Decizia CCR nr. 973 din 22.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 13 alin. (4)–(7) din OUG nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 4.255/289/2011 (format vechi nr. 4.362/2011) al Judecătoriei Reghin. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 377D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.255/289/2011 (format vechi nr. 4.362/2011), Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureș într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 42, 44, 45 și art. 56 alin. (2). Dispozițiile criticate impun organizatorilor de jocuri de noroc caracteristice activității cazinourilor obligația de a permite accesul în locațiile autorizate numai pe baza unui bilet de intrare. Acest lucru este echivalent cu introducerea unei taxe de acces, realizându-se o dublă impozitare a aceleiași activități. Astfel, dreptul de proprietate privată este afectat prin limitarea drepturilor de dispoziție și de folosință aferente, precum și prin sarcinile fiscale care grevează indirect asupra bunurilor.

Referitor la prevederile art. 45 din Constituție, arată că, prin introducerea acestei taxe, accesul liber al întreprinzătorilor la activitatea de jocuri este restrâns dincolo de limitele principiilor generale ale dreptului. Totodată, sunt încălcate și prevederile constituționale ale art. 56 alin. (2), deoarece taxarea accesului prin intermediul biletului de intrare se face numai la un anumit tip de jocuri de noroc, în vreme ce altele, precum pariurile sportive sau jocurile de tip bingo, nu sunt grevate de această taxă.

Judecătoria Reghin apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că instituirea prin lege în sarcina operatorilor economici a obligației de a încasa contravaloarea biletelor de intrare în incinta locațiilor unde sunt desfășurate activitățile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 nu reprezintă muncă forțată, fiind în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 42. Referitor la susținerea potrivit căreia art. 13 din ordonanța de urgență criticată contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție, apreciază că aceasta nu poate fi primită, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituție, "cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, iar, pe de altă parte, legiuitorul, potrivit art. 139 din Constituție, este singurul în măsură să stabilească nivelul taxelor.

Avocatul Poporului arată că, potrivit art. 45 din Constituție, este garantată exercitarea "în condițiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textele de lege criticate impun asemenea cerințe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice. Mai mult, exploatarea jocurilor de noroc nu beneficiază de principiul libertății comerțului. Interdicția determină reglementarea strictă a derogărilor de la acest principiu, prin criterii, condiții și restricții expres stabilite de lege. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 44 din Constituție, constatăm că aceasta nu poate fi reținută, întrucât taxa de acces se încasează de la jucători, nefiind atins dreptul de proprietate al proprietarului imobilului și nicidecum dreptul de dispoziție sau de folosință al acestuia. De asemenea, arată că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia dispozițiile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 contravin prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție. În continuare, apreciază că prevederile constituționale ale art. 42 nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși sesizarea Curții Constituționale se referă la întreg art. 13, din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că autorul acesteia este nemulțumit de dispozițiile referitoare la plata biletului de intrare în cazinouri. Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (4)-(7) din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009. Acestea au fost introduse prin art. III pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(4) Organizatorii de jocuri de noroc caracteristice activității cazinourilor, permit accesul în locațiile autorizate numai pe baza unui bilet de intrare, valabil pentru 24 de ore în intervalul 8,00-8,00, pentru fiecare persoană, iar organizatorii de jocuri de noroc tip slot-machine încasează biletul de intrare numai de la jucători.

(5) Pentru cazinouri, biletul de intrare se emite și se încasează la recepție pentru fiecare persoană care intră în cazinou, indiferent dacă aceasta participă sau nu la jocurile de noroc.

(6) Persoanele cărora li s-a eliberat bilet de intrare au obligația să-l păstreze, pe toată perioada cât se află în incinta locației în care se eliberează astfel de bilete.

(7) Biletele de intrare se vor emite în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 42 referitor la interzicerea muncii forțate, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică și art. 56 alin. (2) referitor la contribuțiile financiare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 205 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 6 iunie 2003, a reținut că domeniul jocurilor de noroc ridică serioase probleme pe planul ordinii și al moralei publice, ceea ce justifică adoptarea unor măsuri restrictive.

În continuare, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, a luat în considerare și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul libertății de a presta servicii. Cu acel prilej, Curtea a reținut că jurisprudența europeană statuează, în esență, următoarele:

- în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acțiune;

- obiectivul principal urmărit de reglementarea națională trebuie să fie lupta împotriva criminalității, mai precis protecția consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârșite de operatori;

- o legislație națională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenței de jocurile de noroc și pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar;

- art. 46 alin. (1) din Tratatul CE permite restricții ale libertății de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecție a consumatorilor, de prevenire a fraudei și a incitării cetățenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum și de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general;

- statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc și, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecție urmărit. De asemenea, trebuie ca restricțiile pe care le impun să îndeplinească cerințele care reies din jurisprudența Curții, în special în ceea ce privește proporționalitatea lor.

Prin urmare, Curtea reține că piața jocurilor de noroc este o piață restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum și condițiile de exploatare și practicare a acestora constituind monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009.

Plecând de la aceste premise, Curtea constată că în domeniul exploatării jocurilor de noroc - monopol de stat - statul poate adopta condițiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda imperativul interesului public, precum și pentru a asigura un control eficient al acestei activități în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera penalului. Astfel, impunerea în sarcina organizatorilor de jocuri de noroc caracteristice activității cazinourilor sau de tipul slot-machine a obligației de a permite accesul în aceste locații numai pe baza unui bilet de intrare se circumscrie tocmai dreptului statului de a impune reguli de disciplină economică, fără a aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 45 referitor la libertatea economică.

Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile art. 13 alin. (4)- (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 contravin prevederilor constituționale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, deși contravaloarea biletelor de intrare va fi achitată de organizatorii de jocuri de noroc în avans (potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 52/2011 pentru aprobarea condițiilor de emitere a biletelor de intrare la jocurile de noroc caracteristice activității cazinourilor și la jocurile de noroc tip slot-machine), aceasta va fi recuperată de la fiecare persoană care intră în cazinou, indiferent dacă aceasta participă ori nu la jocurile de noroc, sau de la jucători în cazul jocurilor de noroc de tipul slot-machine.

În ceea ce privește raportarea la prevederile constituționale ale art. 56, Curtea reține, astfel cum a statuat în jurisprudența sa constantă, că regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“, iar potrivit art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reține, de principiu, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit sau majorarea acestuia s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane. Din aceste reglementări constituționale rezultă că stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul de a stabili cuantumul acestora.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 42 din Constituție, Curtea constată că acestea se referă la interzicerea muncii forțate, neavând incidență în soluționarea prezentei cauze.