Decizia CCR nr. 445 din 16.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 7 alin. 1, art. 11 alin. 1 şi 2, art. 16,art. 17 alin. 1 lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Kis Jozsef în Dosarul nr. 23.815/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 804D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că obiectul excepției îl constituie prevederile art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16,art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6)-(8), art. 31 alin. (5) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013. Cu privire la cauza în care a fost ridicată excepția, arată că, inițial, acțiunea formulată a avut cinci petite dintre care primele trei: obligarea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să soluționeze cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare, împreună cu întreaga documentație, comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; obligarea comisiei județene să emită o hotărâre de validare a propunerii comisiei locale; și, respectiv, în situația în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură, obligarea Instituției Prefectului Județului Cluj să emită un ordin în acest sens formează obiectul dosarului în care a fost ridicată excepția. Celelalte petite au fost disjunse, formând obiectul unui dosar separat. Din această perspectivă, prevederile art. 16,art. 17,art. 21,art. 31 și art. 50 din Legea nr. 165/2013 nu au legătură cu soluționarea cauzei. De asemenea, dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece calea de atac devine efectivă după expirarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 11 alin. (2), art. 16,art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6)-(8), art. 31 alin. (5) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece autorul solicită restituirea în natură, însă aceste măsuri sunt suspendate până la data de 1 ianuarie 2016, iar, în viitor, după expirarea termenului, restituirea va fi posibilă în măsura existenței suprafețelor disponibile. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, face referire la considerentele și soluția Deciziei Curții Constituționale nr. 684 din 26 noiembrie 2014, solicitând respingerea ca neîntemeiată a excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 8 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 23.815/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect obligarea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să soluționeze cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare, împreună cu întreaga documentație, comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; obligarea comisiei județene să emită o hotărâre de validare a propunerii comisiei locale; obligarea Instituției Prefectului Județului Cluj să emită un ordin prin care să dispună restituirea în natură a terenului.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului neretroactivității legii și dreptului la un proces echitabil, deoarece dispozițiile acestui act normativ se aplică cererilor înregistrate sub imperiul vechilor reglementări și nesoluționate încă, dar și litigiilor în curs de judecată. Procesele în curs de judecată ar trebui să se judece potrivit reglementării de drept comun aplicabile la momentul introducerii acțiunii, nefiind posibil să se schimbe regulile pe parcursul soluționării litigiului. Sunt încălcate, de asemenea, principiul securității juridice și al încrederii legitime potrivit căruia legislația trebuie să fie clară și previzibilă, unitară și coerentă.

7. Prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 16,art. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului nediscriminării în măsura în care persoanele care din motive obiective nu au avut cererile de restituire sau de acordare a despăgubirilor rezolvate sau judecate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 trebuie să primească despăgubiri potrivit legii noi, adică eșalonat și pe bază de puncte. Se creează pentru acestea o diferență de tratament în lipsa unei justificări obiective și rezonabile care să vizeze un scop legitim. discriminarea acestor persoane mai rezultă și din evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale, spre deosebire de situația persoanelor cărora li se restituie bunul în natură sau care au primit deja despăgubiri la valoarea de piață a imobilului. Lipsa unei relații raționale a despăgubirii în raport cu valoarea bunului, ce constituie o cerință exprimată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, este reflectată și de art. 31 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

8. Prevederile art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 limitează accesul la justiție al persoanelor îndreptățite, până la soluționarea cererilor de restituire, respectiv 1 ianuarie 2016, iar după această dată posibilitatea petiționarilor de a se adresa instanței este limitată la doar 30 de zile, ceea ce reprezintă o încălcare adusă dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală.

9. Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, or, tergiversarea plăților până în anul 2029 pentru persoane care au depus notificări în 2001, nu poate fi considerată un termen rezonabil potrivit interpretării date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

10. Sunt neconstituționale și prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, contravenind principiului neretroactivității legii, principiului securității raporturilor juridice, principiului încrederii legitime și celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 9 decembrie 2008 și 27 mai 2010 pronunțate în cauzele Viașu împotriva României și Marin și Gheorghe Rădulescu împotriva României, la care face referire și paragraful 180 din Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, potrivit căruia o decizie a autorității locale competente care recunoaște celui interesat un drept de reparație este suficientă pentru a crea un interes patrimonial protejat de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar dacă nu este precizată suma despăgubirii. Neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerință în sensul primei fraze a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție. În consecință, petenții cărora li s-au acordat astfel de decizii administrative trebuie considerați persoane îndreptățite, fără a fi necesar ca dreptul lor să fie validat din nou. Autorul mai arată că în favoarea sa a fost emisă o dispoziție de acordare de despăgubiri în baza căreia s- a născut dreptul la reparație, iar aceasta ar putea fi invalidată, toate demersurile făcute putând rămâne fără finalitate.

11. Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu încalcă principiile constituționale și din actele internaționale invocate.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, făcând referire la considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut de instanța de judecată în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. În realitate, din motivarea excepției, Curtea reține că obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16,art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) și (8), art. 31 alin. (5) și art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor[...], la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 7 alin. (1): "(1) Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.";

- Art. 11: "(1) Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2) În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.";

- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).";

- Art. 17 alin. (1): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.".

- Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. [...]

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).";

- Art. 31 alin. (5): "Modalitatea de valorificare în numerar se stabilește prin normele de aplicare a prezentei legi.";

- Art. 50 lit. b) teza întâi: "La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)

b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare (...) se abrogă."

17. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. Prin raportare la prevederile art. 11 și art. 20 alin. (1) din Constituție, se invocă, de asemenea, dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 referitor la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 16,art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) și (8), art. 31 alin. (5) și art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013, Curtea reține circumstanțele specifice litigiului în care a fost invocată excepția. Astfel, Curtea reține că autorul excepției a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren, întemeiată pe prevederile Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, pe care a înregistrat-o la Primăria Municipiului Cluj-Napoca. Întrucât cererea nu a fost soluționată, acesta a introdus cerere de chemare în judecată, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, solicitând: obligarea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să soluționeze cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare, împreună cu întreaga documentație, comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; obligarea comisiei județene să emită o hotărâre de validare a propunerii comisiei locale; în situația în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură obligarea Instituției Prefectului Județului Cluj să emită un ordin în acest sens; în situația în care hotărârea de validare se referă la plata de despăgubiri să se dispună obligarea Instituției Prefectului Județului Cluj să înainteze Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform titlului VII al Legii nr. 247/2005, și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze, să evalueze dosarul și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

19. Curtea reține că obiectul cauzei în care a fost ridicată excepția îl constituie primele trei capete de cerere anterior reținute, respectiv obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Cluj-Napoca și a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, precum și a Instituției Prefectului Județului Cluj să își îndeplinească atribuțiile legale în scopul restituirii în natură a imobilului, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998. Celelalte capete de cerere, respectiv obligarea Instituției Prefectului Județului Cluj să înainteze Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform titlului VII al Legii nr. 247/2005, și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze, să evalueze dosarul și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire au fost disjunse, formând obiectul unui dosar distinct de cel în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, înaintat spre soluționare Secției de contencios administrativ a Tribunalului Cluj.

20. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reține că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 16,art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) și (8), art. 31 alin. (5) și art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013, care reglementează cu privire la atribuțiile Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și modul de evaluare a imobilelor și acordare a măsurilor compensatorii, nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția. Așa fiind, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a textelor de lege anterior menționate, deoarece aceasta nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

21. Curtea observă, din analiza actelor dosarului în care a fost invocată excepția, că prin Sentința civilă nr. 4.495 din 29 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, menținută prin Decizia definitivă nr. 67 din 26 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă, acțiunea a fost respinsă, reținându-se că terenul în litigiu nu face obiectul restituirii potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, ci potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, deoarece a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr. 23/1965 și nu s-a aflat în patrimoniul cooperativei agricole de producție la data de 1 ianuarie 1991, astfel cum prevede art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.

22. Curtea observă că dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 reglementează cu privire la atribuțiile comisiilor locale și județene de fond funciar, comisii care au fost înființate și funcționează potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, iar nu potrivit Legii nr. 10/2001. Or, așa cum rezultă din analiza considerentelor reținute de instanțele care au judecat cauza (evidențiate la paragraful 21 din prezenta decizie), respectiv faptul că terenul face obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, iar nu potrivit Legii nr. 18/1991, Curtea reține că dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt aplicabile în cauză.

23. În raport cu cele reținute prin hotărârile anterior menționate, Curtea va respinge și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 ca inadmisibilă, deoarece acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.