Decizia CCR nr. 477 din 21.11.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. XXIII din Legea nr. 2/2013 - unele măsuri pt. degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pt. pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 - C....

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Furtună în Dosarul nr. 1.604/62/2010* al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 397D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură tranzitorii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.604/62/2010*, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Gheorghe Furtună într-un dosar având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei sentințe civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia nu arată concret cum anume sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Acesta arată în punctul său de vedere că promovarea normelor tranzitorii mai sus amintite a ținut seama de schimbările operate de noul Cod de procedură civilă în ceea ce privește competența materială a instanțelor judecătorești, măsura fiind menită să asigure o repartizare echilibrată a cauzelor în sistemul justiției civile în scopul aplicării în condiții optime a dispozițiilor noii reglementări procesual civile.

Soluția legislativă cuprinsă în art. XXIII din Legea nr. 2/2013 constituie o aplicație a vechiului principiu al aplicării imediate și generale a legii noi de procedură civilă (art. 725 alin. 1 din codul de procedură civilă din 1865), principiu abandonat de noul Cod de procedură civilă în favoarea regulii potrivit căreia dispozițiile legii noi de procedură civilă sunt aplicabile numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acesteia (a se vedea art. 24 din noul cod), însă principiile de drept care guvernează aplicarea în timp a legii de procedură civilă nu constituie norme juridice de ordin constituțional, legiuitorul ordinar putând adopta, în virtutea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, și soluții legislative particulare.

De asemenea, Guvernul mai menționează jurisprudența Curții Constituționale pronunțată în cazul unor dispoziții legale tranzitorii similare.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta arată că prevederile legale criticate au caracter tranzitoriu și sunt adoptate de legiuitor în cadrul competenței sale constituționale, astfel cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.

În acest context, nu poate fi reținută susținerea autorului excepției în sensul că reglementarea în cauză are caracter retroactiv în măsura în care se dispune trimiterea dosarului de recurs aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la Curtea de Apel Brașov. În realitate, procedând astfel, legiuitorul nu a făcut decât să aplice și în această materie regula de drept comun consacrată de art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit căreia dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Chiar dacă prevederea în cauză derogă de la norma instituită prin art. 725 alin. 2 care, în materie de competență, consacră principiul ultraactivității legii vechi, instituirea unei asemenea derogări este de competenta legiuitorului și nu contravine niciunei prevederi constituționale. În plus, soluția trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluționării cauzelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, dispoziții ce au următoarea redactare: "(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.

(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 privind neretroactivitatea legii civile.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu arată în ce fel dispozițiile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate, iar simpla enumerare în susținerea excepției de neconstituționalitate a unor prevederi constituționale pretins a fi încălcate nu este de natură să satisfacă exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere acest aspect, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,"Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“.