Decizia CCR nr. 1.009 din 27.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II – art. 18 din OUG nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pt....

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II - art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Nicolae Bucur în Dosarul nr. 1.002/118/2012 al Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.367D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3.071 din 14 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.002/118/2012, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II - art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Excepția a fost ridicată de Nicolae Bucur cu prilejul soluționării unei cauze în contencios administrativ, având ca obiect constatarea nelegalității dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011, prin care au fost modificate dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege prin care se arată că în anul 2012 nu se mai acordă indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 încalcă dreptul la libera circulație, dreptul la viață intimă, familială și privată, accesul la cultură, dreptul la ocrotirea sănătății, libertatea economică și nivelul de trai. În acest sens, arată că lipsirea beneficiarilor acestor indemnizații de un suport financiar sigur pe tot parcursul anului 2012 afectează exercitarea drepturilor fundamentale mai sus arătate din cauza restricțiilor de ordin financiar pe care vor trebui să le suporte.

Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.576/2011.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere referitoare la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 1.576/2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II - art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Aceste dispoziții au fost introduse prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, și au următorul conținut: "În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.“

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat aduce atingere următoarelor prevederi ale Constituției: art. 25 privind dreptul la liberă circulație, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată, art. 33 referitor la accesul la cultură, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 45 privind libertatea economică și art. 47 referitor la nivelul de trai.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai constituit obiect al analizei de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a constatat că acest text de lege nu consacră drepturi fundamentale și, "fiind vorba despre indemnizații cu caracter reparatoriu, legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală“. De asemenea, Curtea a reținut că nu este întemeiată susținerea referitoare la încălcarea dreptului la un nivel de trai decent, dispozițiile de lege criticate "instituind un set de măsuri de adaptare la condițiile economico-sociale existente, în funcție de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat“. În același sens, Curtea a arătat că obligația constituțională a statului de a asigura un nivel de trai decent, de a crea condițiile necesare creșterii calității vieții, precum și caracterul de stat social al României se realizează "atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, dar și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv.[_] Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi“.

Curtea constată că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea celor statuate prin decizia sa anterioară.

Totodată, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 25 privind dreptul la liberă circulație, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată, art. 33 referitor la accesul la cultură, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și art. 45 privind libertatea economică nu sunt incidente în cauză, prevederile de lege criticate nereglementând aspecte ale acestor drepturi fundamentale.