Decizia CCR nr. 427 din 9.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (2) și (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Magda Keresztes și Gyula Keresztes în Dosarul nr. 8.437/320/2014 al Judecătoriei Târgu Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.165 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.200 D/2014 și nr. 1.251 D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală și, respectiv, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Marian Blembea și, respectiv, Evelin Banev Nikolov în dosarele nr. 2.348/89/2014/a3 și nr. 21.391/3/2014/a3 ale Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și, respectiv, ale Curții de Apel București - Secția a II-a penală.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.200 D/2014 și nr. 1.251 D/2014 la Dosarul nr. 1.165 D/2014. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.200 D/2014 și nr. 1.251 D/2014 la Dosarul nr. 1.165 D/2014, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (2) și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală și de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală și a dispozițiilor art. 345 alin. (1) și art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu privire la soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului".

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 4 noiembrie 2014, 10 noiembrie 2014 și 28 octombrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 8.437/320/2014, nr. 2.348/89/2014/a3 și nr. 21.391/3/2014/a3, Judecătoria Târgu Mureș, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și Curtea de Apel București - Secția a II-a penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 344 alin. (2) și (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Magda Keresztes și Gyula Keresztes, Marian Blembea și, respectiv, Evelin Banev Nikolov în cauze având ca obiect stabilirea vinovăției inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat și tăinuire, prevăzute la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) și la art. 270 alin. (1) din Codul penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prevăzută la art. 290 alin. (1) din Codul penal și, respectiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formele prevăzute la art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că procedura prevăzută la art. 345 alin. (1) și art. 344 alin. (2) și (4) din Codul de procedură penală este lipsită de efectivitate și contradictorialitate în privința părții civile și a părții responsabile civilmente, întrucât judecătorul se pronunță numai cu privire la cererile și excepțiile ridicate de inculpat, în timp ce participanții la procesul penal anterior arătați nu au acces la acest act de justiție. Se susține că prevederile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală discriminează partea civilă și partea responsabilă civilmente în raport cu inculpatul, de vreme ce doar acestuia din urmă îi este comunicat rechizitoriul și, după caz, traducerea autorizată a acestuia, pentru a putea formula excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Se observă, totodată, că procedura în fața camerei preliminare, așa cum este reglementată prin art. 344 alin. (2) și (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, are un rol decisiv în ceea ce privește evoluția și soluționarea procesului penal, motiv pentru care aceasta trebuie să asigure egalitatea de arme, care presupune ca fiecare participant la procesul penal să își poată prezenta punctul de vedere în fața instanței penale în condiții care să nu îl dezavantajeze în raport cu ceilalți participanți.

9. Judecătoria Târgu Mureș și Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarele nr. 1.165 D/2014 și nr. 1.200 D/2014, opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin introducerea textelor criticate. Se arată că procedura de cameră preliminară nu presupune o judecată propriu-zisă, în cadrul ei nefiind pusă în discuție temeinicia probelor, ci doar legalitatea administrării acestora, și nefiind dispusă completarea urmăririi penale, în sensul administrării de probe în scopul confirmării în integralitate a stării de fapt indicate în plângere. Se observă că acestea sunt de competența instanței care soluționează fondul cauzei, și nu a judecătorului de cameră preliminară. Se susține, de asemenea, că faptul că rechizitoriul se comunică doar inculpatului, conform art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu afectează restul participanților la procesul penal și nu îi pune pe aceștia într-o situație procesuală inferioară față de inculpat. Se arată că, potrivit vechii reglementări, actul de sesizare a instanței era comunicat doar inculpaților aflați în stare de deținere, ca modalitate de asigurare a exercitării dreptului la apărare. Se mai observă că textele criticate nu prejudiciază în niciun fel drepturile inculpatului, în faza procesuală a camerei preliminare, întrucât acesta are acces la dosar atât personal, cât și prin apărător, putând lua cunoștință în orice moment de actele și lucrările din cuprinsul său. Se susține că nu este necesară o corespondență excesivă cu inculpatul în etapa procesuală anterior referită și că o astfel de corespondență ar duce la tergiversarea cauzei.

10. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr. 1.251 D/2014, opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că dispozițiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală nu asigură echilibrul necesar între acuzare și apărare. Se arată că, potrivit prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, procurorul ia cunoștință de cererile și excepțiile formulate de inculpat și poate formula răspuns scris la acestea, însă acest răspuns nu este comunicat inculpatului, iar, la rândul său, instanța poate invoca din oficiu excepții, care vor fi comunicate procurorului, dar nu și inculpatului. Se susține că aceste aspecte contravin normelor constituționale și celor europene invocate de autorul excepției. Instanța arată, totodată, că, dincolo de aspectele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, procedura de cameră preliminară se desfășoară exclusiv între procuror și inculpat, prin intermediul judecătorului de cameră preliminară, cu ignorarea totală a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente, ceea ce constituie "viciul fundamental" al reglementării acesteia.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12. Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) și art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 344 alin. (2) și (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) și art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 344 alin. (2) și (4): "(2) Copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcție de complexitatea și particularitățile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile. [...]

(4) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) și (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile și excepțiile formulate de către inculpat ori excepțiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.";

- Art. 345 alin. (1): "Dacă s-au formulat cereri și excepții ori a ridicat din oficiu excepții, judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).";

- Art. 346 alin. (1): "Judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului și inculpatului.";

- Art. 347 alin. (1): "(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul și inculpatul pot face contestație cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor, precum și împotriva soluțiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5)."

16. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 cu privire la accesul liber la justiție și art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității prevederilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015 și Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 13 februarie 2015, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată.

18. Astfel, prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, paragraful 15, Curtea a reținut că, potrivit textului criticat, copia certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deținere ori, după caz, la adresa unde locuiește sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Potrivit aceleiași norme, inculpatului i se aduce, totodată, la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-și angaja un apărător și termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Conform art. 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanței de judecată, acesta limitându-se la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, potrivit art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. Întrucât prin rechizitoriu se formulează o acuzație în materie penală, acesta se comunică persoanei astfel acuzate.

19. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că, din perspectiva exigențelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părților posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară și fără participarea părților atât timp cât acestea au fost legal citate. Curtea a mai reținut că, potrivit art. 32 din Codul de procedură penală, pe lângă inculpat, partea civilă și partea responsabilă civilmente sunt părți în procesul penal. În ceea ce privește partea responsabilă civilmente, Curtea a constatat că, deși nu se identifică, din reglementarea obligațiilor care îi incumbă părții responsabile civilmente reiese că aceasta împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Astfel, partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condițiilor care ar atrage răspunderea sa civilă.

20. Mai mult decât atât, Curtea a reținut că, potrivit art. 85 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât partea civilă, cât și partea responsabilă civilmente se bucură de drepturile prevăzute la art. 81 din același cod, dintre care Curtea reține dreptul acestora de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții și de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei și de a consulta dosarul, în condițiile legii.

21. Din această perspectivă, Curtea a apreciat că părții civile și celei civilmente responsabile nu le este străin interesul pentru soluționarea laturii penale a procesului, în condițiile în care de stabilirea existenței faptei penale și a vinovăției inculpatului judecat în cauză depinde și soluționarea laturii civile a procesului. Mai mult, cu același prilej, Curtea a reținut că partea civilă, partea civilmente responsabilă și inculpatul au aceeași calitate, de părți, și, prin urmare, se află în aceeași situație.

22. Curtea a observat, de asemenea, ca fiind stabilit deja faptul că prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie respectate de legiuitor și atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu țin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce privește procedura camerei preliminare. Astfel, Curtea a apreciat că, din perspectiva principiului contradictorialității, atât părții civile, cât și părții civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleași drepturi ca și inculpatului.

23. Având în vedere cele anterior arătate, Curtea constată că, odată citate, partea civilă și partea responsabilă civilmente iau cunoștință despre desfășurarea procedurii în fața judecătorului de cameră preliminară și au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile și garanțiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată.

Așa fiind, prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, Curtea a constatat că împrejurarea potrivit căreia numai inculpatului i se comunică o copie certificată a rechizitoriului și, după caz, traducerea autorizată a acestuia nu echivalează cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu înfrângerea egalității cetățenilor în fața legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare să fie comunicat doar persoanei vizate. De altfel, Curtea a reținut că art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenție obligă statele să respecte dreptul oricărui acuzat, indiferent că este privat sau nu de libertate, să fie informat în cel mai scurt timp asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.

25. Având în vedere aceste rațiuni, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală.

26. Prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, reținând că acestea reglementează contestația cu privire la modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor în procedura camerei preliminare, precum și împotriva soluțiilor prevăzute de art. 346 alin. (3) și (5) din același cod. Curtea a constatat că dispozițiile criticate nu impietează asupra drepturilor procesuale ale procurorului și inculpatului, motiv pentru care excepția apare ca fiind neîntemeiată.

27. Curtea reține că, prin aceeași Decizie nr. 641 din 11 noiembrie 2014, mai sus referită, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, precum și faptul că soluția legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) și în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională.

28. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât încheierile de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate au fost pronunțate pe datele de 4 noiembrie 2014, 10 noiembrie 2014 și 28 octombrie 2014, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea și publicarea Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, după datele încheierilor anterior referite, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) și art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).