Decizia CCR nr. 435 din 8.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33,art. 34 alin. 1 şi art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Năzărica Tănase în Dosarul nr. 7.578/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 189 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014 și se arată că atât soluția, cât și considerentele acestei decizii sunt aplicabile în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia nr. 162 din 13 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.578/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 4 și art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în naturi sau prin echivalent, a Imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Năzărica Tănase într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva unei sentinței civile prin care aceasta a fost obligata să transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare și, ulterior, să emită decizia care să conțină titlul de despăgubiri pe numele autoarei excepției.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și dispozițiile art. 78 din Legea fundamentală, întrucât se aplică unor raporturi juridice născute înaintea intrării sale în vigoare, cu încălcarea principiului tempus regit actum, potrivit căruia actele și faptele juridice se supun legii aplicabile la data nașterii lor; în acest sens, se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008. Se mai arată că o astfel de interpretare duce la respingerea acțiunilor formulate potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX din 19 martie 2007 privind aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în legătură cu stabilirea competenței instanței de a judeca pe fond contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care se solicită restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv sau în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare, și prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru motivul că ar fi incidente în cauze dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013.

7. Se arată că textele criticate contravin principiului egalității în drepturi, afectând echilibrul procesual în litigiile începute înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin prelungirea soluționării lor cu termele prevăzute la art. 34 și art. 35 din aceeași lege.

8. Se susține, totodată, încălcarea prin dispozițiile art. 4 raportate la cele ale art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, prin introducerea unor termene noi de soluționare a cauzelor, textele criticate prelungind procedura soluționării proceselor începute înaintea intrării în vigoare a acestei legi la perioade ce depășesc limitele termenului rezonabil. Se susține încălcarea, în consecință, și a prevederilor art. 11 și art. 20 din Constituție. Se mai arată că dispozițiile art. 4 raportat la cele ale art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o imixtiune a legiuitorului în activitatea judiciară incompatibilă cu standardele asigurării dreptului anterior referit și de natură a încălca prevederile art. 124 din Constituție.

9. Se susține, de asemenea, încălcarea prin textele criticate a prevederilor art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Se arată că drepturile de creanță având ca obiect despăgubiri sunt "bunuri" în sensul prevederilor art. 1 anterior citat, titularii lor având la data formulării acțiunii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 cel puțin o speranță legitimă de redobândire a bunurilor revendicate, în materialitatea lor sau prin echivalent; or, în condițiile prelungirii termenelor de soluționare a cauzelor ce au ca obiect aceste drepturi de creanță, dreptul de proprietate al titularilor devine unul incert.

10. Se face trimitere la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, dintre care, cu titlu de exemplu, reținem hotărârile din 20 februarie 2003,27 mai 2003,11 ianuarie 2007 și 1 aprilie 2008, pronunțate în cauzele Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, Crișan împotriva României, Anheuser- Busch Inch. împotriva Portugaliei și Giglin Costruzioni- S.R.L. împotriva Italiei.

11. Se mai susține încălcarea prin dispozițiile art. 4 raportate la cele ale art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 a prevederilor art. 53 din Constituție, restrângerea exercițiului drepturilor fundamentale invocate nefiind proporțională cu situația care a determinat-o.

12. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile art. 4,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 necontravenind dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Se susține că textele criticate nu încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât litigiile în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu pot fi asimilate situațiilor juridice voluntare, ele fiind situații juridice legale, nedefinitive, aflate în desfășurare la data anterior arătată, cu consecința incidenței asupra lor a noului act normativ. Se arată că prevederile art. 4,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu încalcă principiul nediscriminării, diferența de tratament juridic la care autoarea face trimitere având ca justificare obiectivă necesitatea adoptării unor măsuri în vederea soluționării în cursul unor termene bine stabilite a numărului mare de notificări, măsuri reglementate ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Se susține că prevederile art. 4,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu încalcă nici accesul liber la justiție, întrucât la expirarea termenelor prevăzute la art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, persoanele interesate au dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești pentru verificarea legalității deciziilor administrative emise.

13. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă prevederile art. 15 alin. (2) și art. 16 din Constituție, iar art. 4, raportat la art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 contravine dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin, (3) din Constituție. Se susține că art. 4 din Legea nr. 165/2013, prin raportare la art. 33 din aceeași lege, sunt retroactive, contravenind principiului tempus regit actum, prin aplicarea lor unor situații juridice constituite potrivit legislației existente înaintea intrării în vigoare a acestei legi. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008. Se arată că dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție impun ca noua lege civilă să nu fie aplicată actelor îndeplinite conform dispozițiilor legii vechi, ci doar acțiunilor formulate după intrarea în vigoare a legii noi. Se susține, de asemenea, că textele criticate, prin stabilirea unor noi reguli privind soluționarea cauzelor, creează premizele unei discriminări nejustificate prin motive rezonabile și obiective, contravenind prevederilor art. 16 din Legea fundamentală. Se arată, totodată, că prevederile art. 4, raportate la dispozițiile art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013 încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât intervenția acestora în procesele aflate pe rolul instanțelor a determinat, de cele mai multe ori, respingerea ca prematur formulată a cererilor de chemare în judecată, ceea ce a dus la încălcarea cerinței termenului optim și previzibil de soluționare a cauzelor, prevăzută la art. 6 din Codul de procedură civilă. Se face, în acest sens, trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 6 din 11 noiembrie 1992.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 și art. 33-35 din Legea nr. 165/2013. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33,art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul cuprins:

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, in termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi."-,

- Art. 33: "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate si nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute ia alin. (1).";

-Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.";

-Art. 35 alin. (2): "(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor"

18. Se susține că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 78 cu privire la intrarea în vigoare a legii, precum și prevederilor art. 6 din Convenție referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție cu privire la protecția proprietății.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că la momentul invocării prezentei excepții de neconstituționalitate litigiul în cadrul căruia a fost invocată era în curs de soluționare la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect recursul declarat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva Sentinței civile nr. 7.303/5 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care aceasta a obligat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la transmiterea dosarului evaluatorului sau societății de evaluare desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare și la emiterea ulterioară a titlului de despăgubiri pe numele autoarei excepției. Or, întrucât prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 se referă la obligația entităților învestite de lege de a soluționa cererile formulate potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Pentru acest motiv, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, conform cărora "Curtea Constituțională, decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr, 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă, textele criticate neavând legătură cu soluționarea cauzei.

20. Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României până la data pronunțării prezentei decizii, prin care a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aliate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea fiind sesizată cu prezenta excepție de neconstituționalitate înaintea pronunțării deciziei anterior referite.

21. Prin Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 se referă la calea de atac ce poate fi introdusă la instanță în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34 din aceeași lege. Așadar, Curtea a statuat că, în etapa procesuală în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate analizată, acest text de lege nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă.

22. Curtea constată că atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior referite sunt aplicabile și în prezenta cauză.