Decizia CCR nr. 400 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 2711alin. 1 şi 2 din OUG nr. 34/2006 - atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 271¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea "Victor Construct" - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 462/64/2014 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.205D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își menține valabilitatea jurisprudența în materie a Curții Constituționale, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 282 din 27 martie 2012 sau Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 30 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 462/64/2014, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 271¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, excepție ridicată de Societatea "Victor Construct" - S.R.L. din Botoșani într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unei decizii emise de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor privind contestația formulată în contradictoriu cu unitatea administrativ-teritorială județul Covasna (intimată - autoritate contractantă) în cadrul procedurii de atribuire prin licitație deschisă a contractului de achiziție publică având ca obiect execuția unor lucrări de construcții și instalații pentru proiectul "Reabilitarea Spitalului Județean de Urgență «Dr. Fogolyan Kristof» - Sfântu Gheorghe".

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că garanția de bună conduită reglementată prin textul de lege criticat aduce atingere caracterului gratuit al procedurii administrativ-jurisdicționale, statuat în art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală. Aceasta, deoarece, potrivit art. 271¹ alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, neconstituirea garanției înainte de depunerea contestației duce la respingerea acesteia de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. Arată că, în reglementarea anterioară, garanția de participare trebuia constituită de operatorul economic pentru a putea participa la procedură, independent de decizia acestuia de a contesta sau nu vreun act al autorității contractante. În prezent, însă, garanția de bună conduită se constituie special și exclusiv pentru ca operatorul economic să poată să își exercite dreptul de acces la instanță. Consideră că garanția de bună conduită nu este altceva decât o taxă de timbru mascată, astfel că nu poate fi susținut caracterul gratuit al jurisdicției administrative în fața Consiliului. Aceasta, deoarece sancțiunea aplicabilă pentru neconstituirea garanției este asemănătoare celei pentru netimbrare. Arată că nu se poate ralia la opinia Curții Constituționale care a statuat, prin Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, că, atât timp cât garanția de bună participare, conform vechii reglementări, nu se făcea venit la bugetul de stat sau al autorității administrativ- jurisdicționale, procedura administrativ-jurisdicțională păstra un caracter gratuit. Această opinie era conformă Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în baza căreia toate taxele judiciare de timbru se făceau venit la bugetul de stat. Dar, în prezent, așa cum rezultă din art. 40 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, nu mai este necesar ca, pentru a fi calificată drept taxă, suma depusă să mai fie încasată exclusiv la bugetul de stat. Așadar, nu are relevanță bugetul la care se face venit garanția de bună conduită, ci scopul și finalitatea taxei percepute. Or, în acest context, autorul excepției apreciază că scopul este tocmai acela de a condiționa accesul operatorului economic la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și la instanță de constituirea garanției de bună conduită. Arată că finalitatea pentru operatorul economic este aceeași ca în cazul taxei judiciare de timbru: atunci când acțiunea sa va fi respinsă, va pierde suma constituită ca garanție, transformând astfel procedura administrativ-jurisdicțională din fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor dintr-una gratuită într-una oneroasă.

6. Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat este constituțional.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 2711 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006. Având în vedere criticile formulate și ținând cont de obiectul cauzei în soluționarea căreia a fost ridicată excepția și de data introducerii acțiunii, ulterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, care introduce obligația constituirii garanției de bună conduită, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie doar prevederile art. 2711 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, care au următorul conținut:

"(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligația de a constitui garanția de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestației/cererii/plângerii și data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată de soluționare a acesteia.

(2) Contestația/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanției prevăzute la alin. (1)."

11. În opinia autorului excepției sunt nesocotite dispozițiile din Constituție cuprinse la art. 21 alin. (4) care consacră caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor administrative.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă, ca neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește gratuitatea jurisdicțiilor administrative, analizând dispozițiile ce reglementează procedura soluționării contestațiilor în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, Curtea a constatat că nu există nicio normă care să ateste existența vreunei taxe sau cauțiuni care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorității administrativ- jurisdicționale. Curtea a reținut că gratuitatea consacrată de norma constituțională cuprinsă în art. 21 alin. (4) semnifică lipsa oricărei contraprestații pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicțional, beneficiază gratuit de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicțională. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, sau Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, paragraful 31, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2015. Prin această din urmă decizie, Curtea a reținut că soluția legislativă criticată respectă cerința constituțională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicționale, întrucât sumele reprezentând garanția de bună conduită se fac venit la autoritatea contractantă, fără a constitui o taxă pentru administrarea justiției sau prestarea unor servicii de către aceasta sau, după caz, de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.

13. Cu același prilej, Curtea a reținut faptul că prin instituirea garanției de bună conduită, astfel cum aceasta a fost introdusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2014, se reglementează reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestației în materia achizițiilor publice, fără ca aceasta să poată fi apreciată ca o îngrădire a dreptului de acces liber la justiție. Ca atare, Curtea a considerat că garanția de bună conduită are semnificația unei cauțiuni menite să asigure exercitarea corespunzătoare și neabuzivă a drepturilor procesuale, cu toate consecințele procesuale care decurg din finalitatea urmărită prin instituirea acesteia (Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015, paragraful 41).

14. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, își mențin valabilitatea cele reținute în deciziile mai sus menționate.