Decizia CCR nr. 563 din 16.07.2015 - excepţia de neconstituţionalitate a prev. Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ Brăila "Corneliu Gheorghe Caranica“ din Brăila, în numele și în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat Rodica Daniela Orășanu și alții, în Dosarul nr. 1.390/113/2014 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 382D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 383-386D/2015, nr. 459-463D/2015, nr. 617-623D/2015 și nr. 646D/2015, ce au ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ Brăila "Corneliu Gheorghe Caranica“ din Brăila, în numele și în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat Camelia Costache și alții, Dănuț Alexandru și alții, Daniela Aramă și alții, Neti Spătărescu și alții, Ioana Arici și alții, Ionica Gheorghiță și alții, Georgiana Olimpia Mocanu și alții, Carmen Elena Gușatu și alții, Virginia Carmen Constantin și alții, Aneta Alexandrescu și alții, Georgian Sergiu Tilihoi și alții, Luminița Elena Buzea și alții, Olguța Iulia Vuțino și alții, Silvia Chirilă și alții, Mioara Mândroiu și alții, Cristina Băceanu și alții și Ghiță Nedelcu și alții, în dosarele nr. 1.160/113/2014, nr. 1.635/113/2014, nr. 1.351/113/2014, nr. 1.452/113/2014, nr. 1.636/113/2014, nr. 958/113/2014, nr. 1.773/113/2014, nr. 1.585/113/2014, nr. 1.725/113/2014, nr. 943/113/2014, nr. 1.080/113/2014, nr. 957/113/2014, nr. 1.310/113/2014, nr. 1.718/113/2014, nr. 1.393/113/2014, nr. 1.449/113/2014 și nr. 1.556/113/2014 ale Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă că în toate dosarele Sindicatul Învățământ Brăila "Corneliu Gheorghe Caranica“ din Brăila, în numele și în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției.

6. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 383-386D/2015, nr. 459-463D/2015, nr. 617-623D/2015 și nr. 646D/2015 la Dosarul nr. 382D/2015.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

8. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 383-386D/2015, nr. 459-463D/2015, nr. 617-623D/2015 și nr. 646D/2015 la Dosarul nr. 382D/2015, care este primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că autoritatea legiuitoare este liberă să elaboreze măsurile de politică legislativă în domeniu, în acest sens fiind cele reținute prin deciziile nr. 213 din 31 martie 2015 și nr. 286 din 23 aprilie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin încheierile din 19 februarie 2015, 3 martie 2015 și din 10 martie 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.390/113/2014, nr. 1.160/113/2014, nr. 1.635/113/2014, nr. 1.351/113/2014, nr. 1.452/113/2014, nr. 1.636/113/2014, nr. 958/113/2014, nr. 1.773/113/2014, nr. 1.585/113/2014, nr. 1.725/113/2014, nr. 943/113/2014, nr. 1.080/113/2014, nr. 957/113/2014, nr. 1.310/113/2014, nr. 1.718/113/2014, nr. 1.393/113/2014, nr. 1.449/113/2014 și nr. 1.556/113/2014, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Învățământ Brăila "Corneliu Gheorghe Caranica“ din Brăila, în numele și în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat Rodica Daniela Orășanu și alții, Camelia Costache și alții, Dănuț Alexandru și alții, Daniela Aramă și alții, Neti Spătărescu și alții, Ioana Arici și alții, Ionica Gheorghiță și alții, Georgiana Olimpia Mocanu și alții, Carmen Elena Gușatu și alții, Virginia Carmen Constantin și alții, Aneta Alexandrescu și alții, Georgian Sergiu Tilihoi și alții, Luminița Elena Buzea și alții, Olguța Iulia Vuțino și alții, Silvia Chirilă și alții, Mioara Mândroiu și alții, Cristina Băceanu și alții și Ghiță Nedelcu și alții, în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect acordarea de drepturi bănești.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile Legii nr. 63/2011 contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011. Astfel, prin Legea nr. 63/2011 salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micșorate, deși, potrivit acestei decizii, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia făcută în raport cu salariile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, adică prin luarea în calcul a unui coeficient de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400 lei. Conform considerentelor deciziei menționate și celor ale deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011 și nr. 11 din 8 octombrie 2012, salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

12. Autorii arată că, în fapt, Legea nr. 63/2011 a readus valorile salariale ale cadrelor didactice la nivelul stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, ceea ce a condus la o scădere a cuantumului salariilor, de 25%. În acest sens susțin că, după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011, Guvernul avea obligația să respecte prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție și să modifice salariile prevăzute în anexele Legii nr. 63/2011, prin raportarea lor la valorile stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008. În concluzie, autorii excepției susțin că dispozițiile Legii nr. 63/2011 sunt neconstituționale, întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, deoarece aceste dispoziții "perpetuează prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, chiar dacă introduc în locul coeficienților de multiplicare rezultatul înmulțirii acestora“.

13. Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, apreciind că este dreptul legiuitorului să adopte măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economico-sociale existente, iar adoptarea legii prin angajarea răspunderii este în conformitate cu prevederile Legii fundamentale, și raportarea la jurisprudența anterioară a Curții nu este relevantă de vreme ce Legea nr. 63/2011 este adoptată de Parlament, care este unica autoritate legiuitoare a țării.

14. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, cu modificările ulterioare.

18. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că principala critică a autorilor excepției de neconstituționalitate este aceea că salariile personalului didactic și didactic auxiliar trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul (calculat pe baza coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei) prevăzut de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, coroborată cu Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.

20. Astfel, autorii excepției critică reglementarea salarizării personalului didactic și didactic auxiliar - Legea nr. 63/2011, cu privire la care Curtea reține că s-a pronunțat prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, constatând constituționalitatea acesteia și făcând referire, în ceea ce privește încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, la jurisprudența sa referitoare la dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. De asemenea, Curtea a amintit jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în ceea ce privește sumele care urmează a fi plătite angajaților din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.

21. Cu privire la exigențele referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat (a se vedea paragraful 15 din Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014).

22. Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ (a se vedea paragraful 16 din Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014).

23. Cu privire la principiul constituțional al art. 1 alin. (5), Curtea a observat că acesta impune existența unei legislații predictibile, unitare, coerente, limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice și stabilitatea regulilor instituite prin acestea, ceea ce presupune obligații deopotrivă opozabile atât legiuitorului primar, cât și celui delegat. Curtea a mai constatat că aceste exigențe nu sunt încălcate, câtă vreme legea a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socioprofesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să își îndeplinească obligațiile constituționale menționate, prin aplicarea măsurilor preconizate urmând să se asigure existența fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învățământ să își poată primi drepturile cuvenite, în aceleași condiții, fără discriminări. Totodată, Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. În același sens sunt Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, și Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, paragraful 58 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011).

24. Referitor la invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea observă că argumentele rezultate din aceasta și din deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011 și nr. 11 din 8 octombrie 2012 nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situația legislativă actuală, și anume la Legea nr. 63/2011, pentru că se referă la soluții legislative diferite. Deciziile pronunțate în cadrul soluționării unor recursuri în interesul legii reprezintă rezultatul unei activități de interpretare a legii, iar nu de legiferare, și își găsesc aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare (a se vedea în acest sens paragraful 25 din Decizia nr. 213 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 mai 2015).

25. În final, Curtea reține că, deși legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârșitul anului 2015), totuși, în activitatea de legiferare în această materie, legiuitorul trebuie să țină seama că învățământul constituie o prioritate națională, iar salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul și importanța activității prestate (a se vedea în acest sens paragraful 27 din Decizia nr. 213 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 mai 2015).

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele care au fundamentat-o, reținute în deciziile anterior menționate, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.