Decizia CCR nr. 561 din 16.07.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioana Prisiceanu în Dosarul nr. 26.150/3/2014 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 301D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită, în esență, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 715 din 19 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 21 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 26.150/3/2014, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ioana Prisiceanu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii privind anularea unei decizii de invalidare emise de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin soluționarea dosarului de despăgubiri constituit în baza dispoziției primarului orașului Mihăilești în favoarea reclamantei, ca urmare a obligației stabilite în sarcina pârâtei printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că modalitatea de evaluare instituită prin art. 21 din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite la despăgubiri, deoarece, pe de o parte, nu constituie un cadru clar și previzibil pentru valorificarea punctelor stabilite prin decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, iar, pe de altă parte, nu oferă nicio garanție pentru valorificarea acestor puncte. Se mai susține că, prin calcularea valorii despăgubirii ce urmează să fie acordată, aplicând grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul acestor prevederi legale sunt dezavantajate față de persoanele îndreptățite care au încasat despăgubirile cuvenite, în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

7. În ceea ce privește prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, se arată că aceste prevederi legale contravin principiului constituțional al neretroactivității legii civile, întrucât în privința dosarelor de despăgubiri soluționate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ca urmare a obligației constatate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, se emite o decizie de compensare în puncte, potrivit procedurii instituite de Legea nr. 165/2013, iar nu a celei instituite prin Legea nr. 247/2005, care era legea în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Invocă, în acest sens, cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale referitor la principiul constituțional al neretroactivității legii civile. Se mai arată că această situație reprezintă, în fapt, o neexecutare a hotărârilor judecătorești, iar în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a fost sancționată atât neexecutarea hotărârilor judecătorești, cât și executarea cu întârziere a acestora. Invocă, în acest sens, hotărârile din 19 martie 1997 și din 7 mai 2002, pronunțate în cauzele Hornsby împotriva Greciei și, respectiv, Burdov împotriva Rusiei.

8. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, apreciază că obligația de stabilire a despăgubirilor, instituită în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nu poate fi executată, sub aspectul modalității de stabilire a despăgubirilor, decât în temeiul unor prevederi legale în vigoare, respectiv potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013, iar reținerea, în acest caz, a incidenței modalității de despăgubire instituite prin Legea nr. 247/2005, care a fost abrogată în mod expres prin art. 50 din Legea nr. 165/2013, ar însemna o aplicare ultraactivă a legii, cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat. Pe de altă parte, nu poate fi reținută nici încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, prevederile legale criticate fiind aplicabile tuturor cetățenilor aflați în situații similare.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 21 și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepției de neconstituționalitate rezultă că autoarea acesteia formulează critici de neconstituționalitate în legătură cu prevederile art. 21 alin. (6) și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, astfel încât Curtea urmează să se pronunțe asupra acestor prevederi legale, care au următorul conținut:

- Art. 21 alin. (6): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

- Art. 41 alin. (5): "(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

13. În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi referitor la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în favoarea autoarei acesteia a fost pronunțată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, o decizie definitivă și irevocabilă prin care pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost obligată să întocmească raportul de evaluare și să emită titlul de despăgubire, în temeiul prevederilor legale cuprinse în titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru un imobil ce nu mai poate fi restituit în natură. Întrucât obligația stabilită în sarcina autorității în cauză nu a fost executată în termenul stabilit de instanță, îndeplinirea acesteia fiind amânată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, soluționarea dosarului de despăgubire s-a realizat de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin aplicarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la modalitatea de evaluare a despăgubirilor, instituite prin art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.

15. În acest context, autoarea excepției de neconstituționalitate a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 21 alin. (6) și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, arătând, în esență, că aplicarea noilor reguli referitoare la modalitatea de stabilire a despăgubirilor, constând în evaluarea imobilului imposibil de restituit în natură conform grilei notariale și compensarea sub formă de puncte, creează un regim discriminatoriu față de persoanele care au beneficiat de prevederile Legii nr. 247/2005 pentru executarea aceluiași tip de hotărâre judecătorească. Mai mult, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate din Legea nr. 165/2013, fiind aplicate retroactiv, împiedică finalizarea într-un termen rezonabil a procesului și fac imposibilă executarea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

16. Prin Decizia nr. 715 din 19 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la textele de lege criticate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză și prin prisma unei motivări similare a excepției de neconstituționalitate.

17. Astfel, prin decizia menționată, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 și art. 44 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, statuând că în cauză este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate (paragrafele 23-25). Sub acest aspect, instanța constituțională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a observat că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

18. Așa fiind, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din legea menționată, Curtea a mai statuat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Tot astfel, observând expunerea de motive a legii în discuție, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a admis, cu acel prilej, că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislației anterioare în materie referitoare la stabilirea valorii de piață a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare (Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, și Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005). Însă, așa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății.

19. De asemenea, Curtea a apreciat că este firesc ca obligația emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condițiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi. Situația autoarei prezentei excepții, care are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care se stabilește în sarcina autorității publice pârâte o obligație de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, este net diferită de cea potrivit căreia prin aceeași sentință judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condițiile Legii nr. 247/2005. În jurisprudența sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi, consacrat prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

20. Având în vedere că situația de fapt din prezenta cauză este identică cu cea care a fost reținută în Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 și ținând cont de împrejurarea că nu au fost evidențiate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, precum și în considerarea similitudinii în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea apreciază că cele statuate în decizia amintită își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.