Decizia CCR nr. 428 din 8.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 10 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001 - regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945–22.12.1989

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena Mazilu în Dosarul nr. 780/110/2009* al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 75D/2014.

2. La apelul nominal răspunde autoarea excepției de neconstituționalitate, personal. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că prevederile art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 lipsesc persoana îndreptățită la restituire de dreptul de dispoziție, atribut esențial al dreptului de proprietate, întrucât nu dă posibilitatea restituirii în natură a acelor terenuri pe care s-au edificat construcții. Se mai arată că actul normativ criticat trebuie să realizeze o distincție, pe de o parte, între foștii proprietari, care și-au revendicat în mod continuu proprietățile, încă de la data preluării abuzive, și care au avut de suferit în timpul regimului comunist, ca urmare a acestei atitudini active, și, pe de altă parte, foștii proprietari care au avut o atitudine pasivă în legătură revendicarea proprietăților, înainte de intrarea în vigoare a actului normativ reparatoriu. În acest sens, arată că textul de lege criticat ar trebui să reglementeze plata unei chirii către fostul proprietar al terenului preluat abuziv, de către titularul construcției edificate pe teren.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere că se solicită completarea textului de lege criticat. În subsidiar, invocă cele statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 89. De asemenea, invocă cele statuate în deciziile Curții Constituționale nr. 314 din 14 septembrie 2004 și nr. 943 din 30 octombrie 2007.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 780/110/2009*, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Elena Mazilu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva respingerii notificării depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în vederea restituirii unui imobil preluat în mod abuziv.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat instituie un tratament identic pentru persoane aflate în situații juridice diferite. Astfel, se arată că proprietarii ale căror bunuri au fost preluate în mod abuziv și care au avut o atitudine activă în revendicarea acestora, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ar trebui să beneficieze de un tratament juridic diferit de cel al foștilor proprietari care nu și-au revendicat bunurile înainte de intrarea în vigoare a actului normativ reparatoriu. În acest sens se susține că textul de lege criticat ar trebui completat, în sensul în care foștii proprietari, care și-au revendicat în mod continuu proprietățile, să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, iar atunci când acest lucru nu mai este posibil, terenul fiind ocupat cu construcții edificate ulterior preluării, să fie obligat proprietarul acestora la plata unei chirii către fostul proprietar al terenului preluat abuziv.

6. Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, invocând cele statuate în deciziile nr. 314 din 14 septembrie 2004 și nr. 371 din 25 martie 2008.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. 48 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: "(1) În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

(2) În cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a)-f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.“

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi și art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia tinde la relevarea pretinsei neconstituționalități a textului de lege criticat prin raportare nu la conținutul normativ intrinsec, ci prin raportare la o anumită soluție legislativă, pe care acesta nu o cuprinde. Astfel, se susține că textul de lege criticat ar trebui completat, în sensul indicat de către autoarea excepției de neconstituționalitate, astfel încât foștii proprietari care și-au revendicat bunurile preluate în mod abuziv înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, iar atunci când acest lucru nu mai este posibil, terenul fiind ocupat cu construcții edificate ulterior preluării, să fie obligat proprietarul acestora la plata unei chirii către fostul proprietar al terenului preluat abuziv.

14. În raport cu aceste susțineri, Curtea reține că neconstituționalitatea prevederilor art. 10 alin. (1) și (2) este dedusă exclusiv din lipsa de reglementare a posibilității fostului proprietar al unui teren preluat în mod abuziv de a beneficia fie de restituirea în natură a acestuia, indiferent de împrejurarea edificării pe acesta de construcții autorizate, fie de plata unei chirii de la proprietarul construcției. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituționalitate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,"se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“ și, prin urmare, nu are competența de a cenzura o eventuală omisiune legislativă. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999) că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite.

15. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.