Decizia CCR privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 213 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Alexandru T. Iliescu în Dosarul nr. 2.463/63/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 708D/2013 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciind că nu se impune reconsiderarea celor statuate deja de Curtea Constituțională în acest sens, prin Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 1 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.463/63/2012, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Alexandru T. Iliescu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței prin care Tribunalul Dolj - Secția conflicte de munca și asigurări sociale s-a pronunțat asupra contestației acestuia privind "alte drepturi de asigurări sociale".

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că sunt neconstituționale prevederile legale potrivit cărora persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 beneficiază de asigurare fără plata contribuției doar dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de actul normativ menționat, în opinia sa, plata contribuției la asigurări de sănătate de către beneficiarii Decretului-lege nr. 118/1990 reprezintă "o veritabilă expropriere". În plus, aceștia sunt lipsiți de un drept câștigat, acela al gratuității serviciilor medicale și acela al scutirii de impozite, drepturi consacrate prin art. 6 din decretul-lege amintit. Susține că textul de lege criticat are caracter discriminatoriu, creând diferențe în cadrul aceleiași categorii de cetățeni, iar realizarea de alte venituri nu reprezintă un motiv temeinic pentru un tratament diferențiat, care golește de conținut facilitățile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990.

7. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 sunt în acord cu dispozițiile constituționale privitoare la dreptul statului de a aprecia asupra politicii financiare și a măsurilor adecvate asigurării sale. Reiterează cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa cu privire la conformitatea textelor de lege criticate din perspectiva unor argumente asemănătoare.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului arată că prevederile de lege criticate sunt constituționale, precizând că opțiunea legiuitorului înscrisă în acestea este justificată de faptul că cei care realizează venituri din alte surse se află într-o situație diferită față de persoanele ale căror venituri provin din ajutoarele bănești acordate de legile speciale și, eventual, din pensii, persoane față de care se justifică în mod obiectiv și rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit, și anume scutirea de la plata contribuției la asigurările sociale. Totodată, menționează că scutirea de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu este un drept constituțional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situații obiective sau subiective, este lăsată la opțiunea liberă a legiuitorului. Apreciază că numai legiuitorul este în drept să prevadă categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate, în lipsa plății acestei contribuții, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției de neconstituționalitate la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Ținând cont de faptul că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea constată că, în realitate, autorul acesteia critică prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, prevederi care au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010. Totodată, având în vedere calitatea autorului excepției, de beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care au următorul conținut normativ: "Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: (...)

c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat (...) dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi".

13. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că, în opinia autorului acesteia, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii și în art. 44 alin. (3) referitor la expropriere. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 211 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 19 iulie 2013, instanța de contencios constituțional a reținut că este de principiu că scutirea de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu este un drept constituțional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situații obiective sau subiective, este lăsată la opțiunea libera a legiuitorului.

15. Față de cele de mai sus, legiuitorul, prin art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, a stabilit acordarea calității de asigurat fără plata contribuției, printre altele, și persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, cu condiția să nu realizeze venituri în afara celor acordate pe baza acestui act normativ. Această opțiune a legiuitorului este justificată de faptul că cei care realizează venituri din alte surse suplimentare se află într-o situație diferită față de persoanele ale căror venituri provin doar din ajutoarele bănești acordate de legile speciale și, eventual, din pensii, persoane față de care se justifică în mod obiectiv și rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit, și anume scutirea de la plata contribuției la asigurările sociale de sănătate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, și Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2006).

16. Curtea a conchis că numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate; în lipsa plății acestei contribuții, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta unele categorii de venituri de la plata unor astfel de contribuții reprezintă o chestiune care ține în mod exclusiv de opțiunea sa. O atare exceptare nu este o cerință de ordin constituțional.

17. În consecință, Curtea a constatat că nu pot fi reținute susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 16 și ale art. 44 alin. (1) din Constituție ori ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența citată a Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.