Decizia CCR nr. 375 din 26.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 87 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 161/2003 - unele măsuri pt. asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Nicolae Iustin Urdea în Dosarul nr. 5.420/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.065D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenția Națională de Integritate, domnul Vladimir Alexandru Ciobanu, consilier juridic, având delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că textul de lege criticat reprezintă o aplicare a dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Constituție și o concretizare a celor ale art. 121 din Legea fundamentală. Precizează că acțiunile primarilor trebuie să se circumscrie normelor edictate de legiuitor. Reprezentarea în consiliul de administrație al societăților comerciale de interes local se face doar în baza unui mandat dat de consiliul local, care trebuie acordat în așa fel încât să nu fie de natură să atragă o incompatibilitate. În opinia sa, norma criticată este suficient de clară, distincția dintre societățile comerciale de interes local și regional nefiind o problemă de constituționalitate și că instanța de judecată analizează în fiecare caz în parte dacă există sau nu incompatibilitate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își menține valabilitatea jurisprudența în materie a Curții Constituționale, menționând, în acest sens, deciziile nr. 739 și nr. 754 din 16 decembrie 2014 și deciziile nr. 2 și nr. 3 din 15 ianuarie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 10 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.420/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Nicolae Iustin Urdea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui raport de evaluare a stării de incompatibilitate întocmit de inspectori ai Agenției Naționale de Integritate.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că noțiunea de "societate de interes local" cuprinsă în textul de lege criticat, în cazul societăților prestatoare de servicii de interes economic general, este lipsită de precizie și previzibilitate, astfel că este afectat principiul securității juridice. În opinia sa, caracterul de interes local în sensul Legii nr. 161/2003 trebuie analizat prin raportare la organizarea administrativ-teritorială a României. Astfel, în timp ce comunele și orașele au ca autorități deliberative consiliile locale compuse din consilieri și ca autorități executive primarii și viceprimarii, județele au ca autorități deliberative consiliul județean și ca autorități executive președintele consiliului județean și vicepreședinții acestui consiliu. De aceea, calitatea unei societăți de a fi de interes local se stabilește prin raportare la unitatea administrativ-teritorială, iar nu la consilieri ori primari, astfel încât societatea este de interes local pentru consiliul local sau consiliul județean care a înființat-o și sub a cărui autoritate funcționează.

7. Menționează că, în contextul aderării la Uniunea Europeană, România și-a asumat obligații de conformare la cerințele de mediu, pe care a decis să le îndeplinească prin reorganizarea modului în care este furnizat serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, iar finanțarea a fost condiționată de regionalizare, de înființarea operatorilor regionali și de stabilirea unui nou cadru legal privind încredințarea directă a contractelor de delegare către operatori regionali, care să respecte cerințele stabilite în jurisprudența Curții de Justiției a Uniunii Europene. Aceasta a statuat că, "în cazul în care mai multe autorități publice constituie în comun o entitate însărcinată cu îndeplinirea misiunii lor de serviciu public sau în cazul în care o autoritate publică aderă la o astfel de entitate, condiția este îndeplinită dacă fiecare dintre aceste autorități participă atât la capitalul entității respective, cât și în organele de conducere ale acesteia" (Hotărârea din 29 noiembrie 2011, pronunțată în Cauza Econord SpA împotriva Comune di Cagnio, Comune di Varese și, respectiv, Comune di Solbiate, cauzele C-182/11 și C-183/11, pct. 33).

8. Precizează că în anul 2003 nu era reglementată legal existența unor societăți prestatoare de servicii de utilități publice care să aibă acționari mai multe unități administrativ-teritoriale, astfel că noțiunile de societate de interes local și societate de interes național nu pot acoperi situația operatorului regional ce are ca acționari mai multe unități administrativ-teritoriale, iar controlul - analog controlului asupra propriilor servicii publice - este exercitat în comun de acestea.

9. Autorul excepției arată că, în conformitate cu prevederile Legii administrației publice locale nr. 215/2001, primarul duce la îndeplinire atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor, sens în care coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local. De asemenea, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine. Din coroborarea mai multor prevederi din legea menționată, din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și din Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, autorul excepției deduce că numai primarul putea fi desemnat ca reprezentant în adunarea generală a acționarilor unui operator intercomunitar de serviciu public, așa cum este, în speță, Raja - S.A. din Constanța, varianta delegării unei alte persoane nefiind prevăzută de lege. Ca atare, primarul nu poate fi considerat incompatibil atunci când exercită chiar atribuțiile pe care însăși legea le dă în sarcina sa. Autorul excepției semnalează existența unor soluții legislative contradictorii, imposibil de aplicat în cadrul legislativ în vigoare. Subliniază că, atunci când avem de-a face cu un operator regional, interesul este unul zonal sau regional, iar nu local. Existența în legislație a unor noțiuni antitetice, paralele, necorelate legislativ, atrage consecința încălcării imperativului ca legislația să fie clară, precisă și adecvată. Ea nu trebuie să dea naștere la interpretări și aplicări diferite ale instanțelor de judecată.

10. Apreciază, în final, că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că alesul local este incompatibil cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale care constituie organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică.

11. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât aspectele sesizate de reclamant se referă la interpretarea și aplicarea legii, nefiind aspecte de natură a atrage neconstituționalitatea acesteia.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere în sensul constituționalității textului de lege criticat, exprimat în dosarele Curții Constituționale nr. 316D/2014, nr. 469D/2014, nr. 512D/2014, nr. 513D/2014 și nr. 799D/2014.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, potrivit cărora "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național".

17. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în următoarele articole: art. 1 alin. (3) în care sunt enumerate caracteristicile statului român, art. 1 alin. (5) care instituie obligația respectării Constituției și a supremației sale, precum și a legilor și art. 121 alin. (2) privind funcționarea consiliilor locale și a primarilor. Invocă, de asemenea, o serie de prevederi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare. În acest sens, prin deciziile nr. 739 și nr. 754 din 16 decembrie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, respectiv nr. 123 din 17 februarie 2015, Curtea a observat că textul de lege criticat și în cauza de față instituie una dintre incompatibilitățile specifice funcțiilor publice de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean. Astfel, funcțiile menționate sunt incompatibile cu funcția de reprezentant al unității administrativ- teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național.

19. Analizând textul de lege dedus controlului de constituționalitate în raport cu exigențele principiului securității juridice, Curtea a constatat că acestea sunt norme clare, previzibile, care stabilesc cât se poate de precis conduita aleșilor locali. De asemenea, Curtea a reținut că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilității menționate este o opțiune a legiuitorului și se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția, astfel încât funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național să nu constituie un factor generator de corupție în cazul persoanelor care exercită funcția de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean.

20. Curtea a mai precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului București, președintelui și vicepreședintele consiliului județean, care exercită funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii, de asigurare a imparțialității, de protejare a interesului social și de evitare a conflictului de interese.

21. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 121 alin. (2) din Constituție potrivit cărora primarii și consiliile locale funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și orașe, Curtea a constatat că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reprezintă chiar o concretizare a acestora. Prin urmare, activitatea aleșilor locali trebuie să se circumscrie normelor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

22. În același timp, Curtea a reținut că invocarea, în susținerea excepției, a dispozițiilor cuprinse în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013, și Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 8 februarie 2013, pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, eventuala neconcordanță dintre prevederile legilor menționate excedând controlului de constituționalitate. Totodată, calificarea serviciilor comunitare de utilități publice sau a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare ca fiind societăți comerciale de interes local sau de interes național reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii.

23. Totodată, prin Decizia nr. 147 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu prilejul exercitării controlului anterior de constituționalitate, pe calea obiecției de neconstituționalitate, asupra Legii privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Curtea a constatat că procedura de adoptare a legii menționate este constituțională, reținând, în esență, că reglementările supuse controlului de constituționalitate nu se abat de la regulile întocmirii unui proiect de lege, așa cum sunt stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

24. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile mai sus citate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate urmează fie respinsă, ca neîntemeiată.