Decizia CCR nr. 464 din 16.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Daniel Silimon în Dosarul nr. 6.929/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.435 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate. Se arată că, prin excepția invocată, autorul solicită instanței de contencios constituțional să legifereze cu privire la administrarea probelor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.929/180/2014, Judecătoria Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florin Daniel Silimon într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute la art. 218 alin. (3) lit. e) și, respectiv, la art. 205 alin. (3) lit. b) din Codul penal, infracțiuni comise în concurs.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, chiar dacă textul criticat arată că probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești, faptul că acesta nu prevede, în mod expres, obligativitatea readministrării în cursul cercetării judecătorești a probelor administrate în cursul urmăririi penale și care sunt contestate de către părți dă posibilitatea instanțelor de a respinge cererile de readministrare a unor probe contestate, ceea ce, de altfel, s-a întâmplat și în soluționarea dosarului în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. Se susține că, deși din interpretarea per a contrario a normei criticate reiese în mod evident această obligație, lipsa stipulării ei exprese în sarcina instanțelor este de natură a duce la pronunțarea unor soluții arbitrare în privința cererilor de readministrare a unor astfel de probe. Se arată că, pentru aceste motive, textul criticat încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al părților interesate să solicite readministrarea în cursul judecării cauzei a probelor administrare în cursul urmăririi penale care sunt contestate. Pentru aceleași considerente se susține și încălcarea, prin prevederile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

6. Judecătoria Bacău - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul criticat necontravenind dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Se arată, în acest sens, că, potrivit prevederilor art. 92 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală, părțile interesate pot participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală și că este firesc ca, în situația contestării unora sau a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și a formulării unei cereri de readministrare a lor în cursul cercetării judecătorești, instanța să examineze această cerere prin prisma prevederilor art. 99-103 din Codul de procedură penală și să o respingă dacă apreciază că nu este pertinentă sau că este formulată fără un motiv temeinic.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține, însă, că autorul critică, în realitate, prevederile art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești."

11. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 cu privire la dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 245 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 30 iunie 2015, și Decizia nr. 342 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 3 iunie 2015.

13. Curtea constată că, în prezenta cauză, cu toate că autorul excepției raportează textul criticat la aceleași norme constituționale care au fost invocate în susținerea excepțiilor soluționate prin deciziile anterior citate, el susține că, întrucât acesta nu prevede, în mod expres, obligativitatea readministrării în cursul cercetării judecătorești a probelor administrate în cursul

urmăririi penale și care sunt contestate de către părți, norma criticată dă posibilitatea instanțelor de a respinge cererile de readministrare a unor probe contestate, ceea ce, de altfel, s-a întâmplat și în soluționarea dosarului în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. Se arată că, deși din interpretarea per a contrario a normei criticate reiese în mod evident această obligație, lipsa stipulării ei exprese în sarcina instanțelor este de natură a duce la pronunțarea unor soluții arbitrare în privința cererilor de readministrare a unor astfel de probe.

14. Astfel, Curtea reține că autorul excepției nu formulează o reală critică de neconstituționalitate, ci se arată nemulțumit de felul în care dispozițiile art. 374 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală sunt interpretate și aplicate de către instanțele de judecată, respectiv de felul în care acestea au fost interpretate și aplicate în soluționarea Dosarului nr. 6.929/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secția penală în care are calitatea de inculpat. Or, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", motiv pentru care excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă.