Decizia CCR nr. 399 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 1 şi art. 19 din OUG nr. 74/2013 - unele măsuri pt. îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF, precum şi pt. modificarea şi completarea unor...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Adrian Constantin Urs în Dosarul nr. 7.973/62/2013 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.150D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus note scrise prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 457 din 16 septembrie 2014 și nr. 571 din 16 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.973/62/2013, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Adrian Constantin Urs cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 1.560/CA din 28 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că măsura eliberării din funcție a personalului Gărzii Financiare este de natură a afecta dreptul fundamental la muncă, în cazul reclamantului fiind aplicabile dispozițiile art. 94 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, conform cărora funcționarii publici cu atribuții de control, deci și inspectorii Gărzii Financiare nu au dreptul să se angajeze timp de 3 ani la societățile comerciale controlate și monitorizate. Mai mult, calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică, iar funcționarii publici nu pot deține alte funcții, nu pot desfășura alte activități remunerate sau neremunerate. De asemenea, prevederile art. 1 și art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 încalcă art. 16 din Constituție, reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală creând discriminare prin tratamentul aplicat funcționarilor publici de la Garda Financiară, comparativ cu ceilalți funcționari publici, în ceea ce privește accesul/ocuparea efectivă a funcțiilor publice și încetarea raporturilor de serviciu. Totodată, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 afectează regimul juridic al Gărzii Financiare ca instituție fundamentală a statului, astfel că se încalcă dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție. În fine, susține că prevederile art. 1 teza finală și art. 19 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 încalcă art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât, prin Legea nr. 205/2012, Parlamentul a ratificat 5 scrisori de intenție cu Fondul Monetar Internațional, iar statul român se obligă să modernizeze și să restructureze sistemul administrativ - lege care se regăsește menționată în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013. Or, din cuprinsul acestor scrisori rezultă intenția statului român de a menține Garda Financiară, eventual într-o nouă structură, și nicidecum desființarea ei. Din această perspectivă consideră că prin desființarea Gărzii Financiare sunt încălcate prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce îi revin.

7. Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 366 din 25 iunie 2014.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Agenția Națională de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 și art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1: "Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează.";

- Art. 19: "(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârea Guvernului nr. 1.324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 24 noiembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desființează.

(3) Eliberarea din funcție a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.

(4) Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuția bugetară până la data desființării și orice alte bunuri ale Gărzii Financiare sunt preluate de Agenție, pe bază de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1).

(5) Procedurile aflate în derulare la nivelul Gărzii Financiare vor fi continuate de Agenție, care se subrogă în drepturile și obligațiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

(6) Pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Agenția se subrogă în toate drepturile și obligațiile Gărzii Financiare și dobândește calitatea procesuală a acesteia."

12. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii și art. 115 alin. (6) privind limitele delegării legislative în materia ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 1 și art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 și actul normativ, în ansamblul său, au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare, instanța de contencios constituțional respingând excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 457 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 15 decembrie 2014, Decizia nr. 571 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, și Decizia nr. 14 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 20 februarie 2015.

14. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea a constatat că măsurile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât, pe de o parte, deși vizează structura organizatorică a unor instituții fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește Garda Financiară, deși actul normativ prevede desființarea acestei instituții, cu consecința directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituție fundamentală a statului, care să cadă sub incidența protecției prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

15. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituție, Curtea a statuat, în acord cu jurisprudența sa, că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă.

16. Astfel, Curtea a apreciat că analiza situației din speță pornește de la ipoteza că ambele categorii de personal între care se realizează comparația de către autorii excepției sunt persoane care dețin calitatea de funcționari publici, ceea ce ar determina calificarea situației acestora ca fiind identică. Curtea a constatat, însă, că diferența rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, vechile structuri își continuă activitatea, întrucât se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție, pe când în cazul celei de-a doua categorii, vechea structură - Garda Financiară - și-a încetat activitatea, legea prevăzând desființarea sa. Curtea a observat că analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, Curtea nu a reținut încălcarea principiului egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție.

17. Cu privire la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu dispozițiile art. 41 din Constituție, Curtea a reținut că, potrivit normei constituționale invocate, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Prin adoptarea măsurii legislative a desființării Gărzii Financiare, cu consecința eliberării din funcție a personalului aferent, nu se îngrădește alegerea profesiei sau a locului de muncă, deoarece activitatea personalului noilor structuri create în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Or, ordonanța de urgență prevede că, în urma preluării activității Gărzii Financiare de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, se înființează două noi structuri, Direcția generală antifraudă fiscală și, în cadrul acesteia, Direcția de combatere a fraudelor, cu consecința organizării unor concursuri sau examene în scopul numirii personalului care să desfășoare activitățile care cad în competența noilor structuri. Așa fiind, nimic nu îi împiedică pe foștii angajați ai Gărzii Financiare să opteze pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înființate, legea garantând, în condiții de egalitate, accesul la exercitarea unei profesii, recte la cea de funcționar public - inspector antifraudă.

18. În final, în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate în cauză și în absența indicării unui tratat internațional la care România să fie parte, Curtea nu reține nici încălcarea dispozițiilor art. 11 din Constituție.