Decizia CCR nr. 340 din 17.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 33,art. 34 alin. 1 şi art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire,...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ruxandra Ștefănescu și Mugur Cristian Ștefănescu în Dosarul nr. 6.360/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 27 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 90 D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Simion Avram în Dosarul nr. 8.830/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și în Dosarul nr. 182 D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Paula Elisabeta Popescu și Paula Elisabeta Dobrotă în Dosarul nr. 14.890/302/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele susmenționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 90 D/2014 și nr. 182 D/2014 la Dosarul nr. 27 D/2014. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 90 D/2014 și nr. 182 D/2014 la Dosarul nr. 27 D/2014, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Se face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale și se arată că nu există motive care să impună schimbarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 5 decembrie 2013 și 19 decembrie 2013 și prin Decizia civilă nr. 911 din 10 februarie 2014, pronunțate în dosarele nr. 8.830/2/2011, nr. 6.360/2/2013 și nr. 14.890/302/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Simion Avram, de Ruxandra Ștefănescu și Mugur Cristian Ștefănescu și de Paula Elisabeta Popescu și Paula Elisabeta Dobrotă în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unor sentințe prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată la analiza dosarului, la stabilirea unui evaluator autorizat și la emiterea titlului de despăgubire, după caz.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 4 raportate la dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul fundamental al neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens, se arată că interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul aplicabilității lor și litigiilor începute înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și aflate în curs de judecată la această dată, este de natură a contraveni normei constituționale anterior referite, precum și dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul civil. Astfel, în opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 165/2013, termenele din art. 33 s-ar aplica și cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor, întrucât textele criticate nu fac referire expresă la faptul că litigiilor aflate în procedura judiciară, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, nu și dispozițiile relative la procedura administrativă, prevăzute de art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013. Se arată că este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită ce a avut-o în cadrul ordinii de drept în vigoare anterior intrării în vigoare a unei legi care reglementează o altă conduită, în condițiile în care subiectul de drept în cauză nu putea să prevadă o reglementare viitoare. Așa fiind, se apreciază că prevederile art. 4 raportate la dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin extinderea aplicabilității lor și asupra cererilor aflate pe rolul instanțelor la data de 20 mai 2013, care au ca obiect soluționarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, încalcă principiul fundamental al neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

9. Se mai susține că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, creând inegalități majore între persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001. În acest sens, se arată că instituirea de termene diferite de soluționare a notificărilor creează discriminare între titularii acestora, beneficiarii termenelor mai scurte având un regim preferențial față de cei care sunt obligați să aștepte împlinirea termenelor mai lungi, și unele și celelalte fiind reglementate prin textele criticate. Se mai susține că cetățenii care au promovat acțiuni în justiție pentru soluționarea notificărilor anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, având în prezent cauzele pe rol, sunt în mod evident dezavantajați prin aplicarea legii noi sub aspectul termenelor impuse de art. 33-35 ale acestei legi, față de cei ale căror notificări au fost soluționate deja pe fond, în procedura administrativă sau judiciară, chiar dacă aceștia din urmă nu au primit efectiv măsurile reparatorii.

10. Se susține, pentru aceleași motive, încălcarea prevederilor art. 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și, în consecință, încălcarea dispozițiilor art. 20 din Constituție.

11. Autorii excepției de neconstituționalitate invocă și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 coroborate cu cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și la prevederile art. 6 și art. 13 din Convenție, cu privire la dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv. În acest sens, se arată că efectivitatea dreptului de acces la justiție și termenul rezonabil de soluționare a cererilor formulate în condițiile Legii nr. 10/2001 sunt încălcate de prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în condițiile în care accesul la justiție este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 12, 24 sau 36 de luni, care încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Se arată că a da eficiență legii noi în cazurile în care au fost pronunțate hotărâri definitive anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 înseamnă a lipsi de finalitate hotărârile judecătorești pronunțate potrivit legii vechi și a extinde efectele legii noi asupra unor drepturi definitiv câștigate. Se arată că o astfel de aplicare a dispozițiilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 încalcă, totodată, dreptul de proprietate, drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 constituind bunuri în sensul prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

12. Se mai arată că aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 în cazurile în care au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive reprezintă o imixtiune a puterii legislative în sfera atribuțiilor puterii judecătorești, care contravine principiului separației puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituție.

13. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu încalcă principiul separației puterilor în stat prin aplicarea lor cauzelor nesoluționate definitiv până la data intrării în vigoare a acestei legi, întrucât hotărârile pronunțate în aceste cauze nu au putere de lucru judecat.

14. Se susține că prevederile art. 4 și art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 nu contravin principiului neretroactivității legii, întrucât litigiile în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu pot fi asimilate situațiilor juridice voluntare, ele fiind situații juridice legale, nedefinitive, aflate în desfășurare la data anterior arătată, cu consecința incidenței asupra lor a noului act normativ. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 1.027 din 29 noiembrie 2012.

15. Se arată că textele criticate nu încalcă nici dreptul de acces liber la justiție, întrucât prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 permit persoanei îndreptățite să se adreseze instanței civile, atât în ipoteza contestării deciziei emise, cât și în cea a refuzului autorității de a emite decizia în termenul legal. Se susține că accesul liber la justiție nu este încălcat prin stabilirea prin textele criticate a unor termene în care autoritățile să soluționeze cererile persoanelor îndreptățite la despăgubiri, nefiind, astfel, încălcate nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală. Se susține, de asemenea, că termenele stabilite prin art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 au ca scop tocmai asigurarea caracterului previzibil al normelor juridice invocate, obiectiv impus de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Se arată că dispozițiile art. 4,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu încalcă nici prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, drepturile stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nereprezentând bunuri în sensul normei europene invocate, atâta vreme cât hotărârile judecătorești în cauză nu sunt executorii, ele putând fi atacate cu recurs. Se arată că, astfel, textele criticate nu încalcă nici dispozițiile art. 20 din Constituție.

16. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17. Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că dispozițiile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive, contravenind principiului tempus regit actum, prin aplicarea lor unor situații juridice constituite potrivit legislației aplicabile înaintea intrării în vigoare a acestei legi. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008. Se susține că neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispozițiilor legii vechi, ci doar acțiunilor formulate după intrarea în vigoare a legii noi. Se arată, totodată, că prevederile art. 4 raportate la dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă prevederile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, întrucât intervenția acestora în procesele aflate pe rolul instanțelor a determinat, de cele mai multe ori, respingerea ca prematur formulată a cererilor de chemare în judecată, ceea ce a dus la încălcarea cerinței termenului optim și previzibil de soluționare a cauzelor, prevăzută la art. 6 din Codul de procedură civilă. Se face, în acest sens, trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 6 din 11 noiembrie 1992.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actelor de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4,art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că autorii acesteia din dosarele nr. 27D/2014 și nr. 182D/2014 critică, în realitate, dispozițiile art. 4 teza a doua raportat la art. 33,art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, pe când, în Dosarul nr. 90D/2014, au în vedere dispozițiile art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. În consecință, Curtea urmează a se pronunța prin prezenta decizie asupra constituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33,art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, texte care au următorul cuprins:

- Art. 4 din Legea nr. 165/2013:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 33 din Legea nr. 165/2013:"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).“;

- Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013:"(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“;

- Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013:"(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“

21. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) cu privire la principiul separației puterilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevederile art. 6,art. 13 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și interzicerea discriminării, precum și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție privind protecția proprietății și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție cu privire la interzicerea generală a discriminării.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată la data invocării excepției de neconstituționalitate, în dosarele nr. 27 D/2014 și nr. 182 D/2014, litigiile în cadrul cărora aceasta a fost ridicată erau în curs de soluționare la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și aveau ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despăgubire în favoarea autorilor excepției și, respectiv, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la desemnarea unui evaluator autorizat, în vederea efectuării evaluării și întocmirii raportului de evaluare în cauză, în situația constatării legalității măsurii de respingere a cererii de restituire în natură. Or, întrucât prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 se referă la obligația entităților învestite de lege de a soluționa cererile formulate potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în cele două cauze. Pentru acest motiv, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă, textele criticate neavând legătură cu soluționarea cauzei.

23. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii, prin care a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Pentru aceste motive, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea fiind sesizată cu prezenta excepție de neconstituționalitate înaintea pronunțării deciziei anterior referite.

24. Prin Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 se referă la calea de atac ce poate fi introdusă la instanță în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34 din aceeași lege. Așadar, Curtea a statuat că, în etapa procesuală în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate analizată, acest text de lege nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluționarea acesteia, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate care au legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă.

25. Curtea constată că atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior referite se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză.