Decizia CCR nr. 293 din 22.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 124 alin. (2) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin,

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art, 124 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de instanță din oficiu în Dosarul nr. 10.115/101/2013 al Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 48D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât, prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunțată în Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu- România, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a statuat asupra nivelului dobânzii fiscale, ci asupra efectivității acesteia. De altfel, în susținerea excepției se realizează o comparație între nivelul dobânzilor fiscale și cele stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, examinarea constituționalității unui text legal are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederile constituționale, iar nu compararea mai multor dispoziții legale între ele și raportarea la principii sau dispoziții din Constituție.

CURTEA,

4. Prin încheierea din 20 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 10.115/101/2013, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de instanță din oficiu într-o cauză având ca obiect pretenții, respectiv o cerere prin care se solicită restituirea dobânzii aferente taxei pe poluare - de la data plății și până la data restituirii.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 124 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală contravin art. 16 din Constituție, potrivit căruia "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege." Neconstituționalitatea acestor dispoziții trebuie privită prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv prin aceea că "dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe, doar la acelea care s-ar cuveni după momentul formulării cererii de restituire a taxei"[Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunțată în Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu - România].

6. În acest sens arată că, dacă un contribuabil a achitat o sumă de bani cu titlu de taxă pe poluare, taxă care s-a dovedit ulterior nedatorată, se naște un drept al contribuabilului de a obține dobânda legală aferentă sumei plătite. Însă, a pretinde cuantumul dobânzii fiscale prevăzute de art. 124 alin. (2) din Codul de procedură fiscală înseamnă a fi contrar prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece s-ar ajunge ca un contribuabil să beneficieze de un cuantum al dobânzii mult mai mare decât prejudiciul pe care l-ar fi încercat dacă banii de care a fost lipsit i-ar fi achitat unei persoane fizice sau juridice, alta decât statul.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale. În acest sens arată că, în ceea ce privește critica raportată la art. 16 din Constituție, normele legale criticate nu conțin în sine o reglementare care să creeze o inegalitate pe criterii de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială, acestea aplicându-se fără nicio discriminare tuturor persoanelor care intră sub incidența acestor norme. De asemenea, apreciază că stabilirea de către legiuitor a nivelului dobânzii la 0,04% pentru fiecare zi de întârziere nu are relevanță constituțională, rațiunea pentru care au fost instituite aceste dobânzi de întârziere a fost aceea de a obliga debitorii obligațiilor fiscale să își execute întru totul și până la termenul scadent obligațiile pe care le au în raporturile de natură fiscală. Totodată, arată că autoarea excepției de neconstituționalitate nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci deduce contrarietatea textului de lege criticat cu Legea fundamentală prin comparația dintre două texte din Codul de procedură fiscală.

9. De altfel, Avocatul Poporului menționează că, referitor la interpretarea dispozițiilor legale în baza cărora se calculează dobânzile aferente sumelor încasate și restituite de administrațiile finanțelor publice din țară cu titlul de taxă de poluare, taxă de primă înmatriculare și taxă pentru emisiile poluante, a promovat un recurs în interesul legii.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 124 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. "

13. Articolul 120 alin. (7), la care face trimitere art. 124 alin. (2), prevede că "(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale". Ulterior, prin art. III, pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, aceste prevederi au fost modificate astfel: "(7) Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere."

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

16. Prevederilor art. 124 din Codul de procedură fiscală, astfel cum reiese din denumirea marginală, au în vedere dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) [respectiv de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere] și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Dobânzile reprezintă "echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată ia scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv" [art. 120 alin. (1) din Codul de procedură fiscală].

17. Nemulțumirea autoarei excepției de neconstituționalitate pornește de la faptul că în interpretarea și aplicarea acestor prevederi intervine jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene [Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunțată în Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu - România], care, integrată în dreptul intern, respectiv în situația aplicării normelor legale referitoare la dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, duce la o presupusă discriminare. Astfel, "se naște un drept al contribuabilului de a obține dobânda legală aferentă sumei plătite", situație în care "se ajunge ca un contribuabil să beneficieze de un cuantum al dobânzii mult mai mare decât prejudiciul pe care l-ar fi încercat dacă banii de care a fost lipsit i-ar fi achitat unei persoane fizice sau juridice, alta decât statul." Ca atare, autoarea excepției de neconstituționalitate face o comparație între nivelul dobânzilor stabilit prin dispozițiile Codului de procedură fiscală, criticate în cauză [art. 124 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003], și nivelul dobânzilor prevăzut de normele generale, spre exemplu în materie civilă.

18. Raportat strict la critica de neconstituționalitate, Curtea reține că examinarea constituționalității unor prevederi legale are în vedere compatibilitatea acestora cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, și nu compararea unor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. În acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013.

19. De altfel, dispozițiile art. 16 din Constituție se referă la egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor, sens în care este Decizia nr. 238 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 14 iunie 2005.

20. Încălcarea principiului egalității s-ar putea pune în discuție numai dacă reglementarea unei astfel de măsuri ar crea discriminări între cetățeni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant, or nivelul dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de Sa buget sau al celor prevăzute de normele generale în materie nu se regăsește printre criteriile prevăzute de dispozițiile referitoare la egalitatea între cetățeni sau printre drepturile fundamentale.

21. Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunțată în Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu - România s-a reținut că "dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil".

22. Având în vedere prevederile art. 148 alin. (2) din Constituție - care consacră principiul priorității de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, problemele învederate de autoarea excepției de neconstituționalitate privesc aspecte ce țin de aplicarea legii, ceea ce nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești.

23. Totodată, în temeiul prevederilor art. 61 din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", coroborate cu cele ale art. 148 alin. (4) potrivit cărora "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale legiuitorului.

24. Legiuitorul ordinar poate să stabilească politica fiscală pe care o consideră necesară, beneficiind de o marjă de apreciere în acest domeniu, respectiv pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc" astfel cum prevede jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 septembrie 2012,pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 41 și 49).

25. Totodată, potrivit art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. De asemenea, cererile de restituire se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu. Sumele se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică [art. XV alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014].