Decizia CCR nr. 981 din 22.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 1 alin. 1 şi (4) din OUG nr. 47/2011 - reglementarea situaţiei juridice a unor săli şi grădini de spectacol cinematografic, precum şi a altor imobile, cu...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la imobilul cuprins în anexa nr. 1, poziția nr. 13, excepție invocată de Municipiul Onești, prin Primar, în Dosarul nr. 4.490/110/2010 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.0460/2012.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul autorului excepției, doamna consilier juridic Irina Elena Anghel, precum și partea Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - "Româniafilm“ București, prin avocat, doamna Chirana Darlaiane, cu delegații depuse la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, au trecut în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale respective, la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.

În speță, în legătură cu imobilul prevăzut în anexa nr. 1, la poziția 13, care face parte integrantă din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, a fost emisă o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului Onești privind constatarea trecerii imobilului respectiv în domeniul public al Municipiului Onești și, în consecință, a fost notificată Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor - "Româniafilm“ (denumită, în continuare, R.A.D.E.F. - "Româniafilm“), în vederea încheierii protocolului reglementat de art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru a intra în posesia imobilului. În urma refuzului R.A.D.E.F. - "Româniafilm“, Municipiul Onești, prin Primar, a solicitat instanței de judecată competente obligarea la încheierea protocolului de predare/primire, fiind pronunțată o hotărâre judecătorească în acest sens, dată la care imobilul în cauză se afla deja într-o stare avansată de degradare. În acest context a fost emisă ordonanța de urgență criticată, prin care imobilul prevăzut în anexa nr. 1, la poziția 13, care face parte integrantă din acest act normativ, este inclus în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“, ceea ce, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, echivalează cu încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) și (3) și art. 115 alin. (6) din Constituție.

Reprezentantul părții R.A.D.E.F. - "Româniafilm“ solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Arată că raționamentul autorului excepției de neconstituționalitate se întemeiază pe o premisă greșită, și anume aceea potrivit căreia, la data emiterii ordonanței de urgență criticate, sălile și grădinile de spectacol cinematografic care fac obiectul de reglementare al acesteia se aflau în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale. Dimpotrivă, Legea nr. 303/2008 prevedea o procedură complexă, respectiv încheierea unui protocol între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“, în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, protocol care era asumat de consiliile locale respective, prin hotărâre, în vederea intabulării. În concluzie, numai după parcurgerea acestor etape, se poate aprecia că bunurile respective au intrat în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, iar nu în mod automat, prin efectul legii, astfel încât imobilele ce nu au fost preluate în termenul de 6 luni se află în continuare în proprietatea statului.

Se mai arată că ordonanța de urgență criticată se referă la bunuri aflate în domeniul privat al statului, astfel încât nu sunt încălcate dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, iar în ceea ce privește invocarea încălcării dreptului de proprietate publică al unității administrativ-teritoriale, arată că în domeniul public al acestora au intrat doar acele imobile care au făcut obiectul protocolului de predare-primire.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că actul normativ criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (6) privind obiectul de reglementare al ordonanțelor de urgență și ale art. 136 alin. (2) referitor la proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, fiind eludate și prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, potrivit cărora trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local. Mai arată că ordonanța de urgență criticată nu îndeplinește criteriul de previzibilitate pe care orice text de lege trebuie să îl îndeplinească în vederea generării stabilității legislative inerente statului de drept.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.490/110/2010, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la imobilul menționat în anexa nr. 1, poziția nr. 13, excepție invocată de Municipiul Onești, prin Primar, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea la încheierea protocolului privind trecerea unor săli și grădini de spectacol cinematografic în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că imobilul cu destinația de cinematograf, având denumirea "Oituz“, situat în municipiul Onești, a intrat în proprietatea publică a acestei unități administrativ-teritoriale în temeiul articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.

În aceste condiții, includerea aceluiași imobil în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“, prin menționarea acestuia la poziția nr. 13 din anexa nr. 1 cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, echivalează cu un transfer silit de proprietate, cu încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la expropriere și ale legii speciale, respectiv Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Se mai arată că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, astfel încât, în opinia autorului excepției, ordonanța de urgență criticată a fost emisă cu exces de putere.

Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, așa cum în mod expres se prevede în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, legea constituie instrumentul juridic prin care se determină apartenența unui bun la domeniul public al statului, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 are tocmai scopul de a reglementa acest aspect.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, dat fiind faptul că motivele de neconstituționalitate vizează aspecte de interpretare și aplicare a legii în vigoare de către instanța de judecată.

Se arată că actul normativ criticat reprezintă o măsură legislativă menită să satisfacă interesul public privind accesul la cultură, fiind adoptat în scopul revitalizării și modernizării vieții culturale, prin crearea unei rețele unitare de cinematografe. În fapt, la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2011, majoritatea autorităților administrației publice locale nu a întreprins măsurile procedurale pentru preluarea cinematografelor în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale, în decursul termenului de 6 luni instituit prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât legiuitorul a instituit interdicția de a mai încheia astfel de protocoale de predare/primire între R.A.D.E.F. - "Româniafilm“, pe de o parte, și unitățile administrativ-teritoriale, pe de altă parte.

Avocatul Poporului arată că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că, așa cum în mod expres se prevede în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, legea constituie instrumentul juridic prin care se determină apartenența unui bun la domeniul public al statului, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 are tocmai scopul de a reglementa acest aspect.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 25 mai 2011, cu referire la imobilul menționat în anexa nr. 1, poziția nr. 13.

În realitate, în acord cu motivarea excepției, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011 privind reglementarea situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și a altor imobile, cu referire la imobilul menționat în anexa nr. 1, poziția nr. 13.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) Pentru sălile și grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, prevăzute în anexa nr. 1, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «Româniafilm», începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu mai pot fi încheiate protocoale între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «Româniafilm», astfel cum prevăd dispozițiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificările și completările ulterioare. (_)

(4) Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.“

Textul de lege criticat face referire la prevederile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008, care au următoarea redactare: "5. Punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre.“

În Anexa nr. 1 - Lista sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic aflate în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "Româniafilm“, la poziția nr. 13 figurează imobilul cu denumirea cinematograful "Oituz“, cu indicarea următoarelor mențiuni:

Se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 115 alin. (6) privind obiectul de reglementare al ordonanțelor de urgență și art. 136 alin. (2) și (4) referitor la proprietatea publică și la bunurile proprietate publică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:

I. În ceea ce privește cadrul legal prin care au fost reglementate modalitățile de desfășurare a activităților din domeniul cinematografiei, în general, precum și administrarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cinematografiei naționale, în special, Curtea reține următoarele:

1. Inițial, potrivit prevederilor art. 65 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile aferente acestora se aflau în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“.

2. Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, legiuitorul a modificat Legea nr. 328/2006 și a instituit posibilitatea trecerii, prin hotărâre a Guvernului, a imobilelor cu destinația de cinematografe din domeniul privat al statului și din administrarea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“ în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea autorităților publice locale.

3. Ulterior a fost adoptată Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008, prin care s-a prevăzut, în articolul unic pct. 8, că sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“, împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec (prin efectul legii, fără a mai fi necesară adoptarea unei hotărâri de Guvern) în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective.

Potrivit acelorași dispoziții legale, predarea imobilelor se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“ în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2008, și aprobat de către consiliile locale respective prin hotărâre.

4. În acest context legislativ a fost emisă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, actul normativ criticat în prezenta cauză, potrivit căreia, începând cu data intrării ei în vigoare, nu mai pot fi încheiate protocoale între primarul unității administrativ-teritoriale beneficiare și reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“, iar sălile și grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile aferente acestora, libere de sarcini, trec din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a statului și în administrarea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“.

II. În prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate, municipiul Onești, prin primar, susține că imobilul cu destinația de cinematograf, având denumirea "Oituz“, situat în municipiul Onești, a intrat în proprietatea publică a municipiului în temeiul articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.

În aceste condiții, în opinia autorului excepției, includerea aceluiași imobil în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F. - "Româniafilm“, prin menționarea acestuia la poziția nr. 13 din anexa nr. 1 cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, echivalează cu un transfer silit de proprietate, cu încălcarea dispozițiilor constituționale și legale referitoare la expropriere.

În vederea analizării acestor susțineri, Curtea observă că este necesară clarificarea regimului juridic al imobilelor respective la data emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2011, mai precis, dacă imobilele cu destinația de cinematografe au trecut în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale respective, prin efectul Legii nr. 303/2008, sau dacă transferul dreptului de proprietate s-a realizat numai ca efect al încheierii protocolului de predare/primire între unitatea administrativ-teritorială și administratorul R.A.D.E.F. - "Româniafilm“.

Asupra acestui aspect Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, statuând că, "în conformitate cu prevederile art. II pct. 1 din aceeași lege (Legea nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, subl. ns), sălile și grădinile de spectacol cinematografic au trecut din domeniul privat al statului în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale“.

Mai mult, în legătură cu natura juridică a protocolului de predare/primire al acestor imobile, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. II pct. 5 din Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat, în decizia menționată, că acesta reprezintă "modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică și spre administrare bunurile mobile și imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat“, adică obligația de predare a acestor imobile.

Așadar, în conformitate cu jurisprudența sa, Curtea constată că imobilele cu destinația de cinematografe au trecut, prin efectul Legii nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale, iar protocolul de predare/primire care se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială și administratorul R.A.D.E.F. - "Româniafilm“ nu avea natura juridică a unui titlu de proprietate, fiind, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții, modalitatea practică de preluare a acestor imobile.

Prin urmare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2011, prevăzând că nu mai pot fi încheiate astfel de protocoale de predare/primire și menționând expres că aceste imobile se află în continuare în proprietatea privată a statului, atribuie protocolului de predare/primire a acestor imobile efect translativ de proprietate, abrogând implicit dispozițiile corespunzătoare ale Legii nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008.

În legătură cu acest aspect, referitor la ierarhia actelor normative, Curtea observă că dispozițiile art. 115 alin. (5) teza finală din Constituție prevăd în mod expres că ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice are natura juridică a unei legi organice, aspect consacrat și în jurisprudența Curții (spre exemplu, Decizia nr. 1.189 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011), potrivit căreia, o ordonanță de urgență care reglementează în materia legii organice poate abroga o lege organică.

De asemenea, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local.

Curtea constată însă că emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 47/2011, fără a ține seama de efectele juridice deja produse de reglementarea anterioară și fără respectarea regimului juridic al proprietății publice a unităților administrativ-teritoriale, în general, precum și a procedurii de trecere din domeniul public al acestora în domeniul public al statului, în special, este de natură să conducă la înfrângerea principiului securității raporturilor juridice civile, ca urmare a lipsei de claritate și previzibilitate a normei legale, în condițiile existenței unor soluții legislative contradictorii.

În acord cu jurisprudența sa, (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 570 din 29 mai 2012 și nr. 615 din 12 iunie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 18 iunie 2012, și, respectiv, nr. 454 din 6 iulie 2012), Curtea reține că principiul securității raporturilor juridice civile constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat în mod expres prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Cu privire la acest aspect, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul securității raporturilor juridice decurge implicit din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept. În acest sens sunt hotărârile din 20 octombrie 2011 sau din 6 decembrie 2007, pronunțate în cauzele Nejdet Șahin și Perihan Șahin împotriva Turciei, paragraful 56, respectiv Beian împotriva României (nr. 1), paragraful 39.

De asemenea, prin Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Pădurarii împotriva României, (paragraful 92), instanța de la Strasbourg a statuat că "[_] odată ce Statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluții“.

Astfel, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local. Nerespectarea acestei proceduri legale este de natură să contravină și dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției și a legilor și art. 136 alin. (2) referitoare la proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale.

În ceea ce privește dispozițiile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (6) teza finală referitoare la obiectul de reglementare al ordonanțelor de urgență, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, dat fiind faptul că aceste dispoziții din Legea fundamentală se referă la interzicerea reglementării, prin ordonanță de urgență, a unor măsuri de trecere silită a unor bunuri din proprietatea privată în proprietatea publică, iar nu, așa cum este cazul în prezenta cauză, la o trecere din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale în domeniul privat al statului.

Curtea nu poate reține nici incidența dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Constituție, referitor la exercitarea prerogativelor dreptului de proprietatea publică, respectiv darea în administrare, în folosință gratuită, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică, situații diferite de ipoteza normativă a prevederilor legale criticate.