Decizia CCR nr. 482 din 18.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 - exproprierea pt. cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepție ridicată de statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România C.N.A.D.N.R. - S.A. din București în Dosarul nr. 1.609/86/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 704D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 705-724D/2015, nr. 744-749D/2015, nr. 769-770D/2015, nr. 787D/2015, nr. 811D/2015, nr. 874D/2015 și nr. 938D/2015 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, excepție ridicată de statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România C.N.A.D.N.R. - S.A. din București, în dosarele nr. 2.631/86/2012*, nr. 3.388/86/2013, nr. 6.187/86/2013, nr. 6.638/86/2009*, nr. 7.633/86/2013, nr. 4.594/86/2013, nr. 9.550/86/2013, nr. 9.867/86/2013, nr. 7.106/86/2013, nr. 10.848/86/2013, nr. 7.553/86/2013, nr. 4.607/86/2013, nr. 6.101/86/2013, nr. 4.355/86/2013, nr. 6.470/86/2013, nr. 6.486/86/2013, nr. 205/86/2014, nr. 258/86/2014, nr. 320/86/2014, nr. 11.631/86/2013, nr. 4.218/86/2013, nr. 6.468/86/2013, nr. 8.513/86/2013, nr. 9.626/86/2013, nr. 10.535/86/2013, nr. 11.888/86/2013, nr. 886/86/2014, nr. 1.821/86/2014 și nr. 11.497/86/2013, dosare ale Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, precum și, din oficiu, de Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă în dosarele sale nr. 1.789/30/2012 și nr. 8.147/30/2011* și de Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.861/117/2013.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, având în vedere că instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi prin Decizia nr. 380 din 26 mai 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

5. Prin încheierile din 17 februarie 2015, din 24, 26 și din 31 martie 2015, din 2, 9 și 30 aprilie 2015 și din 13 mai 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.609/86/2014, nr. 2.631/86/2012*, nr. 3.388/86/2013, nr. 6.187/86/2013, nr. 6.638/86/2009*, nr. 7.633/86/2013, nr. 4.594/86/2013, nr. 9.550/86/2013, nr. 9.867/86/2013, nr. 7.106/86/2013, nr. 10.848/86/2013, nr. 7.553/86/2013, nr. 4.607/86/2013, nr. 6.101/86/2013, nr. 4.355/86/2013, nr. 6.470/86/2013, nr. 6.486/86/2013, nr. 205/86/2014, nr. 258/86/2014, nr. 320/86/2014, nr. 1.789/30/2012, nr. 11.631/86/2013, nr. 4.218/86/2013, nr. 6.468/86/2013, nr. 8.513/86/2013, nr. 9.626/86/2013, nr. 10.535/86/2013, nr. 11.888/86/2013, nr. 886/86/2014, nr. 8.147/30/2011*, nr. 1.821/86/2014 și nr. 11.497/86/2013, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă și Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

6. Prin Încheierea din 3 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.861/117/2013, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

7. Excepția a fost invocată în cauze aflate în stadiul procesual al apelului, având ca obiect soluționarea cererilor formulate de către persoanele expropriate împotriva hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirii emise de Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, potrivit dispozițiilor legale criticate, valoarea despăgubirilor la care este îndreptățită persoana expropriată se stabilește în funcție de data întocmirii raportului de expertiză "în litigiul în care se contestă decizia de expropriere"; or, această operațiune trebuie realizată în funcție de momentul transferului de proprietate din patrimoniul persoanei expropriate în cel al expropriatorului.

9. În sensul celor de mai sus, autorii excepției de neconstituționalitate arată că Legea nr. 33/1994 - în cuprinsul căreia se regăsește norma la care se trimite - prevede o procedură de expropriere diferită față de cea specială reglementată de Legea nr. 255/2010. Astfel, potrivit Legii nr. 33/1994, instanța judecătorească este sesizată în mod direct cu cererea de expropriere, fiind învestită să se pronunțe cu privire la pretenția de expropriere, întinderea imobilului expropriat și valoarea despăgubirilor, fără derularea vreunei proceduri prealabile; în schimb, în reglementarea Legii nr. 255/2010, despăgubirile cuvenite persoanei expropriate se stabilesc în cadrul unei proceduri administrative prealabile, prin hotărârea emisă de expropriator, transferul dreptului de proprietate operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, iar contestația împotriva deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile. Întrucât, potrivit Legii nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate operează la momentul emiterii hotărârii de expropriere, nu există nicio rațiune obiectivă pentru calculul despăgubirilor în funcție de o altă dată ulterioară la care, în eventualitatea formulării unei contestații, se întocmește raportul de expertiză.

10. Totodată, se susține că decizia de expropriere poate fi contestată în cadrul termenului general de prescripție, astfel încât pot apărea decalaje de timp importante între datele la care se întocmesc rapoartele de expertiză în cadrul contestațiilor formulate de persoanele expropriate la același moment, aceste date putând diferi, așadar, în raport de momentul formulării contestației și de momentul în care este efectuat raportul de expertiză, fapt care duce la stabilirea unor despăgubiri diferențiate doar în raport de momentul evaluării, iar nu în raport de valoarea reală a bunului de la data exproprierii. Asemenea diferențieri nu au o justificare obiectivă și sunt de natură să deturneze valoarea justă a despăgubirii cuvenite în raport de momentul transferului dreptului de proprietate. Autorii excepției invocă, în sensul celor de mai sus, și Decizia Curții Constituționale nr. 12 din 15 ianuarie 2015.

11. Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, invocând considerentele care au stat la baza pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 12 din 15 ianuarie 2015, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului și-a exprimat punctul de vedere în dosarele nr. 704-724D/2015, nr. 744-749D/2015 și nr. 769-770D/2015, apreciind excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii- raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, care au următorul cuprins:

- Art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010: "(3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii."

- Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: "(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia."

17. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și art. 44 alin. (3) potrivit cărora "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire". Totodată, sunt invocate, prin prisma art. 20 din Constituție, și prevederile art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 380 din 26 mai 2015, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt neconstituționale.

19. Prin această decizie, Curtea a constatat că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994, cât și prin jurisprudența Curții Constituționale. Aplicarea tale quale în ipoteza determinării cuantumului despăgubirii prevăzute de Legea nr. 255/2010 a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză", generează o situație juridică ce se abate de la finalitatea anterior referită, în sensul că expertiza judiciară dispusă nu reflectă valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, ci o valoare de la un moment ulterior care nu este cert. În consecință, despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este "dreaptă" (nu are un caracter just) deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului transferului dreptului de proprietate, soluție de principiu cu valoare constituțională.

20. Având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", precum și faptul că încheierile de sesizare a Curții Constituționale în prezentele dosare sunt anterioare pronunțării Deciziei nr. 380 din 26 mai 2015, Curtea urmează să respingă, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate.

21. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauză, instanța de judecată urmează să respecte Decizia Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015 atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, potrivit jurisprudenței Curții - de exemplu, Decizia nr. 404 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 august 2014 -, prezenta decizie, în temeiul deciziei de constatare a neconstituționalității, poate reprezenta motiv de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, raportat la incidența acestor articole în spețe.