Decizia CCR nr. 343 din 17.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar și în mod particular a dispozițiilor art. II art. 6 alin. (1) și (2) din această lege, excepție ridicată de Ștefana Bădulescu în Dosarul nr. 677/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 246D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legai îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 3.611 din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 677/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar și în mod particular a dispozițiilor art. II art. 6 alin. (1) și (2) din această lege.

5. Excepția a fost ridicată de Ștefana Bădulescu cu prilejul soluționării plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 2/118706 din 9 ianuarie 2013, emisă de Ministerul Justiției.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. II din Legea

nr. 283/2011 sunt neconstituționale prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție. În acest sens, arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 a reglementat inițial aspecte care nu se refereau și la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Aceste aspecte au fost introduse în cuprinsul ordonanței prin Legea nr. 283/2011, fără a fi motivate însă în niciun fel necesitatea și urgența reglementării, în sprijinul celor arătate invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 1.121/2008, nr. 104/2009 și nr. 784/2009.

7. Totodată, susține că dispozițiile de lege criticate nu mai pot fi aplicate începând cu luna iunie 2012 sau cel mai târziu cu luna decembrie 2012, întrucât eventualele justificări raportate la criza economică financiară a statului care au reprezentat temeiul reglementării nu mai subzistă odată ce salariile care au fost reduse în acest context au revenit la nivelul anterior acestei crize. Or, consideră că este inadmisibil să se considere că salariile nu pot fi reduse decât temporar, iar alte drepturi salariale, așa cum este indemnizația corespunzătoare coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare, să nu mai fie acordate niciodată, deși neplata acestora a fost dispusă pentru aceleași rațiuni pentru care au fost reduse și salariile.

8. În ceea ce privește dispozițiile art. 11 art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011, arată că acestea sunt discriminatorii. Astfel, consideră că prin aplicarea acestui articol de lege, care prevede că salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare nu va fi acordat, indemnizația pe care a obținut-o este diferită de cea de care beneficiază alte persoane care au îndeplinit aceleași cerințe de vechime în profesie anterior datei de 1 ianuarie 2011 în acest mod se ajunge la o remunerare diferită pentru o muncă egală, încălcându-se art. 16,art. 4 și art. 41 din Constituție.

9. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

10. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului consideră ca dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că aceste dispoziții de lege se aplică în mod egal tuturor persoanelor cuprinse în ipoteza normei, respectiv personalul plătit din fonduri publice. Astfel, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. În plus, legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, prin reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.

12. De asemenea, consideră că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la muncă. În acest sens, arată că salariul poate fi diminuat dacă această măsură este determinată de necesitatea stabilității economice a țării în contextul crizei economice mondiale. Amintește că, prin deciziile nr. 871/2010 și nr. 874/2010, Curtea Constituțională a statuat că noțiunea de "bun", în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, înglobează orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică și reprezintă un drept câștigat numai cu privire la drepturile realizate până la data intrării în vigoare a noii legi.

13. În sfârșit, precizează că art. 115 alin. (4) din Constituție nu are incidență în cauză.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Potrivit actului de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, și în mod particular dispozițiile art. II art. 6 alin. (1) și (2) din această lege.

17. Curtea constată că, în realitate, autorul excepției se referă la dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, și la art. II art. 6 alin. (1) și (2) din această ordonanță, dispoziții care au fost introduse în cuprinsul ordonanței prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011.

18. Dispozițiile art. II art, 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 au următoarea redactare: "(1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție»."

19. Aceste dispoziții de lege au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2012. Deoarece, însă, continuă să își producă efectele juridice în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a analiza constituționalitatea acestora.

20. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 4 referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 115 alin. (4) referitor la condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 atât pentru motive ce se referă la îndeplinirea condițiilor necesare pentru adoptarea actului normativ amintit, cât și pentru motive referitoare la însuși conținutul reglementării.

22. În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa contrarietate a dispozițiilor de lege criticate cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate invocă inexistența unei situații extraordinare care să fi justificat adoptarea de urgență a măsurilor privind drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar, reglementate în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010.

23. Față de această critică, Curtea reține că, la momentul emiterii sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 a avut în conținutul său un singur articol, ce reglementa unele măsuri referitoare la acordarea finanțărilor rambursabile acordate unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale,

24. Prin legea de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, Legea nr. 283/2011, a fost introdus în cuprinsul ordonanței art. II, articol ce conținea 23 de articole care instituiau diferite măsuri financiare în domeniul bugetar, privind, între altele, și drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar.

25. Într-adevăr, așa cum Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, și Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, în vederea exercitării de către Guvern a prerogativei legislative prin emiterea unei ordonanțe de urgență, Constituția a prevăzut în art. 115 alin. (4) necesitatea justificării acestui transfer de competență de la puterea legiuitoare, Parlamentul, către puterea executivă, Guvernul. Astfel, în conținutul ordonanței de urgență trebuie să fie menționată situația extraordinară care a impus de urgență intervenția legislativă a Guvernului.

26. În cazul dispozițiilor de lege criticate, Curtea constată însă că acestea au fost introduse în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010, prin modificările și completările aduse acestui act normativ de către legea de aprobare, adoptată de însăși puterea legiuitoare, Parlamentul, îndeplinirea condițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție fiind lipsită de relevanță în acest caz.

27. Examinând în continuare criticile de neconstituționalitate ce vizează conținutul art. II art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, Curtea constată că autorul excepției susține atât faptul că aceste dispoziții de lege ar fi contrare prevederilor art. 4,art. 16 și art. 41 din Constituție, cât și dispozițiilor art. II art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010. De asemenea, susține că aceste dispoziții de lege ar fi trebuit să își înceteze aplicabilitatea cel mai târziu la sfârșitul anului 2012.

28. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile Legii fundamentale, Curtea reține că autorul excepției pune în discuție existența unui tratament juridic discriminator între persoanele care au fost avansate în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă anterior datei de 1 ianuarie 2011 și cele care au fost avansate ulterior. Astfel, arată că acestea din urmă au beneficiat de încadrarea în clasa de munca corespunzătoare vechimii dobândite și de majorarea salariului de bază, dar nu prin aplicarea coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de ierarhizare, prevăzut în tabelul cuprins în art. 10 alin, (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ci prin aplicarea coeficientului prevăzut la art. 10 alin. (5) din aceeași lege.

29. Curtea observă că soluția legislativă criticată s-a aplicat nu numai în anul 2012, așa cum prevede art. II art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, ci și anterior, în anul 2011, prin reglementarea art. 6 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, și s-a prelungit ulterior, în anul 2013, prin conținutul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012.

30. Analizând criticile de neconstituționalitate identice celor invocate în prezenta cauză cu referire la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 285/2010, Curtea, prin Decizia nr. 884 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2012, a reținut că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.

31. Cât privește pretinsa contrarietate dintre dispozițiile art. II art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 și cele ale art. II art. 2 din același act normativ, Curtea reține că, în realitate, deși cele două texte de lege se referă la promovare, au în vedere criterii de promovare diferite. Astfel, în timp ce textul de lege criticat se referă la promovarea în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, art. II art, 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 are în vedere promovarea în alte grade și trepte profesionale.

32. De altfel, eventuala contrarietate dintre două texte de lege nu reprezintă o problemă de constituționalitate, de competența instanței de contencios constituțional, întrucât aceasta din urmă este chemată să analizeze dispozițiile legilor sau ordonanțelor în raport cu prevederile Legii fundamentale, iar nu în raport cu alte legi.

33. De asemenea, susținerile autorului excepției referitoare la perioada de timp cât dispozițiile de lege criticate ar fi trebuit să fie aplicate, respectiv cel mai târziu până la sfârșitul anului 2012, nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci pot fi privite mai degrabă ca propuneri de modificare a dispozițiilor legale, aspect ce nu intră în competența Curții Constituționale.