Decizia CCR nr. 688/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
Comentarii |
|
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
DECIZIA Nr. 688
din 17 decembrie 2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
Marian Enache — președinte
Mihaela Ciochină — judecător
Cristian Deliorga — judecător
Dimitrie-Bogdan Licu — judecător
Laura-Iuliana Scântei — judecător
Gheorghe Stan — judecător
Elena-Simina Tănăsescu — judecător
Simina Popescu-Marin — magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Mihaela Maria Bențe în Dosarul nr. 2.098/83/CA/2019 — R al Curții de Apel Oradea — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 450D/2021.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 615D/2021, nr. 1.187D/2021 și nr. 1.726D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, excepție ridicată de Alexandra Barbu în Dosarul nr. 769/104/2020 al Tribunalului Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Mariana-Lucica Derscariu în Dosarul nr. 5.398/3/2020 al Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Carmen Bărbulescu în Dosarul nr. 2.020/62/2020 al Tribunalului Brașov — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 615D/2021, nr. 1.187D/2021 și nr. 1.726D/2022 la Dosarul nr. 450D/2021, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, sens în care invocă Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale. Referitor la excepția de neconstituționalitate a art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, pune concluzii de respingere a acesteia, ca inadmisibilă, deoarece aceste dispoziții legale nu mai au aplicabilitate în cauză, având în vedere admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 517 alin. (1) lit. d) din același act normativ.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.098/83/CA/2019 — R, Curtea de Apel Oradea — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepția a fost ridicată de Mihaela Maria Bențe într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea privind obligarea unei instituții publice la emiterea unei decizii prin care să dispună prelungirea raportului de serviciu al reclamantei până la împlinirea vârstei de 65 de ani (Dosarul Curții Constituționale nr. 450D/2021).
8. Prin Încheierea din 2 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 769/104/2020, Tribunalul Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. Excepția a fost ridicată de Alexandra Barbu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea unei instituții publice la emiterea unei decizii prin care să se dispună menținerea în funcția publică până la împlinirea vârstei de 65 de ani (Dosarul Curții Constituționale nr. 615D/2021).
9. Prin Sentința civilă nr. 4.589 din 2 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.398/3/2020, Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. Excepția a fost ridicată de Mariana-Lucica Derscariu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind anularea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu, reintegrarea în funcția deținută anterior și prelungirea raporturilor de serviciu ulterior împlinirii vârstei legale de pensionare (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.187D/2021).
10. Prin Încheierea din 3 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.020/62/2020, Tribunalul Brașov — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. Excepția a fost ridicată de Carmen Bărbulescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea unei instituții publice la emiterea unei decizii prin care să se dispună menținerea în funcția publică peste vârsta standard de pensionare (Dosarul Curții Constituționale nr. 1.726D/2022).
11. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard” exclude posibilitatea funcționarului public femeie de a solicita continuarea executării raportului de serviciu în condiții identice cu funcționarul public bărbat, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Astfel, se susține că prevederile legale criticate au caracter discriminatoriu și afectează exercițiul dreptului la muncă al femeilor în raport cu cel al bărbaților, în condițiile în care vârsta de pensionare prevăzută de lege pentru bărbați și femei este diferită, astfel încât raportul de serviciu al funcționarului public bărbat încetează la o vârstă mai înaintată. Or, pensionarea femeii la o vârstă diferită de bărbat trebuie să fie atributul voinței exclusive a femeii.
12. Se mai arată că prevederile legale criticate instituie o discriminare între persoanele de sex feminin încadrate în muncă prin contract individual de muncă, în temeiul Legii nr. 53/2003 — Codul muncii, și persoanele de sex feminin care se află în raporturi de serviciu în cadrul unor autorități sau instituții publice, ocupând o funcție publică. În susținerea excepției de neconstituționalitate este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 5 iunie 2018, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii și s-a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani, considerând că soluția și considerentele acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză. De asemenea, în susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă și aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
13. Totodată, se arată că dispozițiile art. 517 alin. (2) din Codul administrativ condiționează menținerea în funcția publică a funcționarului public pentru o perioadă de maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare de aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice. Se susține că textul de lege criticat nu instituie niciun criteriu obiectiv în raport cu care conducătorul autorității sau instituției publice să aprobe sau să nu aprobe cererea de menținere în funcția publică formulată de funcționarul public, lăsând la libera și subiectiva apreciere a acestuia aprobarea cererii. Aprobarea sau respingerea cererii formulate de funcționarul public nu poate fi un drept subiectiv al conducătorului unei instituții sau autorități publice și nici nu poate fi exercitat în mod abuziv.
14. Curtea de Apel Oradea — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată din perspectiva textelor invocate din Constituție și consideră că autoarei excepției de neconstituționalitate i s-a aplicat un tratament discriminatoriu, care a constat în concedierea pe criteriu de sex, la împlinirea vârstei standard de pensionare, diferită de cea a colegilor bărbați, și nu în funcție de performanța muncii sale în comparație cu cea a colegilor săi, autoritatea publică nedovedind în niciun fel care au fost carențele în pregătirea acesteia în raport cu colegii bărbați, care desfășurau activități identice, în condiții de muncă identice, cu aceeași salarizare și drepturi egale stabilite prin decizia de încadrare în muncă. Invocă Hotărârea din 26 februarie 1986, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza M.H. Marshall împotriva Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority,
prin care s-a reținut că o politică generală de concediere care implică concedierea unei femei având ca singur motiv faptul că aceasta a atins sau a depășit vârsta la care are dreptul la o pensie de stat și care este diferită pentru bărbați și femei, în temeiul legislației naționale, constituie o discriminare pe criterii de sex. Instanța apreciază și că stabilirea unor vârste de pensionare diferite pentru femei și bărbați nu echivalează cu o discriminare pe criterii de sex, ci constituie o măsură de protecție socială pe care statul o ia în legătură cu femeile, care au posibilitatea,și nu obligația de a solicita pensie mai devreme decât bărbații.
15. Tribunalul Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, sens în care arată că în cauză sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 387 din 5 iunie 2018.
16. Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, privite individual, sunt neconstituționale în raport cu art. 16 și 41 din Constituție. Tribunalul constată că legiuitorul a înțeles să stabilească vârste standard de pensionare distincte pentru bărbați și femei, vârsta standard de pensionare a femeilor fiind mai redusă decât cea a bărbaților. Având în vedere vârstele distincte de pensionare aplicabile celor două sexe, rezultă că, drept urmare a reglementării din art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, bărbații funcționari publici au dreptul să exercite funcția publică până la vârsta de 65 de ani, în vreme ce femeile funcționari publici nu beneficiază de această posibilitate, putând obține menținerea în funcția publică până la vârsta de 65 de ani numai cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice. În lipsa unui acord al conducătorului, raportul lor de serviciu încetează de drept. Un astfel de tratament instituit de art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 în privința încetării raporturilor de serviciu constituie o discriminare directă între bărbați și femei, contrară art. 16 din Constituție. Într-adevăr, egalitatea nu înseamnă uniformitate, impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, însă trebuie observat că încetarea obligatorie a raportului de serviciu pe criteriu de sex, și nu în funcție de performanța muncii nu constituie un criteriu rațional și obiectiv și restrânge în mod nejustificat exercițiul dreptului la muncă al femeilor. Instanța judecătorească invocă Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 5 iunie 2018 și consideră că, pentru identitate de rațiune, considerentele cuprinse în această decizie sunt aplicabile și în privința normei juridice speciale din Codul administrativ. În final, consideră că dispozițiile legale criticate nu intră în contradicție cu art. 1 alin. (3) din Constituție, ce consacră protecția demnității umane, și nici cu art. 4 din Constituție, al cărui domeniu de aplicare vizează, mai cu seamă, drepturile politice ale cetățenilor.
17. Tribunalul Brașov — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Invocă argumentele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 5 iunie 2018 (paragraful 36), prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, care aveau un conținut similar prevederilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ.
18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
19. Guvernul, în Dosarul nr. 1.726D/2022, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1)
lit. d) din Codul administrativ a devenit inadmisibilă, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, prin care instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019.
20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
22. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 517 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, care au următorul cuprins: „(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: (...)
d) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competența de numire în funcția publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2); (...)
(2 ) În mod excepțional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, funcționarul public poate fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. Pe perioada în care este dispusă menținerea în activitate pot fi aplicate dispozițiile art. 378.”
23. În opinia autoarelor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetățeni, art. 16 privind egalitatea în drepturi art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană.
24. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, Curtea reține că, prin Decizia nr. 112 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 353 din 7 aprilie 2021, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ale art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018 și ale art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Cu acel prilej, Curtea a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma „condiții de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea exercitării raportului de serviciu, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani. În esență, Curtea a apreciat că încetarea raportului de muncă al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării
contractului individual de muncă ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale, în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților.
25. Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”, precum și faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, precitată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 7 aprilie 2021, care este ulterioară sesizării cu prezentele excepții de neconstituționalitate (29 ianuarie 2021, 2 februarie 2021, 2 octombrie 2020 și 3 februarie 2021), Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 a devenit inadmisibilă.
26. În acord cu jurisprudența constantă a Curții în materie, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia de constatare a neconstituționalității va produce efecte, în egală măsură, și în prezentele cauze, ținând seama că instanța constituțională a fost sesizată cu prezentele excepții de neconstituționalitate înainte de publicarea Deciziei nr. 112 din 23 februarie 2021 în Monitorul Oficial al României, Partea I .
27. În continuare, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, Curtea observă că aceste prevederi legale instituie posibilitatea funcționarului public de a fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, în condițiile prevăzute de lege. Astfel cum rezultă din considerentele actelor de sesizare, în cauzele în care a fost sesizată Curtea cu prezenta excepție, raporturile de serviciu
pentru funcționarii publici femei au fost constatate ca încetate de drept, având în vedere pensionarea pentru limită de vârstă, ca urmare a îndeplinirii, cumulativ, a condițiilor privind vârsta standard de pensionare și a stagiului minim de cotizare.
28. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”. În acord cu jurisprudența Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei” presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.
29. Or, ca urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, prin Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, precitată, dispozițiile art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 nu mai sunt aplicabile în cauzele deduse judecății, astfel încât critica de neconstituționalitate formulată a rămas fără obiect. În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare (a se vedea în același sens Decizia Curții Constituționale nr. 806 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 8 februarie 2022, și Decizia nr. 435 din 11 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 26 octombrie 2023).
30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Mihaela Maria Bențe în Dosarul nr. 2.098/83/CA/2019 — R al Curții de Apel Oradea — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Alexandra Barbu în Dosarul nr. 769/104/2020 al Tribunalului Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Mariana-Lucica Derscariu în Dosarul nr. 5.398/3/2020 al Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Carmen Bărbulescu în Dosarul nr. 2.020/62/2020 al Tribunalului Brașov — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, excepție ridicată de aceleași autoare în aceleași dosare ale acelorași instanțe judecătorești.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Oradea — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Brașov — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
← Decizia CCR nr. 24/2025 privind contestațiile formulate... | ORDIN privind modificarea și completarea Statutului de... → |
---|