Decizia CCR nr. 337 din 12.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 145 alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Gheorghe Milici în Dosarul nr. 5.912/325/2013 al Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 243D/2014

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menționând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 519 din 19 aprilie 2011, Decizia nr. 1.221 din 20 septembrie 2011 și Decizia nr. 1.226 din 20 septembrie 2011, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5 912/325/2013, Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, excepție invocată de Gheorghe Milici într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că dispozițiile menționate sunt neconstituționale, întrucât, prin inexistența controlului judecătoresc asupra începerii executării silite, s-a conferit executorului fiscal competența de a decide cu privire la legalitatea și temeinicia titlului executoriu, titlu pe care îl întocmește tocmai organul care realizează și activitatea de executare silită.

6. Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă și-a exprimat opinia potrivit căreia excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că începerea executării silite prin comunicarea somației nu înseamnă că organul de executare fiscal decide asupra legalității și temeiniciei titlului executoriu, instanța judecătorească având atribuția de a stabili cu privire la legalitatea titlului executoriu în măsura în care este sesizată cu o contestație.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta arată, făcând trimitere generică la jurisprudența Curții Constituționale, că principiul egalității în drepturi înscris în Constituție privește egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără a institui egalitatea între cetățeni și autoritățile publice sau între cetățeni și stat. În plus, textul de lege criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în situațiile prevăzute de ipoteza normei respective, în speță tuturor debitorilor față de care a început executarea silită a unor titluri executorii cuprinzând creanțe fiscale.

9. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 145 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, față de art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) și art. 126 din Constituție, se arată că nu pot fi reținute argumentele privind încălcarea principiului separației în stat și al realizării justiției prin instanțele judecătorești. Dispozițiile legale criticate reprezintă concretizarea obligației statului reglementată de art. 626 din codul de procedură civilă de a asigura, prin agenții săi, executarea în mod prompt și efectiv a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executori în domeniul fiscal, titlul de creanță fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general, adoptată de legiuitor în limitele competenței sale constituționale, prevăzută de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

10. Mai mult, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil soluționat de către o instanță independentă și imparțială, legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală,"Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [...]" iar, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 145 alin. (1) din Ordonanța Guvernului

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dispoziții ce au următoarea redactare: "Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu."

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție și alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției, cât și prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la dispozițiile art. 44 din Constituție, constatând că sunt constituționale.

16. Astfel, prin Decizia nr. 1.226 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 22 noiembrie 2011, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 372 din Codul de procedură civilă din 1865, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătorești și al înscrisurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. În domeniul fiscal, titlul de creanță fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenței sale constituționale.

17. De asemenea, Curtea a observat că, potrivit art. 12 din Codul de procedură fiscală, relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii. Astfel, contribuabilul trebuie să își achite de bunăvoie obligațiile fiscale, organele fiscale care administrează creanțele respective fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită numai dacă contribuabilul nu își îndeplinește obligația de plată.

18. Așa fiind, nerespectarea propriei îndatoriri prevăzute de însuși textul constituțional al art. 56 alin. (1) nu poate constitui temeiul susținerii potrivit căreia dispozițiile de lege referitoare la titlul executoriu în materie fiscală, precum și la regulile privind executarea silită contravin prevederilor constituționale ale art. 44.

19. Totodată, Curtea a constatat că și în această materie legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, "Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare iar, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Distinct de cele de mai sus, Curtea mai constată că, potrivit dispozițiilor art. 144-145 din Codul de procedură fiscală, în toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu și să se arate natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării. Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termenul de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu. Somația cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia. Curtea mai reține că Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede că executarea silită se suspendă atunci când suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditor, în condițiile legii. De asemenea, în baza art. 172 și următoarele din același cod, se poate face contestație la executarea silită. Așadar, procedura executării silite a creanțelor fiscale cuprinde suficiente garanții în această materie (care se aplică, în egală măsură persoanelor aflate în aceeași situație juridică) și care conduc la concluzia respingerii argumentelor autorului excepției de neconstituționalitate, prin raportare la art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (1) privind accesul liberia justiție și alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției din Constituție.