Decizia CCR nr. 550 din 16.07.2015 privind excepția de neconstituționalitate a prev. art. 87 alin. 1 lit. f) și art. 91 alin. 1, (3)-(6) din Legea nr. 161/2003 - unele măsuri pt. asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) și art. 91 alin. (1), (3)-(6) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale art. 25 alin. (2)-(4) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Ion Baicea în Dosarul nr. 39/109/2014 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 64D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, respectiv deciziile nr. 418 din 3 iulie 2014 sau nr. 167 din 17 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 39/109/2014, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) și art. 91 alin. (1), (3)-(6) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, precum și ale art. 25 alin. (2)-(4) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Ion Baicea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui raport de evaluare a stării de incompatibilitate întocmit de inspectori ai Agenției Naționale de Integritate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) și art. 91 alin. (1), (3)-(6) din Legea nr. 161/2003 contravin principiului egalității în drepturi și dreptului de a fi ales. Arată că, în opinia sa, se poate vorbi despre o stare de incompatibilitate a unui primar ales numai dacă funcția sau calitatea pe care ar îndeplini-o simultan ar avea o reglementare proprie, stabilită printr-o lege care ar interzice cumulul cu funcția de primar. Mai arată că legea nu definește noțiunea de incompatibilitate, determinând o incertitudine generatoare de interpretări diferite. Face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 în care se face distincție între reglementarea prin Constituție a funcțiilor prevăzute acolo și reglementările prin lege a aspectelor respective pentru alte funcții, în sensul că anumite prevederi de lege "nu pot viza persoane pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție".

6. În ce privește dispozițiile art. 25 alin. (2) și (3) din Legea nr. 176/2010, susține că sunt contrazise de cele ale art. 25 alin. (4) din aceeași lege și de cele ale art. 91 din Legea nr. 161/2003. Apreciază că prin aceste reglementări se răstoarnă principiul echilibrului între pericolul social al unei fapte și pedeapsa aplicată în cauză, întrucât se ajunge ca pentru o faptă administrativă, de incompatibilitate, ca în cazul său, să se aplice o sancțiune pe care doar o instanță o poate dispune pentru o infracțiune. Astfel, efectul constatării stării de incompatibilitate pentru un primar ales îl constituie, potrivit art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003, încetarea mandatului și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică timp de 3 ani, ca și cum ar fi săvârșit o infracțiune și i s-ar fi stabilit o pedeapsă complementară. Prin textele de lege criticate se stabilește o astfel de pedeapsă pentru o faptă calificată de Legea nr. 176/2010 ca abatere disciplinară.

7. Mai arată că, prin Decizia nr. 460 din 13 noiembrie 2013, Curtea Constituțională a evidențiat incompleta reglementare și a relevat confuziile care apar în condițiile în care prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 se contrazic între ele sub aspectul unicității sancțiunii, dar și cu cele cuprinse în art. 91 din Legea nr. 161/2003, cu consecințe asupra judecării cauzelor și a legalității și previzibilității normelor juridice. Susține că, prin contradicția dintre prevederile menționate, se adaugă la Constituție, criticând insuficienta reglementare a noțiunii de incompatibilitate și stabilirea unui regim sancționator nediferențiat în raport cu fapta și cu interferența acesteia cu atribuțiile de primar, precum și lipsa de proporționalitate între răspundere și natura penală sau administrativă a faptei imputabile persoanei evaluate.

8. Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) și art. 91 alin. (1), (3)-(6) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, precum și cele ale art. 25 alin. (2)-(4) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...]

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național;";

- Art. 91 alin. (1), (3)-(6) din Legea nr. 161/2003:

"(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcție incompatibilă cu cea de ales local. [...]

(3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(4) În situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.

(5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă.

(6) În cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali și consilierilor județeni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 25 alin. (2)-(4) din Legea nr. 176/2010: "(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.

(4) Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate ca urmare a săvârșirii unor abateri dintre cele cuprinse în prezenta lege nu pot consta în mustrare sau avertisment."

13. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în următoarele articole: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 37 alin. (1) referitor la dreptul de a fi ales și art. 121 privind autoritățile comunale și orășenești.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în ce privește prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, prin mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014 (paragrafele 28-30), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Decizia nr. 754 din 16 decembrie 2014 (paragrafele 19-29), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 februarie 2015, deciziile nr. 2 și nr. 3 din 15 ianuarie 2015 (paragrafele 23-25, respectiv 35-37), ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2015, sau Decizia nr. 114 din 10 martie 2015 (paragrafele 28-30), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 11 iunie 2015, Curtea a reținut că acestea instituie una dintre incompatibilitățile specifice funcțiilor publice de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean, funcțiile menționate fiind incompatibile cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național. Din analiza prevederilor textului de lege dedus controlului de constituționalitate, în raport cu exigențele principiului securității juridice, prin prisma normelor constituționale invocate și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că acestea sunt norme clare, previzibile, care stabilesc cât se poate de precis conduita aleșilor locali.

15. De asemenea, Curtea a constatat că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilității menționate este o opțiune a legiuitorului și se circumscrie scopului legii, de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția, astfel încât funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național să nu constituie un factor generator de corupție în cazul persoanelor care exercită funcția de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean.

16. Curtea a mai precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului București, președintelui și vicepreședintelui consiliului județean, care exercită funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național, revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii, de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese.

17. Și cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin (2) din Legea nr. 176/2010, Curtea s-a mai pronunțat, observând că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sancțiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcție ca urmare a săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de lege sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicție de 3 ani privește funcțiile sau demnitățile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepția celor electorale. Curtea a reținut că, în contextul normativ de stabilire a unor interdicții în ceea ce privește funcțiile și demnitățile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea funcțiilor eligibile. Astfel, interdicția de a mai ocupa aceeași funcție eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancțiune cu natură juridică distinctă, Curtea statuând că reglementarea supusă controlului de constituționalitate se integrează scopului legii - asigurarea integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și prevenirea corupției instituționale, fără a încălca normele constituționale privind dreptul de a fi ales [a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014 (paragraful 24), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015].

18. Totodată, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluționând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) și art. 16 din Constituție, instanța de contencios constituțional a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma "aceeași funcție" se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege.

19. Curtea a reținut, de asemenea, prin Decizia nr. 167 din 17 martie 2015 (paragraful 26), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, că instituirea prin lege a unor incompatibilități pentru funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean nu încalcă dispozițiile constituționale privind autoritățile comunale și orășenești, care, prin art. 121 alin. (2), stabilesc că primarii și consiliile locale funcționează în condițiile legii. În același timp, potrivit art. 16 alin. (3) din Constituție, demnitățile și funcțiile publice se ocupă în condițiile legii, astfel încât activitatea primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene, a consilierilor locali și a consilierilor județeni trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului de funcționare a acestora. Astfel, Curtea a constatat că susținerea autorului excepției, în sensul că, prin stabilirea unor incompatibilități în cazul aleșilor locali, prevederile art. 87 și art. 91 din Legea nr. 161/2003 adaugă la art. 121 din Constituție, nu poate fi reținută.

20. Curtea a mai constatat că susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate prin corelare cu alte dispoziții legale vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței mai sus prezentate, cele reținute prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.