Decizia CCR nr. 537 din 14.07.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Ioan Pietrar și Lorand Atila Huszti în Dosarul nr. 3.311/100/2014* al Tribunalului Maramureș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 626D/2015.

2. La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 822D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasile Nadoleanu în Dosarul nr. 1.426/253/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

4. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, asistat de avocatul Bogdan Marian Pavel, având împuternicire avocațială depusă la dosar.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar apărătorul autorului excepției și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea.

6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 822D/2015 la Dosarul nr. 626D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

8. Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 506 din 30 iunie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Încheierea din 24 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.311/100/2014*, Tribunalul Maramureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Florin Ioan Pietrar și Lorand Atila Huszti într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire în materie penală.

10. Prin Decizia penală nr. 256/P din 23 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.426/253/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Vasile Nadoleanu într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de revizuent, autor al excepției, împotriva Sentinței penale nr. 1 din data de 6 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Măcin, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, în motivarea apelului, autorul excepției învederând instanței de control judiciar că, în mod greșit, instanța de fond nu a apreciat actele depuse la dosarul cauzei ca fiind înscrisuri noi și a soluționat dosarul în camera de consiliu fără citarea părților.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin, în esență, faptul că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care soluționarea cererii de admisibilitate în principiu se face în ședință nepublică, fără participarea procurorului și a petentului, așa încât acesta din urmă este supus unui act netransparent de înfăptuire a justiției, fiind privat de dreptul la un proces echitabil, de vreme ce nu poate să-și facă apărările în condiții de contradictorialitate și oralitate, prin susținerea și argumentarea, în fața judecătorului, a motivelor de revizuire, cu atât mai mult cu cât noua reglementare a înlăturat verificările prealabile ce puteau fi făcute de procuror, potrivit reglementărilor anterioare. Totodată, susțin că normele procesual penale criticate sunt neconstituționale și prin prisma faptului că, în materia căilor extraordinare de atac, participarea procurorului în orice stadiu al judecării acestora, inclusiv în admisibilitatea în principiu, este obligatorie în temeiul principiului general al respectării legii statuat în art. 131 alin. (1) din Constituție. Invocă atât deciziile Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014 și nr. 641 din 11 noiembrie 2014, cât și Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.

12. Tribunalul Maramureș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în această primă etapă a soluționării unei cereri de revizuire, instanța examinează, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală, dacă: cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 din același cod, cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3) din același cod, au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri ce permit revizuirea. Prin urmare, examinarea admisibilității în principiu este doar o etapă procesuală de statuare asupra îndeplinirii condițiilor formale ale cererii, limitată numai la aceste împrejurări, și nu o etapă de judecare propriu-zisă. Spre deosebire de faza admiterii în principiu, care presupune o judecată de ordin procesual asupra regularității cererii, faza rejudecării cauzei supuse revizuirii este o reluare a judecății care se face potrivit tuturor regulilor de procedură privind judecarea.

13. Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 138 din 7 martie 2013 și nr. 325 din 29 martie 2012, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 și 403 din Codul de procedură penală din 1968, arată că, prin natura și conținutul ei specific, procedura prealabilă, de examinare a revizuirii sub aspectul admisibilității în principiu, nu vizează soluționarea căii extraordinare de atac, ci doar verificarea întrunirii condițiilor de exercitare a acesteia referitoare la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute de lege și depunerea ori invocarea mijloacelor de probă în dovedirea cazului de revizuire.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Admiterea în principiu", care au următorul conținut: "Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților".

18. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor, precum și dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 referitor la interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu raportare la art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenție.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță "fără citarea părților" este neconstituțională.

20. În motivarea soluției sale, Curtea a reținut că dispozițiile actualului Cod de procedură penală, prin excluderea numai a părților de la soluționarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, fără a dispune expres cu privire la neparticiparea procurorului, acesta fiind prezent în temeiul normelor de generală aplicare ale art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, determină ruperea echilibrului procesual. Așa încât Curtea a constatat că, în condițiile în care participarea procurorului în procedura de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire este obligatorie, exigențele unui proces echitabil sunt înfrânte, de vreme ce nu se respectă egalitatea de arme între acuzare și apărare.

21. A mai reținut Curtea că excluderea ab initio a revizuentului din această primă fază a căii de atac extraordinare a revizuirii și soluționarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire doar cu participarea procurorului plasează revizuentul într-o poziție dezavantajoasă față de reprezentantul Ministerului Public. Astfel, revizuentul nu se bucură de posibilitatea reală de a aduce comentarii referitoare la tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către procuror și la tot ceea ce este prezentat de acesta cu privire la eventuala excludere a unor probe, la suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii ori cu privire la instituirea în sarcina sa a obligațiilor ce rezultă din dispunerea măsurii controlului judiciar. Așadar, Curtea a constatat că, prin excluderea revizuentului din această procedură, este restrânsă în mod absolut posibilitatea acestuia de a avea cunoștință și de a dezbate susținerile parchetului, revizuentul plasându-se astfel într-o situație dezavantajoasă față de procuror.

22. Atâta vreme cât admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se soluționează cu participarea procurorului, din perspectiva contradictorialității, ca element definitoriu al egalității de arme și al dreptului la un proces echitabil, Curtea a reținut că norma legală trebuie să permită citarea părților, fiind suficient să li se asigure părților posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire și fără participarea părților atât timp cât acestea au fost legal citate, de vreme ce dreptul la un proces în contradictoriu înseamnă, într-un proces penal, că atât procurorului, cât și părții trebuie să li se ofere posibilitatea de a avea cunoștință și de a putea aduce observații referitoare la toate probele prezentate sau la observațiile depuse de către cealaltă parte în vederea influențării deciziei instanței.

23. Prin urmare, ținând cont de dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", și de faptul că decizia mai sus menționată este ulterioară sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.