Decizia CCR nr. 1.048 din 11.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1–3 din OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prev.e la art. 1 lit. c)–h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borș, Eugenia P. Burlacu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Gr. Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana I. Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Maria Niculiță, Maria Palade, Corneliu Popovici, Eugenia Rățoi, Didina Sfichi și Viola Văcuș în Dosarul nr. 11.446/86/2011 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.225D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că Viorica Borș a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11.446/86/2011, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Lioara Alexandriuc, Didina Balcan, Viorica Borș, Eugenia P. Burlacu, Ileana Costea, Valentin Cuciurean, Melentina Epure, Viorica Funduianu, Ileana Gr. Grămadă, Natalia Harabagiu, Ileana I. Holeiciuc, Aneta Jauca, Otilia Mihai, Maria Niculiță, Maria Palade, Corneliu Popovici, Eugenia Rățoi, Didina Sfichi și Viola Văcuș cu prilejul soluționării recursului formulat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva Sentinței nr. 2.793 din 23 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în Dosarul nr. 11.446/86/2011.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia formulează, în esență, următoarele critici:

1. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu a existat o lege specială de abilitare și nici nu a fost justificată de existența unei situații extraordinare.

2. Dispozițiile actului normativ criticat încalcă principiul separației puterilor în stat și pe cel al preeminenței legii, întrucât lipsesc de efect hotărâri judecătorești irevocabile privind dreptul la pensia de serviciu. Totodată, textele de lege criticate nu abrogă prevederile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, care continuă să reglementeze în paralel acordarea pensiilor de serviciu, fiind înfrânte astfel normele de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care reglementează condițiile abrogării dispozițiilor unei legi. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6, 6¹, 20, 21 și 30 din Legea nr. 24/2000 întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu este în prealabil evaluată sub aspectul impactului economic și social.

3. Textele de lege criticate sunt contrare art. 11 și 148 din Constituție, întrucât încalcă dispozițiile art. 17, 21, 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și prevederile Directivelor 86/378/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială și 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială. De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 15 și 17 din Convenție și art. 23 din Carta socială europeană.

4. Prevederile art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt retroactive, fiind contrare art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens, arată că decizia privind pensia de serviciu a intrat în circuitul civil, iar securitatea raporturilor juridice impune ca dispozițiile legale să nu se aplice unor situații existente înainte de intrarea lor în vigoare. În sprijinul acestei susțineri, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la condițiile în care statul poate lipsi o persoană de un "bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la neretroactivitate.

5. Textele de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât instituie o reglementare diferită de cea aplicabilă persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

6. Prevederile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate și dreptul la pensie, realizând, în fapt, o naționalizare a dreptului la pensie.

Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care invocă Decizia nr. 871/2010 a Curții Constituționale.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse de părți la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1-3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, dispoziții potrivit cărora:

-Art. 1:"(1) Pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Drepturile de pensie revizuite potrivit prezentei ordonanțe de urgență se plătesc de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut la alin. (1).

(3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, dacă acesta depune la casa teritorială de pensii, în termen de 20 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.

(4) Drepturile de pensie revizuite la cererea beneficiarului se plătesc de la data prevăzută la alin. (2), dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii în termenul prevăzut la alin. (3).

(5) În situația în care cererea, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa teritorială de pensii peste termenul prevăzut la alin. (3), drepturile de pensie se vor plăti începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dar nu mai devreme de termenul prevăzut la alin. (2).“;

- Art. 2:"Pentru revizuirea pensiilor menționate la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.“;

- Art. 3:"Plata drepturilor restante, constând în diferența dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării și cel obținut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 și până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) și (5), după caz.“

Autorii excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 108 alin. (3) referitor la emiterea ordonanțelor Guvernului în temeiul unei legi de abilitare, art. 115 alin. (4) privind condițiile în care poate fi emisă o ordonanță de urgență, art. 1 alin. (4) și (5) privind separația puterilor în stat și obligația respectării Constituției și a legilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 148 privind integrarea României în Uniunea Europeană, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie. De asemenea, sunt invocate următoarele prevederi internaționale: art. 17, 21 și 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Directiva 86/378/CEE și Directiva 96/97/CE, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol la Convenție, art. 15 și 17 din Convenție și art. 23 din Carta socială europeană.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 108 alin. (3) din Constituție, întrucât adoptarea unei legi speciale de abilitare reprezintă o condiție pentru emiterea ordonanțelor simple, iar nu și a ordonanțelor de urgență, așa cum de altfel reiese și din conținutul art. 115 alin. (1) din Constituție, referitor la ordonanțele simple.

Totodată, așa cum Curtea a statuat prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, nu pot fi reținute nici criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, având în vedere că, "în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 119/2010, și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.“

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just și în conformitate cu principiul contributivității a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.

Cât privește condiția ca situația extraordinară să impună, totodată, o intervenție legislativă urgentă, Curtea, prin aceeași decizie, a reținut că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor.

2. Referitor la încălcarea principiului separației în stat, Curtea, prin aceeași decizie amintită mai sus, a arătat că "actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Deși au vizat, în esență, același obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivității, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate și succesive.“

Prin urmare, Curtea a reținut că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.

Cât privește respectarea cerințelor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cerințe referitoare la abrogarea actelor normative, Curtea reține că, anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, a abrogat în mod expres art. 68,art. 68¹alin. (2) și art. 682-684 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, textele de lege criticate nu creează un paralelism legislativ și nici nu abrogă în mod implicit dispozițiile menționate ale Legii nr. 567/2004, așa cum susțin autorii excepției de neconstituționalitate.

Referitor la critica vizând încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva nerespectării dispozițiilor Legii nr. 24/2000, Curtea constată că autorii excepției sunt nemulțumiți de lipsa fundamentării și a motivării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sub aspectul necesității îndepărtării componentei necontributive a pensiei de serviciu. Or, Curtea apreciază că aceste critici se referă, mai degrabă, la dispozițiile Legii nr. 119/2010 - act normativ care nu constituie obiect al excepției de neconstituționalitate -, acestea fiind cele care au dispus recalcularea pensiilor de serviciu potrivit principiului contributivității, cu renunțarea la componenta necontributivă a acestor pensii. La emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, act normativ distinct, nu putea fi avută în vedere aceeași fundamentare referitoare la necesitatea conversiei pensiilor de serviciu în pensii contributive, motivele emiterii acesteia trebuind a fi căutate în necesitatea instituirii unei noi proceduri de revizuire a pensiei de serviciu, după ce aceasta fusese anterior reglementată, în parte, de Legea nr. 119/2010 și detaliată în cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010. În nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, se arată, însă, că "În termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie a beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul minim brut pe economie. În urma procesului de recalculare, beneficiarii pensiilor de serviciu au acționat în judecată casele județene de pensii solicitând suspendarea/anularea deciziilor individuale de recalculare a drepturilor de pensii de serviciu emise conform Legii nr. 119/2010 și în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ care reglementează procedura de recalculare a pensiilor de serviciu acordate în baza unor legi speciale.“ Astfel, s-a arătat că "este necesară instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.“

Având în vedere cele arătate, Curtea constată că sunt lipsite de temei criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

3. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor internaționale invocate de autorii excepției, Curtea constată că autorii excepției nu-și motivează susținerile. În schimb, invocând încălcarea art. 15 alin. (2), art. 16, 44 și 47 din Constituție, arată argumentele pentru care consideră că au fost încălcate principiul neretroactivității legii civile, principiul egalității în drepturi a cetățenilor, dreptul de proprietate și dreptul la pensie, aspecte la care se referă și dispozițiile internaționale amintite.

Asupra acestor critici, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 214/2012, arătând că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun“, ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

De asemenea, Curtea a reținut că dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Cât privește tratamentul juridic diferit instituit între diferitele categorii de beneficiari ai pensiilor de serviciu sub aspectul condițiilor de recalculare a pensiei, Curtea, prin Decizia nr. 1.587 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, a arătat, în esență, că instituirea unor tratamente juridice diferite poate fi justificată de existența unor situații obiectiv diferite, iar că în stabilirea diferitelor cerințe de calcul al pensiei o importanță semnificativă o au condițiile specifice în care diversele categorii socioprofesionale au desfășurat activitatea. Astfel, dispozițiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaților și gradaților voluntari, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, sub aspectul acordării dreptului la pensie, sunt justificate de natura activității desfășurate, care creează condițiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală și chiar de amenințare a vieții.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.