Decizia CCR nr. 354 din 24.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 9 din OUG nr. 84/2012 - stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative,precum şi unele...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, excepție ridicată de Ilie Bîscoveanu și Mihail Manolache în Dosarul nr. 4.209/104/2013 al Tribunalului Olt - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 74D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 216D/2014 și nr. 218D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare referitor la prevederile art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Marin-Dorin Petrache, Marcu-Liviu Căciulescu, Constantin Emil Găgeanu, Dumitru Iliescu, Marian Horjan, Vasile Popa, Adrian-Gheorghe Dragomir, Marin Vâlcu, Gheorghe Vlădescu, Radu-Viorel Babalac, Vasile Artimon, Alexandru Dan Bistrițeanu, Dinu Rădulescu, Gheorghe Brumă, Radu-Constantin Petrescu, Victoria Andrei, Mircea Băjenaru, Anton Chelu, Dănuț Pintilie, Marioara Măireanu, Mircea Andrei, Vergil Velican, Mihai Mârțu, Aurel Ene, Lucian Gavrilescu, Dragomir Tone, Vasile Pandelea, Teofil-Octavian Cepraga, Marie-Luis Dumitru, Alexandru Ivan, Valentin Balmeș, Ioana Vlad, Constantin Dinu, Vasile Pavel, Georgeta Timariu, Constantin Pavelescu, Elisabeth Eisinger, Ioan-Cristian Mateiciuc, Claudea Băjenaru și Nicolae Buzoianu în Dosarul nr. 3.756/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și de Paul-Bogdan Gorman, Cornelia Spineanu, Vasile Cornelia, Mircea Cupăr, Neculai Tampu, Marian Stoichiță, Niculae Niculae, Eracle Nicolau, Gheorghe Dojan, Gheorghe Florea, Ion Simion, George Cinilov, Florian Bujor Dragoiu, Ion Dimulescu, Mircea loan Apostol, Vasile Hurjui, Ana Ciovamache, Ilie Croitoru, Gheorghe Sarateanu, Alexandrina Burghelea, Niculae Rona, George Constantin, Ileana Cugler, Marin Nicolae, Mircea Balmus, Vasile Gabrian, Iorgu Marinescu, Constantin Heisu, Eugen Badescu, Eugen Rusu, Dumitru Enoiu, Anca Alice Rodica Iordănescu, Florica Rădulescu, Mihai Gheorghe Rateu, Radita-Camelia Stancu, Traian Banu, Mircea Popescu, Mihail-Horia Badea, Ion Tarlea, Haralambie Miu, Cătălin-Alexandru Rauta și Gheorghe Cazan în Dosarul nr. 3.781/2/2013 ai Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 216D/2014 și nr. 218D/2014 la Dosarul nr. 74D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Încheierea din 15 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.209/104/2013, Tribunalul Olt - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

10. Excepția a fost ridicată de Ilie Bîscoveanu și Mihail Manolache într-o cauză având ca obiect calcularea și plata, începând cu anul 2013, a indemnizației lunare reparatorii, conform prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004.

11. Prin încheierile din 2 octombrie 2013, pronunțate în dosarele nr. 3.756/2/2013 și nr. 3.781/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare referitoare la art. 18 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar.

12. Excepția a fost ridicată de Marin-Dorin Petrache, Marcu- Liviu Căciulescu, Constantin Emil Găgeanu, Dumitru Iliescu, Marian Horjan, Vasile Popa, Adrian-Gheorghe Dragomir, Marin Vâlcu, Gheorghe Vlădescu, Radu-Viorel Babalac, Vasile Artimon, Alexandru Dan Bistrițeanu, Dinu Rădulescu, Gheorghe Brumă, Radu-Constantin Petrescu, Victoria Andrei, Mircea Băjenaru, Anton Chelu, Dănuț Pintilie, Marioara Măireanu, Mircea Andrei, Vergil Velican, Mihai Mârțu, Aurel Ene, Lucian Gavrilescu, Dragomir Tone, Vasile Pandelea, Teofil-Octavian Cepraga, Marie-Luis Dumitru, Alexandru Ivan, Valentin Balmeș, Ioana Vlad, Constantin Dinu, Vasile Pavel, Georgeta Timariu, Constantin Pavelescu, Elisabeth Eisinger, Ioan-Cristian Mateiciuc, Claudea Băjenaru, Nicolae Buzoianu, Paul-Bogdan Gorman, Cornelia Spineanu, Vasile Cornelia, Mircea Cupăr, Neculai Tampu, Marian Stoichiță, Niculae Niculae, Eracle Nicolau, Gheorghe Dojan, Gheorghe Florea, Ion Simion, George Cinilov, Florian Bujor Dragoiu, Ion Dimulescu, Mircea loan Apostol, Vasile Hurjui, Ana Ciovamache, Ilie Croitoru, Gheorghe Sarateanu, Alexandrina Burghelea, Niculae Rona, George Constantin, Ileana Cugler, Marin Nicolae, Mircea Balmus, Vasile Gabrian, Iorgu Marinescu, Constantin Heisu, Eugen Badescu, Eugen Rusu, Dumitru Enoiu, Anca Alice Rodica Iordănescu, Florica Rădulescu, Mihai Gheorghe Rateu, Radita-Camelia Stancu, Traian Banu, Mircea Popescu, Mihail-Horia Badea, Ion Tarlea, Haralambie Miu, Cătălin-Alexandru Rauta și Gheorghe Cazan în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 încalcă dispozițiile art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție, de vreme ce argumentele invocate de Guvern, în preambulul actului normativ menționat sau prin Nota de fundamentare, nu susțin respectarea criteriilor enunțate de Constituție. Prevederile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 nu instituie o măsură obiectivă, de neevitat, ci exprimă, mai degrabă, viziunea financiară a Guvernului. În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 65 din 20 iunie 1995, nr. 83 din 19 mai 1998, nr. 255 din 11 mai 2005.

14. Totodată, arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern cu exces de putere și nu respectă Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, motivele invocate de Guvern pentru adoptarea actului normativ

menționat nu justifică neaplicarea unei dispoziții dintr-o lege organică.

15. De asemenea, susțin că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern la 12 decembrie 2012 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. Actul normativ criticat a produs efecte încă de la 1 ianuarie 2013, prin neacordarea indemnizației reglementate de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, fără ca, în prealabil, să fi fost depus la Camera parlamentară spre dezbatere, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 115 alin. (5) din Constituție și ale Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

16. De asemenea, precizează că măsura suspendării acordării indemnizației în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989 instituie o privare de proprietate, de vreme ce dreptul la indemnizație reprezintă un "bun" aflat sub protecția art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, odată reglementat în legea internă, legiuitorul care a stabilit criteriile și condițiile de acordare a indemnizației a instituit o obligație a statului de a acorda această indemnizație. Sunt invocate în acest sens hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006, și Andrejeva împotriva Letoniei, 2009, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 28 februarie 2013.

17. De asemenea, este încălcat art. 53 din Constituție în ceea ce privește restrângerea cu titlu definitiv a dreptului la o prestație socială. Se susține că acest drept putea fi afectat în baza aspectelor financiar-bugetare invocate în preambulul ordonanței, numai în ceea ce privește reducerea cuantumului, eșalonarea ori amânarea la plată și în niciun caz prin suprimarea cu titlu definitiv a indemnizației pe anul 2013.

18. În același timp, norma de lege criticată este discriminatorie, deoarece dispune măsura în cauză numai cu privire la una dintre cele patru categorii de persoane nominalizate de Legea nr. 341/2004, deși toate categoriile de persoane au fost participante la aceeași revoluție, s-au supus acelorași riscuri, în aceleași condiții și au contribuit în egală măsură la victoria Revoluției Române. Nu există un criteriu real de departajare sau o justificare rezonabilă și obiectivă pentru o asemenea diferență de tratament.

19. Tribunalul Olt - Secția I civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care reține Că urgența adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 a fost motivată în cuprinsul acesteia. Pe de altă parte, arată că acordarea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 ține de politica statului privind domeniul asigurărilor și protecției sociale, nu reprezintă un privilegiu și, ca atare, poate fi eliminată sau suspendată, atunci când bugetul de stat nu mai poate suporta plata unor astfel de drepturi din rațiuni de ordin economic și financiar Dreptul la indemnizația specială nu este un drept constituțional, ci un drept financiar suplimentar acordat de stat, cu caracter reparatoriu și de recompensă.

20. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 nu a fost depusă spre aprobare la niciuna dintre Camerele Parlamentului, instanța judecătorească apreciază că această împrejurare, dacă ar fi adevărată, ar atrage amânarea momentului intrării sale în vigoare, prin raportare la art. 115 alin. (5) din Constituție, iar nu neconstituționalitatea sa.

21. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 1.567 din 7 decembrie 2011 și nr. 193 din 22 aprilie 2013. Pe de altă parte, instanța judecătorească apreciază că rațiunile care au determinat neacordarea în anul 2012 a indemnizațiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 341/2004 se păstrează, în egală măsură, și pentru anul 2013, fiind menționate expres în preambulul ordonanței de urgență criticate.

22. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

23. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care arată că la data adoptării ordonanței de urgență a existat, pe de-o parte, o situație extraordinară, iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, în lipsa unui alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecințelor negative menționate în preambulul actului normativ. Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituție, precum și motivele invocate de Guvern, apreciază că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința Guvernului, care a stat la baza adoptării ordonanței de urgență criticate, îndeplinind astfel exigențele urgenței prevăzute în Constituție.

24. Legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile menite să asigure echilibrul financiar al statului și protejarea intereselor naționale în activitatea financiară, în acord cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție.

25. Referitor la susținerea potrivit căreia ordonanța de urgență amintită nu a fost depusă spre aprobarea niciunei Camere a Parlamentului, constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern în data de 12 decembrie 2012, înregistrată la Senat pentru dezbatere, ca prima Cameră, cu nr. Bp409 din data de 13 decembrie 2012 (Adresa nr. E 169/13.12,2012), și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. Având în vedere că au fost îndeplinite condițiile privind intrarea în vigoare a ordonanțelor de urgență, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, raportată la art. 115 alin. (5) din Constituție, nu poate fi reținută.

26. Cât privește critica potrivit căreia măsura de suspendare a indemnizației acordate revoluționarilor ar aduce atingere dreptului de proprietate al acestora, observă că, deși indemnizația solicitată reprezintă o valoare patrimonială, susceptibilă de protecția prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la indemnizațiile obținute până la intrarea în vigoare a actelor normative care au prevăzut suspendarea acestui drept.

27. Trimiterea pe care autorii excepției de neconstituționalitate o fac la cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit nu este de natură să schimbe cele reținute mai sus, întrucât Curtea nu a negat posibilitatea statului de a suspenda pe cale legală acordarea unor drepturi prevăzute prin lege.

28. Totodată, reține că persoanele vizate de normele de lege criticate se află într-o situație obiectiv diferită față de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor. Cu atât mai mult, nu se poate reține existența unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 și beneficiarii unor indemnizații în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.

29. Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate, față de art. 53 din Constituție, menționează că aceasta nu poate fi reținută, întrucât indemnizația de recunoștință nu reprezintă un drept consacrat de Legea fundamentală, astfel că restrângerile aduse exercițiului acestui drept nu se subsumează condițiilor art. 53 din Constituție.

30. Consideră că prevederile art. 139 alin. (1) și art. 153 din Constituție nu au incidență în cauza de față.

31. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 554 din 17 decembrie 2013 și Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014.

32. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul - raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea

nr. 47/1992, reține următoarele:

33. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate,

34. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36 din 7 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014.

35. Prevederile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 au următorul cuprins: "Prevederile art. 15,18,19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. "

36. Curtea observă că prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară în cursul anului 2013 și continuă să se aplice în anul 2014, potrivit art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, De asemenea, prevederile de lege criticate continuă să își producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituționalitatea acestora.

37. Dispozițiile legale la care fac trimitere prevederile de lege criticate, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, prevăd că:

"Art. II: [ ...]

- Art. 15: (1) În anul 2012, Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integrai din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.

(2) În bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.";

- Art. 18: "În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă ";

- Art. 19: "În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuități, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, le facilitățile de transport prevăzute de următoarele acte normative:

a) art. 1,art. 2 alin. (1), (2) și (4), art. 3 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (1), (2) și (3), art. 5,art. 8 alin. (1), (2) și (3), ari. 9 alin. (1), ari. 11 alin. (1) și art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare;

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare;

c) art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor; republicată, cu modificările și completările ulterioare.

- Art. 20: "(1) Prevederile art. 21, 22 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar- fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012.

(2) În anul 2012, Guvernul poate aproba prin hotărâre ocuparea posturilor vacante din anumite domenii de activitate sau pentru anumite categorii de personal, prin excepție de la prevederile art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția încadrării în cheltuielile de personal aprobate. "

38. Din examinarea considerentelor încheierilor de sesizare și a notelor scrise se constată că autorii excepției de neconstituționalitate se referă în mod special la prevederile art. 18 al art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 referitoare la suspendarea acordării indemnizațiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii- martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

39. Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 are următoarea redactare: "De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

40. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul român, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 108 privind actele Guvernului, art. 115 alin. (4), (5) și (6) privind adoptarea, intrarea în vigoare și limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului, art. 137 privind sistemul financiar, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, art. 154 privind conflictul temporal de legi.

41. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 - Obligația de a respecta drepturile omului, art. 14 - Interzicerea discriminării și art. 18 - Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție.

42. Totodată, sunt invocate dispozițiile art. 2 și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 67 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și prevederile art. 1 privind demnitatea umană, art. 20 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind nediscriminarea, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, art. 52 privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor, prevederi cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

43. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 154 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 14 mai 2014, Decizia nr. 142 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 21 mai 2014, Decizia nr. 121 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 12 mai 2014, Decizia nr. 90 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 8 mai 2014, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, și Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014).

44. Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate extrinseca, formulată în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea, realizând o analiză a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 prin prisma celor reținute în jurisprudența sa în materia adoptării ordonanțelor de urgență, a constatat că Guvernul invocă următoarele aspecte pentru a justifica existența unei situații extraordinare și a urgenței reglementării:

- riscul ca la data de 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale și bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern;

- faptul că la data de 31 decembrie 2012 își încetau aplicabilitatea măsurile privind salarizarea în anul 2012 a personalului bugetar, măsuri instituite prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, iar neadoptarea acestor măsuri și pentru anul 2013 ar fi generat un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare și, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice;

- prevederile Ordonanței Guvernului nr. 21/2012 pentru suspendarea aplicării dispozițiilor Legii nr. 148/2012 privind înregistrarea operațiunilor comerciale prin mijloace electronice;

- necesitatea compatibilizării dispozițiilor Legii nr. 148/2012 cu prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește facturarea și arhivarea electronică a facturilor.

45. Curtea a apreciat că aspectele invocate de Guvern în nota de fundamentare întrunesc condițiile existenței unei situații extraordinare și urgente care, în mod obiectiv, impun adoptarea unei ordonanțe de urgență.

46. Astfel, necesitatea stabilirii în timp util a unor direcții clare în ceea ce privește domenii extrem de importante, așa cum este salarizarea personalului bugetar, domenii cu implicații financiare majore, și riscul ca aceste măsuri, ca de altfel întregul program de guvernare, să nu poată fi adoptate până la începutul anului 2013, din cauze obiective determinate de desfășurarea unor proceduri privind constituirea Parlamentului nou ales și a învestirii noului Guvern, reprezintă motive ce justifică intervenția legislativă a Guvernului pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public. Ca atare, Curtea nu a reținut încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție.

47. Referitor la critica de neconstituționalitate care vizează faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 nu ar fi fost supusă spre dezbatere în procedură de urgență în Camera competentă să fie sesizată, Curtea, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, a constatat ca fiind lipsită de temei susținerea potrivit căreia actul normativ criticat ar fi fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (5) din Constituție.

48. Cât privește susținerea potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 ar fi fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, Curtea a reținut că, potrivit art. 6 alin. (9) din această lege, "în cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor safe excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare." Astfel, legiuitorul, ținând cont de realitatea existenței unor situații când necesitatea protejării interesului public general impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerințelor privind asigurarea transparenței decizionale

49. Prin urmare, Curtea a constatat că nici această critică de neconstituționalitate nu poate fi reținută.

50. Cu privire la critica de neconstituționalitate intrinsecă potrivit căreia prevederile de lege criticate aduc atingere art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat că această critică nu este întemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 Curtea a statuat că, "deși indemnizația solicitată reprezintă o valoare patrimonială, susceptibilă de protecția prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la indemnizațiile obținute până la intrarea în vigoare a actelor normative care au prevăzut suspendarea acestui drept". De asemenea, a arătat că în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko contra Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a negat posibilitatea statului de a suspenda pe cale legală acordarea unor drepturi prevăzute prin lege. Astfel, referindu-se la anumite drepturi de natură bănească acordate angajaților, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare (a se vedea Cauza Kechko contra Ucrainei, paragraful 23). Prin aceeași hotărâre, Curtea a considerat că refuzul autorităților de a acorda drepturile bănești pretinse ca urmare a intervenirii unei legi care suspenda aceste drepturi nu contravenea dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

51. Având în vedere cele mai sus arătate, precum și cele Statuate prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a reținut că indemnizația de recunoștință nu reprezintă un drept consacrat de Legea fundamentală, astfel că restrângerile aduse exercițiului acestui drept nu se subsumează condițiilor art, 53 din Constituție.

52. Distinct de cele enunțate mai sus, Curtea a precizat că revine legiuitorului rolul de a aprecia asupra acordării

indemnizațiilor în discuție, în funcție de posibilitățile financiare ale statului, astfel încât prelungirea succesivă a perioadelor în care aceste indemnizații nu se acordă să nu conducă la anihilarea, în sine, a dreptului recunoscut printr-o lege în vigoare (a se vedea Decizia nr. 203 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 4 iunie 2014).

53. De asemenea, Curtea nu a reținut nici critica privind contrarietatea cu dispozițiile fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, deoarece textul de lege criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor beneficiarilor indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, și anume persoanelor care dețin titlul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 de "Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite", precum și copiilor eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor. Aceste categorii de persoane se află într-o situație obiectiv diferită față de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

54. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

55. în final, Curtea constată că celelalte dispoziții constituționale și din actele juridice internaționale invocate nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.