Decizia CCR nr. 435 din 9.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Sindicatul Liber Educația din Galați pentru Stela Olaru în Dosarul nr. 1.805/121/2014 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.272D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.377D/2014, nr. 439D/2015, nr. 477D/2015, nr. 524D/2015, nr. 645D/2015, nr. 660D/2015, nr. 669D/2015, nr. 768D/2015, nr. 800D/2015, nr. 801D/2015, nr. 817D/2015 și nr. 818D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, respectiv ale art. 171 alin. (1) și art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Sindicatul Liber Educația din Galați pentru Marilena Batog în Dosarul nr. 8.629/121/2013 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Sindicatul Liber din învățământ Satu Mare pentru Szász Erika și alții, pentru Lenuța Bura, pentru Georgeta Roșu, pentru Rodica Cuceu, pentru Maria Pop și alții, pentru Mariana Tirle, pentru Fira Balint, pentru Larisa Erdei și alții și pentru Simion Deri în dosarele nr. 1.069/83/2014, nr. 945/83/2014, nr. 1.433/83/2014, nr. 1.121/83/2014, nr. 1.792/83/2014, nr. 1.487/83/2014, nr. 1.657/83/2014, nr. 1.200/83/2014 și nr. 1.709/83/2014 ale Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și de Sindicatul Liber Educația din Galați pentru Mihaela Mariana Lupu și pentru Florin Aurelian Macovei în dosarele nr. 3.622/121/2014 și nr. 6.241/121/2014 ale Tribunalului Galați - Secția I civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.377D/2014, nr. 439D/2015, nr. 477D/2015, nr. 524D/2015, nr. 645D/2015, nr. 660D/2015, nr. 669D/2015, nr. 768D/2015, nr. 800D/2015, nr. 801D/2015, nr. 817D/2015 și nr. 818D/2015 la Dosarul nr. 1.272D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, deoarece instituirea unui termen de prescripție nu afectează substanța dreptului de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 25 noiembrie 2014 și din 13 noiembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 1.805/121/2014 și nr. 8.629/121 /2013, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c), respectiv 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber Educația din Galați pentru Stela Olaru și pentru Marilena Batog în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect acordare de drepturi bănești.

10. Prin încheierile din 4 martie 2015, din 3 martie 2015, din 18 martie 2015, din 17 martie 2015, din 31 martie 2015, din 9 aprilie 2015, din 14 aprilie 2015, din 8 aprilie 2015 și din 15 aprilie 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.069/83/2014, nr. 945/83/2014, nr. 1.433/83/2014, nr. 1.121/83/2014, nr. 1.792/83/2014, nr. 1.487/83/2014, nr. 1.657/83/2014, nr. 1.200/83/2014 și nr. 1.709/83/2014, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. (1) și art. 268 alin. (І) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare pentru Szász Erika și alții, pentru Lenuța Bura, pentru Georgeta Roșu, pentru Rodica Cuceu, pentru Maria Pop și alții, pentru Mariana Tirle, pentru Fira Balint, pentru Larisa Erdei și alții și pentru Simion Deri, în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect acordare de drepturi bănești.

11. Prin Sentința civilă nr. 125 din 4 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.622/121/2014, și prin Sentința civilă nr. 334 din 12 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.241/121/2014, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber Educația pentru Mihaela Mariana Lupu și pentru Florin Aurelian Macovei în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect plata diferențelor dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului de proprietate, garantat și ocrotit de dispozițiile constituționale și de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în același sens fiind Decizia nr. 11 din 8 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Însă, prin instituirea prescripției asupra drepturilor salariale, dreptul de proprietate nu mai este garantat și ocrotit, instituindu-se, în fapt, pentru salariații bugetari care au o creanță asupra statului, o expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică și fără dreaptă și prealabilă despăgubire. În final, susțin că dispozițiile de lege criticate contravin și celor ale art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege și orice fel de renunțare, inclusiv cea tacită, care și-ar găsi exprimarea prin nedepunerea cererii într-un anumit termen, este exclusă prin prevederile textului de lege criticat.

13. Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă și Tribunalul Galați - Secția I civilă opinează, în esență, în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin art. 44 din Constituție, deoarece instituția prescripției în general și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească dreptul de proprietate.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece, în considerarea unor situații deosebite, cum sunt raporturile existente între salariați și angajatori, legiuitorul poate să stabilească și reguli de procedură diferite, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție. Potrivit normei constituționale invocate, atât limitele, cât și conținutul dreptului de proprietate sunt "stabilite de lege", or, în aceste condiții, rezultă în mod evident că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate sunt în concordanță cu exigențele Legii fundamentale. De asemenea, consideră că termenul de 3 ani instituit de legiuitor prezintă incontestabile justificări, mai ales pentru accesul liber la justiție. În plus, se asigură stabilitatea și certitudinea raporturilor juridice, precum și mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor într-un anumit termen. Totodată, acest termen are în vedere și necesitatea de soluționare grabnică a conflictelor de muncă, reglementat de art. 41 din Constituție, iar aplicarea termenului general de prescripție este echitabilă, dând astfel expresie art. 1 alin. (3) din Constituție. În acest sens sunt considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 926 din 16 septembrie 2008.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de autorii excepției în dosarele nr. 1.272D/2014, nr. 1.377D/2014, nr. 524D/2015 și nr. 669D/2015, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 171 alin. (1) și art. 268 alin. (1) lit. c)teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut:

- Art. 171 alin. (1): "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."

- Art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat[_]".

19. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată și celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 171 alin. (1) din Codul muncii fac parte din titlul IV - "Salarizarea", iar dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi fac parte din capitolul I - "Dispoziții generale" al titlului XII -"Jurisdicția muncii" din Codul muncii. Curte reține că, asupra dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, criticate din perspective identice, s-a pronunțat prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015 și Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 mai 2015, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

21. Prin Decizia nr. 169 din 19 martie 2015, paragraful 15, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecția acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar și de protecția acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un "bun"în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată, prin Decizia nr. 859 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 29 iulie 2009, Curtea a reținut că, deși "drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanță, în privința apărării lor, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noțiunile de «bun» și «proprietate» au un sens care «nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde și alte drepturi și interese patrimoniale» (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 100)."

22. Prin Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, paragraful 14, Curtea a reținut că reglementarea supusă controlului de constituționalitate, prin care se instituie un termen de prescripție de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securității și stabilității raporturilor juridice și necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părțile litigante. Prin prescripție se stinge doar dreptul la acțiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanță de a obține, pe calea silită, îndeplinirea obligației subiectului pasiv. Așadar, prescripția nu stinge dreptul subiectiv în substanța lui, drept care continuă să subziste, și nici obligația corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, în această materie sunt aplicabile dispozițiile Codului civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripție. În consecință, critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 alin. (1)-(3) din Constituție este neîntemeiată.

23. Cât privește pretinsa expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică și fără dreaptă și prealabilă despăgubire, prin aceeași decizie, paragraful 15, Curtea a reținut că și această critică este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu reglementează măsura exproprierii, ci instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile privind soluționarea unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, text ce constituie o sancțiune a pasivității în apărarea dreptului subiectiv.

24. Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate contravin și celor ale art. 38 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, conform cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, Curtea a reținut că aceasta nu poate fi analizată, întrucât Curtea se pronunță doar asupra conformității textelor de lege criticate cu prevederile și principiile constituționale, iar nu și asupra conformității dintre mai multe texte de lege.

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile pronunțate de Curte prin deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, atât în privința art. 268 alin. (1) lit. c) teza întâi, cât și referitor la art. 171 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care prevede aceeași soluție legislativă.