Decizia CCR nr. 419 din 8.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 9 din OUG nr. 84/2012 - stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, excepție ridicată de Aurel Mihai Ivănescu în Dosarul nr. 1.364/54/2013 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 751 D/2013 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Arată că Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004 este o lege specială, a cărei aplicare nu poate fi întreruptă, în mod abuziv, prin ordonanțe ale Guvernului. Precizează că, după emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 și a Ordonanței Guvernului nr. 29/2013, a fost complet lipsit de mijloace de existență, în condițiile în care nu mai avea un loc de muncă și nici nu a reușit să obțină reangajarea. Depune, la dosarul cauzei, un set de documente, în susținerea celor afirmate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Menționează că textele criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se recent prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 și Decizia nr. 156 din 18 martie 2014, prin care a constatat conformitatea textelor de lege criticate cu prevederile Constituției. Precizează, în esență, că indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu sunt garantate la nivel constituțional, iar neprelungirea măsurii de neacordare a acestora pentru anii 2013 și 2014 ar fi afectat sustenabilitatea finanțelor publice. În ce privește criticile extrinseci referitoare la procedura de adoptare a Ordonanței Guvernului nr. 29/2013, arată că aceasta a îndeplinit condițiile impuse de art. 115 alin. (3) din Legea fundamentală.

5. În replică, autorul excepției susține că ar trebui adoptată o lege pentru îndreptarea efectelor negative ale actelor normative criticate și că nu se poate interveni asupra unei legi speciale - în speță, Legea nr. 341/2004 - prin ordonanțe ale Guvernului prin care se prorogă suspendarea aplicării acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 28 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.364/54/2013, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanța de urgență â Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și ale art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, excepție ridicată de Aurel Mihai Ivănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Guvernului României la repararea prejudiciului produs prin emiterea celor două acte normative menționate - respectiv recuperarea integrală a drepturilor bănești neacordate în anii 2012/2013 - prejudiciu generat, în esență, de lipsa mijloacelor de trai, degradarea fizică și psihică și scăderea calității vieții.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că Guvernul a prelungit aplicarea unor măsuri antisociale, aprobând în ultima zi de vacanță parlamentară Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, prevalându-se de abilitarea de a emite ordonanțe dată Guvernului prin Legea nr. 182/2013, fără să o supună spre dezbatere Parlamentului în prima ședință ordinară. De asemenea, critică faptul că, prin ordonanța amintită, Guvernul a prorogat termenele de aplicare a unor măsuri financiar-bugetare, la fel ca și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, fără a ține cont de Decizia Curții Constituționale nr. 873 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și nici de Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Susține că în acest fel "se adâncește un genocid fățiș împotriva unei pături sociale cu merite deosebite, care aduce cinste României (_)“, iar nerespectarea titlurilor și drepturilor conferite prin Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, ca semn de gratitudine și respect pentru cei care și-au jertfit viața în lupta împotriva dictaturii comuniste, constituie un abuz, care încalcă noțiunea de stat de drept, democratic și social.

8. Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, apreciind că aceasta este admisibilă, în condițiile art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără să își exprime opinia cu privire la conformitatea cu Legea fundamentală a prevederilor de lege criticate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise și documentele depuse de autorul excepției la dosarul cauzei, susținerile orale ale acestuia, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, rezultă, însă, că autorul acesteia vizează dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, care au următorul cuprins: "Prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.“

13. Astfel cum rezultă din conținutul lor normativ, prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2013, dar întrucât acestea continuă să își producă efectele juridice în cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, acestea pot fi analizate de Curtea Constituțională, așa cum s-a statuat în jurisprudența sa, reprezentată de Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a arătat că sintagma "în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

14. De asemenea, obiect al excepției îl constituie și prevederile art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, potrivit cărora "Prevederile art. 18 și 19 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2014“.

15. Prevederile art. 18 și art. 19 din art. II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8072010, la care se referă textele de lege criticate, dispun că, în anul 2012, nu se acordă indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, iar reducerile de tarife sau, după caz, gratuități, se acordă numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilitățile de transport prevăzute de anumite acte normative, printre care și legea menționată.

16. Circumstanțiind obiectul excepției prin raportare la criticile formulate, Curtea reține că acesta este reprezentat de prevederile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 și art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, cu referire la art. 18 din art. II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010.

17. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 - Statul român, art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 26 - Viața intimă, familială și privată, art. 30 - Libertatea de exprimare,art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății, art. 47 - Nivelul de trai,art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 59 - Exercitarea atribuțiilor [Avocatului Poporului],art. 131 - Rolul Ministerului Public, art. 147 - Deciziile Curții Constituționale și art. 154 - Conflictul temporal de legi.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile prin care s-a suspendat, în anii 2012 și 2013, plata indemnizațiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 au făcut obiect al controlului de constituționalitate, fiind analizate aceleași critici ca și cele invocate în prezenta cauză, spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, prin Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, și prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că textele de lege criticate stabilesc că, temporar, nu se mai acordă indemnizațiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. De aceste indemnizații, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obținut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluției Române din Decembrie 1989, dacă acestea aveau un venit mai mic decât acest salariu mediu brut.

19. Prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, examinând obiecția de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010, Curtea a reținut că legiuitorul este chemat să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și a unor drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. Curtea a observat că, "în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi“.

20. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că drepturile a căror plată s-a suspendat prin dispozițiile de lege criticate fac parte dintr-un ansamblu de măsuri pe care Legea nr. 341/2004 le-a instituit în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989. Curtea a statuat că limitarea ori chiar neacordarea în anul 2012 a unor drepturi ce nu sunt consacrate la nivel constituțional, neavând în consecință un caracter fundamental, nu contravine dispozițiilor art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.

21. Totodată, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu implică totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989. De asemenea, Curtea a arătat că indemnizația de revoluționar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens este și Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.

22. Totuși, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, Curtea a ținut să sublinieze că, "deși autoritățile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor bănești pretinse de autorii excepției de neconstituționalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi și în viitor, în condițiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există și dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficiență, așa încât speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport legal, este în realitate lipsită de conținut. Astfel, deși formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi.“

23. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența citată a Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

24. În ce privește criticile formulate sub aspectul constituționalității extrinseci a Ordonanței Guvernului nr. 29/2013, Curtea constată că adoptarea acesteia s-a făcut cu respectarea cerințelor impuse de art. 115 alin. (3) din Constituție, care prevede că, atunci când legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 a fost adoptată în baza Legii nr. 182/2013 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 20 iunie 2013. Art. 2 din aceasta prevede că ordonanțele astfel adoptate vor trebui înaintate spre aprobare Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2013, nerespectarea termenului urmând să atragă încetarea efectelor ordonanței. Urmărind parcursul legislativ, Curtea reține că Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 a fost adoptată de Guvern în data de 27 august 2013 și a fost înregistrată la Senat pentru dezbatere, ca primă Cameră, pe data de 30 august 2013, cu nr. L328/2013, prin Adresa nr. E165 din 30 august 2013. Or, cea de-a doua sesiune parlamentară ordinară din anul 2013 a început pe 2 septembrie 2013. Având în vedere cele arătate, Curtea nu poate reține critica referitoare la nesocotirea condițiilor constituționale pentru adoptarea ordonanțelor Guvernului.

25. În fine, în acord cu cele reținute și prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, încă nepublicată, Curtea constată că măsura suspendării plății drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, măsură adoptată deja, succesiv, pentru trei ani consecutivi, 2012, 2013 și 2014, nu poate fi repetată anual, sine die, întrucât o astfel de practică legislativă ar fi de natură să afecteze proporționalitatea măsurii cu scopul urmărit.