Decizia CCR nr. 404 din 3.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua prin raportare la prevederile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Zoe-Alexandrina-Maria Teodorescu și Vladimir-Șerban-Mircea Teodorescu în Dosarul nr. 5.943/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 24D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 4.918 din 11 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.943/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Zoe-Alexandrina-Maria Teodorescu și Vladimir-Șerban-Mircea Teodorescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin principiului constituțional al neretroactivității legii civile, deoarece anulează un drept născut sub imperiul vechii legi. În acest sens, arată că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, extinzându-și aplicabilitatea și asupra cererilor aflate pe rolul instanțelor, ce au ca obiect obligarea fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile art. 16 și următoarele cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, contravine principiului constituțional al neretroactivității legii civile. Astfel, în opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, care reglementează alte termene și condiții pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, diferite de cele reglementate de legile anterioare reparatorii, la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, în vederea obligării la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, nu ar trebui să aibă niciun efect asupra litigiului în curs. Dimpotrivă, extinzându-și aplicabilitatea și asupra cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată ce au ca obiect obligarea autorităților învestite cu acordarea despăgubirilor la îndeplinirea obligațiilor ce le revin, potrivit legii, dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

6. Mai mult, în opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă și principiul constituțional al liberului acces la justiție, în condițiile în care sesizarea instanței de judecată nu se poate face pe parcursul unui termen de 60 de luni, termen care este apreciat ca fiind nerezonabil, de natură a prelungi în mod nejustificat soluționarea dosarelor de despăgubire. De asemenea, se arată că nu sunt îndeplinite condițiile necesare restrângerii unui drept fundamental, reglementate prin art. 53 din Constituție.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, că exprimarea opiniei instanței de judecată este obligatorie, în sensul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, doar în situația în care excepția de neconstituționalitate este invocată din oficiu. În speță, având în vedere că excepția a fost ridicată și motivată pe larg de o parte din litigiu, instanța de judecată arată că se limitează doar la analiza admisibilității excepției de neconstituționalitate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale, fiind încălcat principiul constituțional al neretroactivitații legii. În acest sens, arată că textul de lege criticat acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum (Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008). Or, neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispozițiilor legii anterioare, ci doar acțiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele realizate în perioada activității legii vechi.

10. Se mai arată că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, prin instituirea noilor reguli privind soluționarea notificărilor, care au determinat judecătorul să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, se creează premisele unei discriminări, fără un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere. În acest context, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situație mai favorabilă, dar discriminatorie față de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluționare la data intrării în vigoare.

11. Se mai apreciază că prevederile art. 4 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere și dreptului la un proces echitabil, deoarece, prin adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiției, întrucât excepția de prematuritate este o excepție de fond, peremptorie și absolută, care, odată admisă, face ca acțiunea să fie respinsă. În acest context, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă (din cauza noilor termene legale de soluționare a notificărilor), contravine și principiului soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reține că motivarea acesteia privește prevederile art. 4 teza a doua prin raportare la prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât, în acord cu motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate aceste din urmă prevederi legale, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013:"Dispozițiile prezentei legi se aplică (..........) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (..........) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013:"(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“

15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) privind heîngrădirea prin lege a dreptului la acces liber la justiție și alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

17. Prin urmare, în prezenta cauză, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua, prin raportare la prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale.

18. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, instanța de judecată urmează să respecte deciziile Curții Constituționale, atât sub aspectul dispozitivului, cât și sub cel al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, și Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.