoriu asupra produselor realizate sau a lucrărilor executate ori a documentelor care demonstrează prestarea unui serviciu.
(2) Statutul de întreprindere socială de inserție instituie următoarele obligații:
a) de a comunica agenției de ocupare orice modificări ale actelor de înființare sau constitutive, precum și rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale; compartimentul județean pentru economie socială are obligația să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;
b) de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, raportul social anual privind activitatea desfășurată și situațiile financiare anuale în Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale, prevăzut la art. 27. Modelul extrasului situațiilor financiare anuale se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice și al ministrului finanțelor publice, la inițiativa Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
(3) Întreprinderile sociale de inserție se supun controlului cu privire la respectarea condițiilor legale de desfășurare a activității, anual, pentru a se verifica respectarea condițiilor care au stat la baza eliberării mărcii sociale.
(4) Controalele prevăzute la alin. (3) se realizează de către organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Art. 14.
Procedurile de certificare și acordare a mărcii sociale, a elementului specific de identitate vizuală, procedurile privind întocmirea Raportului social anual privind activitatea desfășurată, precum și condițiile de suspendare, retragere sau anulare a mărcii sociale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
SECȚIUNEA a 3-a
Finanțarea întreprinderilor sociale de inserție și mecanismele de sprijinire și încurajare a acestora
Art. 15.
Întreprinderile sociale de inserție pot fi finanțate din surse publice și/sau private, naționale ori internaționale, potrivit normelor juridice aplicabile fiecăreia dintre categoriile din care fac parte sursele de finanțare.
Art. 16.
Întreprinderile sociale de inserție beneficiază de gratuitate pentru emiterea mărcii sociale și înregistrarea în Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale.
Art. 17.
(1) Autoritatea contractantă, astfel cum aceasta este definită în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, are dreptul de a impune, în cadrul documentației de atribuire, condiții speciale, prin care se urmărește obținerea unor efecte de ordin social, care trebuie realizate de operatorii economici pentru îndeplinirea contractului.
(2) În formularea condițiilor speciale prevăzute la alin. (1), autoritatea contractantă are obligația respectării prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 18.
Întreprinderile sociale de inserție pot beneficia de consiliere gratuită la constituirea și/sau la dezvoltarea afacerii, prin compartimentele de specialitate de la nivelul agenției de ocupare.
Art. 19.
(1) Întreprinderile sociale de inserție pot beneficia de următoarele facilități din partea autorităților administrației publice locale:
a) atribuirea unor spații și/sau terenuri aflate în domeniul public al unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu respectarea prevederilor Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în scopul desfășurării activităților pentru care le-a fost acordată marca socială;
b) sprijin, în promovarea produselor realizate și/sau furnizate, serviciilor prestate ori lucrărilor executate în comunitate, precum și în identificarea unor piețe de desfacere a acestora;
c) sprijin în promovarea turismului și activităților conexe acestuia, prin valorificarea patrimoniului istoric și cultural local;
d) alte facilități și scutiri de taxe și impozite acordate de autoritățile administrației publice locale, în condițiile legii.
(2) Pentru acordarea facilităților prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), autoritățile administrației publice locale își pot aproba în bugetele proprii sumele necesare.
Art. 20.
Întreprinderile sociale de inserție, care angajează tineri cu risc de marginalizare socială, astfel cum sunt aceștia definiți în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, sunt considerate angajatori de inserție și beneficiază de facilitățile prevăzute de lege pentru această categorie de angajatori.
Art. 21.
(1) Întreprinderile sociale de inserție pot beneficia de măsuri de sprijin, de natura ajutorului de stat, ce vor fi aprobate prin acte specifice, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în materie de ajutor de stat.
(2) Măsurile de sprijin de natura ajutorului de stat pentru întreprinderile sociale de inserție, prevăzute de prezenta lege, se vor acorda cu respectarea legislației naționale și comunitare în domeniul ajutorului de stat și vor fi implementate prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local.
(3) Întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție pot beneficia anual de programul pentru stimularea înființării și dezvoltării microîntreprinderilor din sfera economiei sociale în conformitate cu prevederile art. 251 lit. d) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la Programele naționale destinate finanțării întreprinderilor mici și mijlocii care se derulează de către autoritatea publică centrală cu atribuții în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 251 din Legea nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, procedura de implementare pentru programele prevăzute la alin. (3) se aprobă prin ordin comun al conducătorului autorității publice centrale cu atribuții în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii și al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.
Art. 22.
Luna mai a fiecărui an este dedicată organizării diferitelor evenimente sau acțiuni de mediatizare a domeniului economiei sociale, având ca scop dezvoltarea locală și cetățenia activă, cooperarea și solidaritatea socială, denumită luna promovării economiei sociale.
CAPITOLUL IV
Organizare instituțională
SECȚIUNEA 1
Compartimentul pentru economie socială
Art. 23.
(1) În cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice se înființează un compartiment la nivelul Direcției politici de ocupare competențe și mobilitate profesională, cu atribuții în elaborarea politicilor și strategiilor în domeniul economiei sociale, promovarea și sprijinirea întreprinderilor sociale, precum și furnizarea de informații către persoanele fizice și juridice interesate.
(2) Organizarea și funcționarea compartimentului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Art. 24.
(1) În cadrul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă se înființează un compartiment pentru economie socială, care coordonează și monitorizează activitatea agențiilor de ocupare în domeniul economiei sociale, precum și îndrumarea metodologică a acestora.
(2) În vederea asigurării implementării politicilor, dezvoltării și monitorizării domeniului de economie socială, la nivel județean se organizează, în cadrul agențiilor de ocupare, compartimente pentru economie socială.
(3) Organizarea și funcționarea compartimentelor prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(4) Compartimentele prevăzute la alin. (1) și (2) se organizează cu încadrarea în numărul de posturi aprobat.
(5) Pentru implementarea planului județean de inserție socio-profesională prevăzut la art. 25 lit. і), agenția va aloca resurse financiare corespunzătoare.
Art. 25.
Principalele atribuții ale compartimentelor pentru economie socială din cadrul agențiilor de ocupare sunt:
a) analizează și evaluează solicitările persoanelor juridice care desfășoară activități în domeniul economiei sociale în vederea acordării, după caz, a atestatului sau a mărcii sociale;
b) emit deciziile de acordare ori, după caz, de neacordare a atestatului, respectiv a mărcii sociale;
c) introduc informațiile privind întreprinderile sociale, respectiv întreprinderile sociale de inserție, în Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale;
d) informează și acordă sprijin metodologic pentru derularea procedurii de atestare/certificare a întreprinderilor sociale/ întreprinderilor sociale de inserție, precum și pentru desfășurarea activității acestora;
e) monitorizează, la nivel județean, activitatea întreprinderilor sociale, respectiv a întreprinderilor sociale de inserție, și elaborează rapoarte trimestriale privind activitatea desfășurată de acestea, pe care le înaintează Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă:
f) întocmesc raportul anual de activitate și îl transmit Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă;
g) furnizează informațiile necesare actualizării registrului prevăzut la art. 27 alin. (1);
h) propun Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice măsuri de îmbunătățire și dezvoltare a domeniului de economie socială;
i) elaborează, prin consultare cu întreprinderile sociale de inserție, planul județean de inserție socioprofesională, definit prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
j) suspendă sau retrag, după caz, atestatul ori marca socială;
k) publică raportul anual de activitate pe pagina proprie de internet.
Art. 26.
(1) Se înființează Comisia națională pentru economie socială, fără personalitate juridică, organism de colaborare, coordonare și monitorizare în domeniul economiei sociale, denumită în continuare Comisia națională, cu scopul de a contribui la dezvoltarea economiei sociale prin promovarea și sprijinirea entităților din economia socială.
(2) Comisia națională va avea o reprezentare paritară, va fi compusă din 14 membri și va fi condusă de un președinte, ales de plenul acesteia. Comisia va avea în componență:
a) câte un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, al Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului, al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, al Ministerului Finanțelor Publice, al Ministerului Justiției, al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, al Ministerului Educației și Cercetării Științifice, la nivel de secretar de stat;
b) câte un reprezentant din partea entităților economiei sociale prevăzute la art. 3 lit. a)-f);
c) un reprezentant al întreprinderilor sociale de inserție.
(3) Membrii Comisiei naționale prevăzuți la alin. (2) lit. a) sunt numiți prin ordin de către ministrul de resort, iar cei prevăzuți la alin. (2) lit. b) și c) sunt numiți prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.
(4) Compartimentul prevăzut la art. 23 alin. (1) va asigura secretariatul Comisiei naționale.
(5) Organizarea și funcționarea Comisiei naționale, inclusiv alegerea președintelui, se reglementează prin regulament intern, aprobat prin ordin comun al miniștrilor prevăzuți la alin. (2) lit. a).
c) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, utilizarea mărcii sociale de către alte persoane fizice sau juridice care nu sunt deținătorii legali ai acesteia;
d) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, în cazul lipsei documentelor doveditoare care certifică apartenența la grupul vulnerabil, prevăzute la art. 6 alin. (2);
e) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei și retragerea atestatului, încălcarea a cel puțin unui criteriu dintre cele prevăzute la art. 8 alin. (4).
SECȚIUNEA a 2-а
Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale
Art. 27.
(1) În scopul asigurării informațiilor necesare, corecte și complete cu privire la situația și evoluția domeniului economiei sociale la nivel național se înființează Registrul unic de evidență a întreprinderilor sociale, denumit în continuare registru.
(2) Registrul este administrat de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și cuprinde, după caz, următoarele informații cu privire la întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție existente în România:
a) denumirea completă;
b) categoria de persoane juridice în care se încadrează;
c) data înființării;
d) domeniul de activitate;
e) cifra de afaceri/valoarea activului patrimonial, pierderile sau profitul înregistrat în anul fiscal anterior;
f) numărul total de angajați;
g) documentele care atestă apartenența la grupul vulnerabil;
h) copia fișei de post/fișelor de post a persoanei/ale angajaților care aparțin grupului vulnerabil;
i) formele de sprijin de care beneficiază angajatorul;
j) abaterile/sancțiunile angajatorului;
k) data acordării/suspendării/retragerii atestatului sau, după caz, a mărcii sociale.
(3) Angajatorii sunt obligați să transmită documentele prevăzute la alin. (2) lit. g) agențiilor de ocupare, în termen de 5 zile de la data la care se demonstrează că persoana angajată aparține grupului vulnerabil sau, după caz, de la data la care au intervenit modificări în documentele furnizate.
Art. 28.
Procedura de organizare, actualizare și utilizare a registrului se elaborează de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, la propunerea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, și se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.
CAPITOLUL V
Sancțiuni
Art. 29.
Nerespectarea dispozițiilor prezentei legi constituie contravenție și se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, nerespectarea de către întreprinderile sociale de inserție a condițiilor prevăzute la art. 10 alin. (1), art. 13 alin. (2) și la art. 27 alin. (3);
b) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, utilizarea mărcii sociale, de către întreprinderile sociale de inserție, peste termenul de valabilitate prevăzut la art. 13 alin. (1);
Art. 30.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către:
a) organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru contravențiile prevăzute la art. 29 lit. a)-c) și e);
b) Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială, pentru contravențiile prevăzute la art. 29 lit. d).
Art. 31.
(1) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 29, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
(2) Procesele-verbale vor fi depuse în fotocopie la compartimentul din cadrul agențiilor județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a municipiului București.
Art. 32.
Dispozițiile referitoare la contravenții, prevăzute la art. 29, se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 33.
Amenzile contravenționale aplicate conform prezentei legi se constituie venituri la bugetul de stat.
CAPITOLUL VI
Dispoziții finale
Art. 34.
(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice va elabora normele metodologice de aplicare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) În termenul prevăzut la alin. (1) se modifică Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Art. 35.
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 6 alin. (2), art. 8 și art. 12-14, care intră în vigoare la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 34 alin. (1).
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
VALERIU-STEFAN ZGONEA
PREȘEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
| ← HG nr. 565/2015 - aprobarea Strategiei naţionale pentru... | Ordinul MECT ANT nr. 221/2015 - modificarea Normelor... → |
|---|
Începând cu anul 2006, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice este coordonatorul naţional al politicilor de incluziune socială, iar în vederea îndeplinirii acestui rol are ca responsabilităţi monitorizarea şi evaluarea implementării strategiilor naţionale privind incluziunea socială. în acest sens, periodic, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prezintă rapoarte de progres asupra stadiului implementării măsurilor prioritare asumate în domeniul incluziunii sociale structurilor responsabile din
Citește mai mult
cadrul Comisiei Europene.Economia socială oferă un model alternativ de incluziune socială a grupurilor vulnerabile, reprezintă o altă manieră de a face incluziune socială şi reintegrare prin promovare economică. Economia socială reprezintă totodată un model alternativ de afaceri, bazat pe principiile echităţii, responsabilităţii şi transparenţei, prin care se încurajează participarea tuturor actorilor relevanţi (grupuri vulnerabile, persoane apte de muncă şi care beneficiază de prestaţii de asistenţă socială, persoane aflate in şomaj, autorităţi locale, organizaţii neguvemamentale etc.) în procesul de luare a deciziilor. Acest model economic implică o bună coordonare a activităţilor de producţie cu cererea clienţilor sau utilizatorilor, prin promovarea unei abordări democratice bazate pe cooperare şi nu pe competiţie, pe promovarea drepturilor angajaţilor şi utilizatorilor, pe utilizarea programelor de politici publice în vederea promovării şi integrării grupurilor dezavantajate.
Economia socială are un rol cheie în realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona de creştere durabilă şi ocupare completă a forţei de muncă, deoarece contracarează numeroasele dezechilibre de pe piaţa muncii, în special prin sprijinirea ocupării forţei de muncă feminine, creează şi oferă servicii de asistenţă comunitară (cum ar fi servicii sociale, medicale şi de asigurări sociale) şi creează şi menţine configuraţia economică a societăţii, contribuind astfel la dezvoltarea locală şi la coeziunea socială.
Prin Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, potrivit art. 6 lit. „1”, termenul de „economie socială” reprezintă un sector ce cuprinde activităţi economice care, în subsidiar şi cu condiţia menţinerii performaţei economice, includ obiective de tip social. Strategia „Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii” este documentul strategic la nivel european care îşi propune „o creştere incluzivă” a societăţii europene, iar stabilirea unor ţinte la nivel european pentru creşterea gradului de ocupare şi de reducere a numărului de persoane aflate în sărăcie sunt obligaţii necesar de atins până în anul 2020. Pentru aceasta este necesar ca fiecare dintre Statele Membre să contribuie la atingerea acestor ţinte prin politicile pe care flecare şi le dezvoltă la nivel naţional.
Astfel că, a fost elaborat Programul Naţional de Reformă 2011-2013 (PNR) care reprezintă instrumentul de implementare ia nivel naţional a Strategiei Europa 2020 şi, totodată, platforma-cadru pentru definirea şi aplicarea politicilor de dezvoltare economică a României, în concordanţă cu politicile Uniunii Europene (UE). PNR 2011-2013 a fost adoptat de Guvernul României la 29 aprilie 2011 şi transmis Comisiei Europene (COM) împreună cu Programul de Convergenţă 2011-2014. în urma examinării PNR ale tuturor SM, COM a propus Consiliului European (CONS) din martie 2011 recomandări specifice de ţară. CONS a recomandat României să implementeze măsurile cuprinse în memorandumurile de înţelegere semnate cu UE şi FMI, măsuri incluse în PNR 2011-2013.
Analiza creşterii economice 2012 (AGS) a lansat cel de-al doilea semestru european de coordonare economică consolidată, stabilind - pentru anul în curs - cinci priorităţi majore de acţiune (1). Aceste priorităţi, inclusiv cele care vizează reducerea şomajului în rândul tinerilor, finalizarea pieţei unice şi sporirea sprijinului acordat micilor întreprinderi (2), vor fi preluate de către statele membre - până la sfârşitul lunii martie 2012 - în programele naţionale de reformă, precum şi în programele de stabilitate/convergenţă actualizate. Consiliul European din 1-2 martie 2012 a aprobat cele cinci priorităţi stabilite în AGS 2012 şi a analizat modul de punere în aplicare a recomandărilor specifice de ţară pentru 2011.
Astfel că, în cadrul Programului Naţional de Reformă 2011-2013 este prevăzută adoptarea cadrului legal privind sectorul economiei sociale, măsură prevăzută şi în Planul de măsuri prioritare anexat Programului Naţional de Reformă, cuprinsă în cadrul obiectivului de incluziune socială - incluziune socială activă, punctul 12 - măsura fiind cea de definitivare a cadrului legal privind sectorul economiei sociale, instituţia responsabilă de realizarea acestei măsuri fiind Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
Monitorizarea aplicării PNR 2011-2013 la nivel naţional este asigurată de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) care, cu sprijinul instituţiilor implicate în implementare, elaborează anual un Plan de acţiune pentru implementarea PNR. Planul conţine măsuri concrete pe termen scurt, derivate din PNR 2011-2013, Raportul anual de creştere al COM, recomandările specifice de ţară emise de COM şi andosate de CONS, precum şi alte măsuri recomandate de COM prin intermediul celor şapte Iniţiative emblematice care fac parte din strategia Europa 2020. Planul de acţiune este monitorizat de către MAE, care elaborează rapoarte trimestriale de progres pe baza raportărilor transmise de instituţiile care au responsabilităţi de implementare.
în cadrul obiectivului de incluziune socială, potrivit Raportului privind implementarea j Programului Naţional de Reformă 2011-2013 - stadiul la 15 martie 2012, Raport adoptat prin I Memorandum în şedinţa Guvernului din data de 3 aprilie 2012 este prevăzut ca Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice “trebuie să aibă în vedere respectarea termenului propus pentru finalizarea proiectului de Lege privind economia socială, şi anume trim. IV 2012”.
în 2009, a fost adoptată Rezoluţia Parlamentului European din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (2008/2250(INI)), în care “reaminteşte că diversitatea formelor de întreprinderi este recunoscută în Tratatul CE, precum şi prin adoptarea statutului societăţii cooperative europene”. Totodată, “consideră că Uniunea Europeană şi statele membre ar trebui să recunoască economia socială şi părţile implicate în aceasta - cooperative, societăţi mutuale, asociaţii şi fundaţii - în legislaţiile şi politicile lor şi sugerează ca aceste măsuri să cuprindă accesul uşor la credite şi la scutiri fiscale, dezvoltarea microcreditelor, crearea unor statute europene pentru asociaţii, fundaţii şi societăţi mutuale, precum şi o finanţare UE adaptată şi stimulente pentru a sprijini mai bine organizaţiile din domeniul economiei sociale care operează în sectoarele de pe piaţă şi din afara pieţei şi care sunt create în scopul utilităţii sociale”.
(1) Aceste priorităţi vizează: continuarea consolidării fiscale diferenţiate favorabile creşterii; reluarea activităţii normale de creditare; promovarea creşterii şi a competitivităţii în prezent şi viitor; abordarea aspectelor legate de şomaj şi de consecinţele sociale ale crizei; modernizarea administraţiei publice.
(2) Consiliul European Informai, 30 ianuarie 2012, Declaraţia a membrilor Consiliului European: Spre o consolidare favorabilă creşterii şi o creştere favorabilă ocupării forţei de muncă.
Totodată, „Platforma europeană pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziune socială şi teritorială” aprobată de Comisia Europeană, este un instrument care are ca scop realizarea unui angajament comun în rândul Statelor Membre, instituţiilor europene şi actorilor implicaţi în lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale. Prin acest document se are în vedere găsirea de soluţii pentru reducerea bugetelor publice şi pentru creşterea eficienţei prin noi metode participative care să se adreseze combaterii sărăciei. Una din aceste metode se referă la „Promovarea abordării parteneriale şi a economiei sociale”.
în contextul legislativ la nivel naţional, conceptul de economie socială este prezent în Planul naţional antisărăcie şi promovarea incluziunii sociale, aprobat prin HG nr.829/2002, capitolele II şi IV. Actul normativ, cu modificările şi completările ulterioare, defineşte obiective strategice imediate dar şi pe termen mediu - lung (2002-2012). în cadrul obiectivelor pe termen mediu-lung, economia socială este menţionată ca unul dintre principiile ce vizează construirea unei societăţi incluzive. După stabilirea acestei baze pentru dezvoltarea economiei sociale în România, documentele cu rol major în promovarea incluziunii sociale nu mai menţionează economia socială până în 2008.
în 2005 s-a semnat Memorandumul comun în domeniul incluziunii sociale pentru România, care a identificat „provocările în abordarea sărăciei şi a excluziunii sociale, prezintă măsurile politice majore luate de România, pe baza acordului, de a începe transpunerea obiectivelor comune ale UE în politicile naţionale şi identifică principalele metode pentru viitoarea monitorizare şi revizuire a politicii”. Deşi economia socială fusese deja menţionată ca instrument inovator în combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale în HG nr.829/2002 privind aprobarea Pianului naţional anti-sărăcie şi promovare a incluziunii sociale, cu modificările şi completările ulterioare, conceptul de economie socială nu se regăseşte în Memorandum.
Economia socială revine explicit în atenţia generală în 2008 odată cu includerea sa ca domeniu eligibil pentru finanţare din Fondul social european: economia socială este sprijinită ca domeniu major de intervenţie al Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, al cărui Document Cadru de Implementare este aprobat prin Ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului economiei şi finanţelor 254/1169/2008.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în cadrul proiectului cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane „Economia socială, model inovator pentru promovarea incluziunii active a persoanelor defavorizate” (ID 4386) îşi propune realizarea premiselor pentru dezvoltarea unui sistem sustenabil de economie socială în România ca soluţie pentru incluziunea socială a grupurilor defavorizate şi de creştere a oportunităţilor de ocupare pentru persoanele cele mai afectate de riscul de excluziune socială.
2. Schimbări preconizate
Proiectul de lege conţine prevederi ce au drept scop reglementarea domeniului economiei sociale, a cadrului general de organizare şi funcţionare a întreprinderilor care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, precum şi stabilirea măsurilor de promovare a acestora, conform scopurilor şi principiilor lor specifice.
Principalele reglementări din proiectul de lege vizează următoarele aspecte:
> definirea termenului de economie socială ca reprezentând ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau intereselor personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări;
> stabilirea principiilor care stau la baza economiei sociale şi a obiectivelor acesteia;
> definirea unor termeni semnificativi în domeniul economiei sociale, precum şi stabilirea categoriilor de persoane care fac parte din grupul vulnerabil;
> definirea termenului de “întreprindere socială” şi acordarea unui atestat în domeniul economiei pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi în acest domeniu;
> definirea întreprinderii sociale de inserţie şi certificarea statutului de întreprindere de inserţie socială prin acordarea mărcii sociale pe baza îndeplinirii unor condiţii;
> stabilirea mecanismelor de sprijinire şi încurajare a dezvoltării întreprinderilor sociale;
> înfiinţarea la nivel naţional a Registrului unic de evidenţă al întreprinderilor sociale;
> luna mai va fi dedicată organizării diferitelor evenimente sau acţiuni de mediatizare a domeniului economiei sociale, denumită „luna promovării economiei sociale”;
> au fost introduse contravenţii şi sancţiuni aplicabile nerespectării obligaţiilor prevăzute de prezenta lege.
Se preconizează că, reglementările cuprinse în prezentul proiect de lege au următoarele rezultate favorabile:
> contribuie la dezvoltarea unei viziuni de ansamblu asupra interesului general şi a dezvoltării durabile;
> promovează şi contribuie la dezvoltarea cetăţeniei active, a autodeterminării şi a coeziunii economice şi sociale;
> contribuie la creşterea calitativă şi cantitativă a ocupării prin:
- crearea de locuri de muncă pe termen lung
• fie în cadrul întreprinderilor sociale de inserţie, dar şi a întreprinderilor sociale;
• fie prin sprijinirea de către acestea a unor activităţi care pot genera sau care asigură locuri de muncă - autoocupare, dezvoltare de noi locuri de muncă pentru alţii;
- dezvoltarea de întreprinderi sociale de inserţie care acompaniază persoanele aparţinând grupului vulnerabil pe termen scurt sau mediu pentru integrare treptată pe piaţa muncii, în economia reală, prin:
■ dezvoltarea unor programe eficiente de ocupare dedicate persoanelor vulnerabile;
■ creşterea şi susţinerea creării de locuri de muncă adaptate nevoilor specifice ale acestora;
■ promovarea cu prioritate a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru aceste persoane, activităţi care vizează în mod prioritar ocuparea cât mai I multor persoane aparţinând grupului vulnerabil, şi nu productivitatea pe termen scurt;
> încurajează creşterea numărului persoanelor care sunt nu numai consumatori, ci şi producători de bunuri sau furnizori de servicii, contribuind astfel la creşterea produsului intern brut;
> contribuie la susţinerea şi dezvoltarea spiritului antreprenorial;
> încurajează şi contribuie la dezvoltarea unor programe locale sau comunitare complexe, putând oferi răspunsuri adaptate nevoilor locale specifice, inclusiv prin:
- identificarea corectă a acestor nevoi, mai ales cu privire la grupurile vulnerabile;
- dezvoltarea unor mecanisme eficiente de producţie la nivel local;
> contribuie la dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a unor tipuri de servicii sociale şi produse pe care le pot furniza întreprinderile sociale şi întreprinderile sociale de inserţie;
> contribuie la reducerea discriminării şi a percepţiilor negative privind persoanele aparţinând grupului vulnerabil, inclusiv prin evidenţierea faptului că acestea nu reprezintă probleme, ci resurse pentru societate;
> sprijină şi promovează diversitatea domeniilor şi formelor de calificare, formare iniţială şi formare continuă, cu impact inclusiv asupra dezvoltării varietăţii de ocupaţii din România, în concordanţă cu tendinţele europene de dezvoltare în domeniu;
> contribuie la diversificarea surselor de autosusţinere pentru structuri din domeniul social, cum sunt, de exemplu, organizaţiile nonprofît sau societăţile cooperatiste, şi pentru beneficiarii acestora;
> contribuie la creşterea capacităţii de autofinanţare a unor categorii variate de persoane juridice, prin diversificarea opţiunilor financiare flexibile dedicate acestora, contribuie la creşterea economică sustenabilă;
> economia socială joacă un rol esenţial în economia europeană combinând profitabilitatea cu solidaritatea, creând locuri de muncă de bună calitate, consolidând coeziunea socială, economică şi regională, generând capital social, promovând cetăţenia activă, solidaritatea şi un tip de economie care acordă prioritate oamenilor şi sprijină dezvoltarea durabilă şi inovarea socială, tehnologică şi de mediu.
(...)
1. Impactul asupra mediului concurenţial şi domeniul ajutoarelor de stat
Reglementările prevăzute în proiectul de lege contribuie la susţinerea şi dezvoltarea spiritului antreprenorial, iar măsurile de sprijin pentru întreprinderile sociale de inserţie se vor implementa în
conformitate cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul ajutoarelor de stat.
2. Impact asupra mediului de afaceri
Reglementările prevăzute în proiectul de lege contribuie la susţinerea şi dezvoltarea spiritului antreprenorial.
3. Impact social
Dezvoltarea domeniului economiei sociale în România va avea impact direct asupra incluziunii sociale a persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile, cât şi asupra calităţii vieţii persoanelor din comunitate, întreprinderile sociale, cât mai ales întreprinderile sociale de inserţie îşi pot dezvolta activitatea în domeniu, în baza unor reglementări clare şi accesibile, cu respectarea unor principii de bază, cum ar fi:
- prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;
- solidaritate şi responsabilitate colectivă;
- convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;
- control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;
- caracterul voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;
- personalitatea juridică distinctă, autonomia de gestiune şi independenţa faţă de autorităţile publice;
- alocarea unei părţi din profit sau, după caz, din excedentul financiar pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă şi/sau furnizarea unor servicii de interes pentru comunitate.
Respectarea principiilor economiei sociale va avea impact atât asupra dezvoltării sociale, cât şi asupra reducerii riscului de excluziune socială prin crearea de noi oportunităţi de angajare a persoanelor care provin din grupurile vulnerabile.
(...)
Acte normative ce urmează a fi elaborate în vederea noilor dispoziţii:
> Hotărâre de Guvern pentru aprobarea nomelor metodologice de aplicare a prevederilor legii privind economia socială;
> Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice pentru organizarea, actualizarea şi utilizarea Registrului unic de evidenţă al întreprinderilor sociale;
> Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice pentru implementarea măsurilor de sprijin de natura ajutorului de stat pentru întreprinderile sociale de inserţie.
(...)
Conformitatea proiectului de act normativ cu legislaţia comunitară în materie cazul proiectelor ce transpun prevederi comunitare
Proiectul de lege privind economia socială cuprinde recomandări prevăzute în textul Rezoluţiei Parlamentului European din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (2008/2250(IND).
(...)
Informaţii privind procesul de consultare cu organizaţiile neguvernamentale, institute de cercetare şi alte organisme implicate
Elaborarea proiectului de lege privind economia socială a fost realizată într-o primă etapă, cu participarea reprezentanţilor organizaţiilor neguvemamentale în cadrul Proiectului „Economia socială - model inovator pentru promovarea incluziunii active a persoanelor defavorizate” cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa Prioritară 6, „Promovarea incluziunii sociale”, Domeniul de intervenţie 6.1 -„Dezvoltarea economiei sociale”.