Decizia CCR nr. 1.078 din 13.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2 alin. 1 şi art. 4 din OUG nr. 51/2008 - ajutorul public judiciar în materie civilă

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Genei International“ - S.R.L. din comuna Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 2.783/112/C/2009a1 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.408D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul acesteia solicită, de fapt, completarea actului normativ criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.783/112/C/2009a1, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Genei International“ - S.R.L. din comuna Rebra, județul Bistrița-Năsăud, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea acesteia de acordare a ajutorului public judiciar în materie civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele criticate, prin excluderea persoanelor juridice de la dreptul de a beneficia de ajutor public judiciar în materie civilă, fac imposibilă angajarea de către acestea a unui avocat, în situația în care poprirea a fost instituită asupra sumelor de bani ce le sunt virate în conturi.

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dreptul la apărare prevăzut la art. 24 alin. (2) din Constituție se exercită de părțile procesului civil în condițiile și în limitele prevăzute prin lege referitoare la reprezentarea și asistarea persoanelor fizice și a persoanelor juridice. Se subliniază, de asemenea, că asistența judiciară din oficiu a fost reglementată de către legiuitor ca un mijloc de sprijin al persoanelor fizice cu o situație materială precară, dar care nu vizează și persoanele juridice care se confruntă cu probleme financiare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 nu contravin normelor constituționale invocate de autorul excepției. Se arată că exceptarea persoanelor juridice de la dreptul de a beneficia de ajutor public judiciar în materie civilă reprezintă opțiunea legiuitorului, această exceptare fiind rezultatul transpunerii în legislația națională a Directivei 2003/8/CE a Consiliului. Se mai arată că principiul egalității presupune asigurarea unui tratament egal pentru persoane aflate în situații juridice identice. Or, persoanele fizice și persoanele juridice, chiar dacă se află în situația de a fi părți în cadrul unui proces civil, nu au regimuri juridice similare, motiv pentru care nu poate fi susținută instituirea, prin textele criticate de autorul excepției, a unei discriminări a celor din urmă în raport cu cele dintâi. Se subliniază totodată că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 2 alin. (1) și ale art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, care au următorul cuprins:

- Art. 2 alin. (1): "(1) Prezenta ordonanță de urgență este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în fața instanțelor judecătorești sau a altor autorități cu atribuții jurisdicționale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reședința obișnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.“;

- Art. 4:"Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.“

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 24 alin. (2) referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, prin Decizia nr. 1.301 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 28 noiembrie 2011, și Decizia nr. 790 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 22 august 2011, respingând ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată, prin care autorul critica excluderea de la dreptul de a beneficia de ajutor public judiciar în materie civilă a persoanelor juridice, și reținând că, în acest mod, se tinde la completarea conținutului normativ al dispozițiilor legale criticate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.