Decizia CCR nr. 376 din 26.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Verona Dan Gheorghe Maria și Comșa Alexandra Marina Maria în Dosarul nr. 1.541/113/2014 al Tribunalului Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.146D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, părțile Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au transmis note scrise prin care arată că, în opinia lor, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, întrucât nu au legătură cu soluționarea litigiului, și ale art. 35 din aceeași lege, care nu sunt incidente în stadiul procesual în care excepția a fost ridicată. Totodată, consideră că este neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 165/2013, în considerarea jurisprudenței Curții Constituționale și a celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 21 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.541/113/2014, Tribunalul Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Verona Dan Gheorghe Maria și Comșa Alexandra Marina Maria într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o decizie conținând titlul de despăgubire privind un imobil pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalități majore între persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege aflate în diverse localități. Instituind termene diferite pentru soluționarea notificărilor, se aduce atingere principiului egalității în drepturi, întrucât beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferențial față de cei care sunt obligați să aștepte termene mai lungi. Astfel, destinatarii Legii nr. 10/2001 sunt discriminați în funcție de gradul de încărcare a autorităților învestite cu soluționarea acestor cereri.

7. Se mai susține că textele de lege criticate aduc atingere dreptului de acces liber la justiție, acesta fiind permis doar după lungi perioade de timp și în mod discriminatoriu, și anume după scurgerea unui termen de 6 luni calculat din momentul expirării celorlalte termene de 12, 24 și 36 de luni, fără a exista o justificare sau o necesitate de natura celor prevăzute la art. 53 din Constituție. Se încalcă, totodată, în opinia autorilor excepției, și efectivitatea dreptului de acces la justiție, reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru cazurile în care dosarele sunt complete, nu se justifică aplicarea acestor termene exagerat de lungi, care echivalează cu prelungirea perioadei de soluționare a cererilor.

8. Tribunalul Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece condiționarea accesului la justiție de expirarea termenelor prevăzute de art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o măsură de restrângere temporară, justificată prin necesitatea de a înlătura pe viitor disfuncționalități ale procedurii de despăgubire și care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului de despăgubire.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, texte care au următorul conținut:

- Art. 33: "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).";

- Art. 34: "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.";

- Art. 35: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

13. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil și art. 53 care stabilește condițiile în care este permisă restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă totodată și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată cu prilejul soluționării cererii formulate de autorii săi pentru obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului lor de despăgubiri unui evaluator autorizat care să stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pentru un imobil revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, imobil care nu poate fi restituit în natură și pentru care entitatea deținătoare (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Se solicită, totodată, obligarea Comisiei Centrale la emiterea titlului de despăgubire pe numele reclamanților autori ai excepției. Curtea observă că instanța de fond - Tribunalul Brăila - a fost învestită cu soluționarea acțiunii după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. În consecință, controlul de constituționalitate se situează în domeniul propriu de aplicare a Legii nr. 165/2013, întrucât, la data intrării în vigoare a legii menționate, dosarul reclamanților era înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor), neaflându-se pe rolul unei instanțe de judecată, astfel încât să poată fi pusă în discuție problema afectării cursului unui proces civil prin intervenția Legii nr. 165/2013.

15. Față de cadrul procesual mai sus descris, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, neîntrunind condiția legăturii cu cauza, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Aceasta deoarece textul de lege amintit instituie obligația entităților învestite de lege de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare Legii nr. 165/2013, și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora. Or, autorilor prezentei excepții le fusese deja emisă de către unitatea deținătoare o decizie prin care li se recunoștea calitatea de persoane îndreptățite și se propunea acordarea de despăgubiri.

16. În continuare, Curtea observă că procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România presupune două etape, și anume depunerea notificării prin care se solicită restituirea în natură a bunului, pe de-o parte, și, pe de altă parte, în cazul acelor imobile care nu pot fi restituite în natură, emiterea titlului de despăgubire, urmată, după caz, de emiterea unui titlu de plată sau a unuia de conversie.

17. Or, cauza de față se circumscrie celei de-a doua etape a procesului de restituire, fiind incident art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

18. Prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a constatat că art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natură să încalce egalitatea armelor, ca garanție a dreptului la un proces echitabil, în ipoteza în care se interpretează că termenele prevăzute de acesta sunt aplicabile și proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.

19. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Ca atare, în ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din lege, nu este aplicabilă cauza de inadmisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

20. Așadar, față de criticile formulate de autorii excepției în ce privește art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acesta stabilește un termen în interiorul căruia trebuie să fie soluționate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În condițiile Legii nr. 247/2005, un asemenea termen nu exista, împrejurare ce a condus la apariția unor întârzieri deosebit de mari în emiterea titlurilor de despăgubire. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, soluția predominantă în practica instanțelor era aceea de a obliga Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia "într-un termen rezonabil", concept care oferea părții o oarecare satisfacție, dar era, totuși, vag și incert, rămânând în continuare la dispoziția autorității administrative, care îl putea aprecia în mod arbitrar și discreționar. De aceea, reglementarea prin Legea nr. 165/2013 a unui interval de timp fix, cert și precis determinat, în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor [care, în virtutea art. 18 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor], să soluționeze dosarele deja înregistrate, este de natură să asigure un cadru legal apt să dea eficiență dreptului de proprietate recunoscut persoanelor îndreptățite.

21. În același timp, Curtea reține că termenele stabilite dau expresie celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, în sensul necesității implementării unor măsuri de natură să urgenteze soluționarea cererilor vizând măsurile reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat.

22. De asemenea, ulterior adoptării Legii nr. 165/2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat măsurile pentru care a optat legiuitorul român, observând că acesta a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă (Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Preda și alții împotriva României, paragraful 119). Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile aferente prin instituirea unor reguli clare și previzibile, însoțite de termene imperative și de un control judiciar efectiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, prin aceeași hotărâre, că Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea cererilor (paragraful 121) și, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga și eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluționare definitivă a pretențiilor, o atare situație excepțională este inerentă complexității factuale și juridice vizând restituirea proprietăților preluate abuziv, așa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei și nici contrare drepturilor garantate de Convenție, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce privește durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 și 131).

23. Având în vedere aceste considerente, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 va fi respinsă ca neîntemeiată.

24. În ceea ce privește dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că vizează o altă situație decât cea în care se află autorii excepției, referindu-se la dosare care urmează să fie transmise Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în cazul lor dosarul de despăgubiri aflându-se deja la acel moment înregistrat la fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. De aceea, excepția având acest obiect este inadmisibilă, neavând legătură cu cauza.

25. Curtea constată că este, de asemenea, inadmisibilă și excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, care prevede că numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite. Aceasta deoarece autorii excepției nu formulează nicio critică referitoare la acestea, neîndeplinind, așadar, cerința motivării impusă prin art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

26. În ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, față de obiectul litigiului în cadrul căruia s-a ridicat prezenta excepție de neconstituționalitate, nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". În jurisprudența sa, Curtea a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le stabilesc dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (de exemplu, prin Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014). Or, textul de lege criticat stabilește că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 pot fi atacate de persoanele care se consideră îndreptățite la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării și că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute în articolele menționate, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la art. 35 alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În condițiile inexistenței unei decizii a entității învestite, decizie care să fie susceptibilă de a fi atacată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă.