Decizia CCR nr. 462 din 14.11.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. II din Legea nr. 133/2012 pt. aprobarea OUG nr. 64/2010 - modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de comuna Ciorogârla, județul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 2.306/122/2012 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 331D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că Instituția Prefectului județului Giurgiu, prin reprezentant legal, a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Președintele dispune să se facă apelul în Dosarul Curții Constituționale nr. 332D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de comuna Ciorogârla, județul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 2.307/122/2012 al Tribunalului Giurgiu - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că Instituția Prefectului județului Giurgiu, prin reprezentant legal, a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, Primăria Joița, județul Giurgiu, prin primar, a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, iar Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov a depus o întâmpinare prin care lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției de neconstituționalitate și solicită judecarea cauzei în lipsă.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 334D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a art. II teza finală din Legea nr. 133/2012, ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Orașului Pantelimon, județul Ilfov, prin primar, în Dosarul nr. 965/93/2013 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov a depus la dosar o întâmpinare prin care arată că lasă la aprecierea Curții Constituționale soluționarea excepției de neconstituționalitate și solicită judecarea cauzei în lipsă.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 572D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a art. II din Legea nr. 133/2012, ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Mărașu, județul Brăila, prin primar, în Dosarul nr. 6.775/113/2012 al Tribunalului Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 331D/2013, nr. 332D/2013, nr. 334D/2013 și nr. 572D/2013, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 332D/2013, nr. 334D/2013 și nr. 572D/2013 la Dosarul nr. 331 D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 393/2013. Astfel, arată că prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit, pe de o parte, soluționarea pe cale amiabilă a diferendelor apărute cu prilejul stabilirii, de către comisiile de delimitare, a hotarelor unităților administrativ-teritoriale și, pe de altă parte, degrevarea instanțelor de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.306/122/2012, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost ridicată de comuna Ciorogârla, județul Ilfov, prin primar, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind domeniul public.

Prin Încheierea din 18 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.307/122/2012, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost ridicată de comuna Ciorogârla, județul Ilfov, prin primar, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind domeniul Prin Încheierea din 10 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 965/93/2013, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II teza finală din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Orașului Pantelimon, județul Ilfov, prin primar, într-o cauză având ca obiect un litigiu privind domeniul public.

Prin Încheierea din 5 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.775/113/2012, Tribunalul Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Comunei Mărașu, județul Brăila, prin primar, într-o cauză având ca obiect "recunoaștere limite“.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că atribuția instituită în sarcina prefectului de a sesiza instanța de contencios administrativ cu o acțiune în stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale este neconstituțională, deoarece, potrivit Constituției, Parlamentul are atribuția exclusivă, ca unică autoritate legiuitoare, să stabilească organizarea administrației publice locale și a teritoriului, prin lege organică.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prin modalitatea greșită de redactare și adoptare a Legii nr. 133/2012 s-a creat posibilitatea ca puterea judecătorească să intervină peste atribuțiile exclusive ale puterii legislative, ceea ce contravine art. 1 din Constituție, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat.

Mai mult, prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 sunt în contradicție cu cele cuprinse în art. 22 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, prevederi potrivit cărora atât delimitarea teritorială, cât și orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor se stabilesc prin lege și numai după consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective, prin referendum, care se organizează potrivit legii.

Ca atare, consideră că prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 61,art. 73 alin. (1), (2) și alin. (3) lit. o), art. 121 și art. 123.

Exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, care face obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 331 D/2013 și nr. 332D/2013, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă consideră că aceste prevederi de lege contravin normelor constituționale invocate "doar în măsura în care voința legiuitorului ar fi interpretată în sensul că instanța poate stabili hotarul derogând de la limitele teritoriale ale unităților teritorial-administrative stabilite prin lege.“

Tribunalul Ilfov - Secția civilă, în opinia sa exprimată în Dosarul nr. 334D/2013, arată că, având în vedere "prevederile art. 22 din Legea nr. 215/2001 care stabilesc că numai prin lege se determină delimitarea comunelor, orașelor, județelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioară, cu cerința consultării prealabile prin referendum a cetățenilor, instanțele de judecată neavând competența de a schimba conținutul legii sau al altor acte normative care reglementează această problemă și nici nu au calitatea de a constata inaplicabilitatea unui asemenea act normativ.“

În Dosarul nr. 572D/2013, Tribunalul Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, din examinarea coroborată a reglementărilor legale în domeniu, prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 își găsesc aplicabilitate în cadrul legislativ existent, astfel cum este reglementat prin Legea nr. 7/1996 și în acord cu legislația în vigoare din domeniul organizării administrative a teritoriului și al administrației publice locale, precum și al organizării și desfășurării referendumului.

Astfel, arată că prevederile art. 11 alin. (3)-(6) din Legea nr. 7/1996 au în vedere strict realizarea lucrărilor tehnice de cadastru, utilizând reprezentarea grafică a limitelor existente ale unităților administrativ-teritoriale, așa încât și prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 se interpretează în contextul Legii nr. 7/1996, iar nu în afara acesteia, ori în sensul unei eventuale derogări de la art. 22 din Legea nr. 215/2001 sau art. 13 al Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

În situația în care, cu prilejul sau ulterior întocmirii/finalizării lucrărilor tehnice de cadastru s-ar constata și necesitatea unei eventuale (noi) delimitări teritoriale a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în sensul art. 22 din Legea nr. 215/2001, autoritățile publice locale interesate vor putea proceda, în condițiile legii, la toate demersurile necesare și obligatorii, în vederea aprobării acestora prin lege, de către Parlament, în calitatea acestuia de unică autoritate legiuitoare, numai după consultarea prealabilă - prin referendum - a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective, în conformitate cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 3/2000.

În plus, Guvernul apreciază că aspectele criticate de autorii excepției vizează, mai degrabă, probleme de interpretare și aplicare a legii, poate și ca urmare a utilizării în conținutul art. II din Legea nr. 133/2012 a unor termeni asemănători pentru operațiuni/măsuri diferite, ceea ce ar necesita o eventuală perfecționare legislativă, pentru evitarea oricăror neclarități ori confuzii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, prevederi care au următorul cuprins:

Art. II:"În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, documentațiile comisiilor de delimitare, în care procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, vor fi înaintate prefectului județului, de către Agenția Națională, prin instituțiile sale subordonate. Prefectul, în termen 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, în caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale.“

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) referitoare la principiul separației puterilor în stat, precum și la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 73 alin. (1), (2) și alin. (3) lit. o) privind Legiferarea,art. 121 referitor la Autoritățile comunale și orășenești și art. 123, intitulat Prefectul.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. II din Legea nr. 133/2012 au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate similare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale.

Astfel, prin Decizia nr. 414 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 22 noiembrie 2013, Curtea a constatat că, "prin Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, legiuitorul a urmărit formarea unui sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării, prin cadastru realizându-se, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, identificarea, măsurarea, descrierea și înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale, în scopul asigurării publicității drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară.“

Totodată, prin decizia amintită, Curtea a reținut că, "prin ordin al prefectului, este instituită o comisie de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, care, în baza reprezentărilor grafice ale limitelor unităților administrativ-teritoriale și ale limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, [_] întocmește procesele-verbale de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale.

Potrivit art. 11 alin. (4) din lege, în cazul în care reprezentanții unităților administrativ-teritoriale învecinate recunosc reciproc hotarele, astfel cum acestea au fost delimitate și marcate de către comisia de delimitare, în baza lucrărilor tehnice de cadastru, acestea rămân definitive și reprezintă limitele oficiale ale respectivei unități administrativ-teritoriale. În caz contrar, și anume atunci când procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, art. II din Legea nr. 133/2012 [_] instituie atribuția prefectului de a iniția concilieri asupra documentației de delimitare, iar atunci când acestea nu se finalizează cu semnarea proceselor-verbale de delimitare a hotarelor, prefectul sesizează instanța de contencios administrativ cu acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale.“ Din analiza prevederilor art. 11 alin. (3)-(7) din Legea nr. 7/1996, Curtea a constatat că "există două modalități posibile de finalizare a operațiunilor cadastrale prin care se delimitează și se marchează hotarele unităților administrativ-teritoriale, și anume, fie procesele-verbale de delimitare a hotarelor, semnate de membrii comisiei de delimitare și recunoscute reciproc de reprezentanții unităților administrativ-teritoriale, fie, în cazul unor neînțelegeri legate de stabilirea liniei de hotar între două unități administrativ-teritoriale, hotărârea judecătorească care stabilește hotarele unităților administrativ-teritoriale învecinate, în baza probatoriului administrat.“

Curtea a reținut că aceste două modalități prin care se ajunge la întocmirea documentației tehnice cadastrale, documentație ce se concretizează în dosarul de delimitare, constituie operațiuni tehnice de identificare a hotarelor a două unități administrativ-teritoriale, pe baza planurilor parcelare care corespund vechilor hărți topografice și noilor măsurători cadastrale, operațiuni care sunt prealabile măsurii legislative prin care se delimitează teritoriul unei unități administrativ-teritoriale și nu se confundă cu aceasta. De altfel, Curtea a reținut că aceeași concluzie se impune și din interpretarea sistematică a prevederilor art. 11 din Legea nr. 7/1996, legiuitorul făcând distincție între operațiunea de delimitare și marcare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, prevăzută la art. 11 alin. (3), pe de o parte, și modificarea, prin lege, a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, pe de altă parte, prin precizarea expresă inserată în cuprinsul art. 11 alin. (7) din același act normativ.

În acest context, prin decizia precitată, Curtea a apreciat că "distincția dintre aceste două operațiuni este esențială, deoarece delimitarea și marcarea hotarelor reprezintă operațiunea tehnică de materializare la teren a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, în condițiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia, [_] în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale este măsura legislativă care privește exclusiv înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale.“

Așa fiind, întrucât textul de lege supus controlului de constituționalitate nu are în vedere o modificare a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, în accepțiunea de măsură legislativă, Curtea a constatat că nu poate fi reținută critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. o) cu privire la reglementarea prin lege organică a organizării administrației publice locale, a teritoriului, precum și a regimului general privind autonomia locală.

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a constatat că atribuirea, în temeiul art. II din Legea nr. 133/2012, a competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale nu are semnificația unei încălcări a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat și în art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului.

Astfel, Curtea a reținut că, pronunțând hotărârea prin care soluționează acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale, instanța de judecată nu se substituie Parlamentului, care, în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a țării, este singurul abilitat să legifereze cu privire la delimitarea teritorială sau modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor. Instanța de judecată doar verifică operațiunea tehnică de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale efectuată de către comisia de delimitare, pronunțând o hotărâre ale cărei efecte nu sunt constitutive de drepturi, ci declarative, în sensul că se pronunță asupra întregii documentații cadastrale, stabilind hotarele unităților administrativ-teritoriale, în conformitate cu legile în vigoare și cu prescripțiile tehnice incidente.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Având în vedere argumentele mai sus menționate, Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției și a supremației acesteia, și nici a celor ale art. 121 referitor la Autoritățile comunale și orășenești și art. 123, intitulat Prefectul.