Decizia CCR nr. 429 din 9.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 19 din OUG nr. 80/2013 - taxele judiciare de timbru, art. 36 din OG nr. 2/2001 - regimul juridic al contravenţiilor şi art. 197 şi art. 200 din C. pr. civ.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu- ționalitate a prevederilor art. 19 și art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 197 și art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ștefan Daniel Dobre în Dosarul nr. 26.658/300/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.215D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței existente a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 689 din 12 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 26.658/300/2013, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu- ționalitate a prevederilor art. 19 și art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 197 și art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ștefan Daniel Dobre într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea apelului introdus împotriva încheierii prin care Judecătoria Sectorului 2 București a respins o cerere de reexaminare a încheierii prin care a fost anulată ca netimbrată plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de stabilire și sancționare a unei contravenții.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că introducerea taxelor judiciare de timbru în materia contravențiilor îngrădește dreptul la un proces echitabil. Arată că, în cazul său, instanța a anulat plângerea sa împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, întrucât nu achitase taxa judiciară de timbru stabilită printr-o adresă expediată acestuia, pe care autorul excepției susține că nu a primit-o. Precizează că sancțiunea contravențională care i-a fost aplicată, respectiv suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul, intră în sfera penală, astfel că trebuie să îi fie respectat dreptul la un proces echitabil, în care să își poată dovedi nevinovăția în fața unei instanțe independente și imparțiale.

6. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile criticate din codul de procedură civilă nu contravin principiilor constituționale invocate, legiuitorul fiind suveran în stabilirea modalităților și procedurilor privind realizarea drepturilor justițiabililor, instituind în acest sens procedura scrisă, prealabilă, de regularizare a cererii de chemare în judecată. În ce privește art. 19 și art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, arată că dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției poate fi limitat de stat prin impunerea unor taxe datorate de justițiabil.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens jurisprudența Curții Constituționale și precizând că, în virtutea mandatului constituțional conferit prin prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul are competența de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție,

precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 19 și art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum și cele ale art. 197 și art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, textele criticate regăsindu-se în continuare la articolele menționate.

12. În ce privește prevederile art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, este de observat că acestea stabilesc un nou conținut normativ pentru art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Ținând cont de faptul că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, rezultă că, în realitate, autorul acesteia critică prevederile art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, astfel cum au fost modificate prin art. 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

13. Așadar, obiectul excepției îl reprezintă, în realitate, prevederile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 197 și art. 200 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

- Art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: "În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei";

- Art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001: "Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege".

- Art. 197 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

- Art. 200 din Codul de procedură civilă: "Art. 200. -

(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.

(2) În cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare.

(3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).

(4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3).

(8) În caz de admitere, cauza se retrimite completului inițial învestit."

14. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituție și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, soluționat de o instanță independentă și imparțială.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat, din perspectiva unor critici similare, constatând că acestea sunt conforme normelor și principiilor constituționale invocate și de autorul prezentei excepții. În acest sens, pot fi menționate, exemplificativ, Decizia nr. 479 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014, Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Decizia nr. 97 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 28 aprilie 2014, sau Decizia nr. 530 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014.

16. În cauza de față, însă, Curtea constată că autorul excepției nu formulează critici concrete de constituționalitate, ci învederează aspectele de fapt care au condus la anularea plângerii sale, referitoare la împrejurările care au determinat neachitarea de către acesta a taxei judiciare de timbru necesară pentru analizarea plângerii contravenționale. De asemenea, critică modalitatea în care instanța de judecată a înțeles să interpreteze și să aplice prevederile legale privitoare la taxa de timbru.

17. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.