ANEXĂ - INSTRUCȚIUNI. - Ordinul MAPN nr. M.105/2014 - aprobarea Instrucţiunilor privind asistenţa psihologică în Armata României

Evaluarea psihologică a resursei umane reprezintă procesul de cunoaștere a factorilor psihologici cu relevanță pentru sănătate și boală, respectiv pentru activități diverse desfășurate de personalul militar în context socioprofesional cu grad ridicat de risc și/sau în activități relaționate cu teatrele de operații.

Evaluarea psihologică a resursei umane se realizează individual sau în grup, în următoarele situații:

a) la intrarea în sistemul militar;

b) în cadrul evaluărilor psihologice periodice;

c) în cazul participării la misiuni în teatrele de operații militare, înaintea dislocării și la întoarcerea din misiune;

d) în scopul stabilirii situației medico-militare, pentru identificarea gradului de aptitudine pentru serviciul militar;

e) în cadrul activităților de evaluare a moralului și/sau a climatului organizațional.

Evaluarea psihologică a resursei umane pentru selecția la intrarea în sistemul militar urmărește:

a) identificarea aptitudinilor generale necesare exercitării profesiei militare;

b) identificarea potențialului aptitudinal special specific armelor sau serviciilor și specialităților militare ale căror activități presupun solicitări psihofizice deosebite.

(1) Evaluarea psihologică a resursei umane pentru selecția la intrarea în sistemul militar se face pe baza cerințelor și criteriilor psihologice aplicabile repartiției pe arme sau servicii și specialități militare, operaționalizate în psihoprofesiograme prevăzute în metodologii și proceduri profesionale specifice.

(2) Metodologiile și procedurile profesionale specifice prevăzute la alin. (1) se elaborează de Centrul de investigații sociocomportamentale.

(1) Evaluarea psihologică a resursei umane pentru selecția la intrarea în sistemul militar se desfășoară în centrele zonale de selecție și orientare, pentru toți candidații care optează să parcurgă forme de pregătire profesională organizate în:

a) unitățile de învățământ liceal militar;

b) unitățile de învățământ postliceal militar;

c) instituțiile de învățământ universitar militar;

d) școlile de aplicație, centrele/unitățile de instrucție specifice armelor sau serviciilor și specialităților militare.

(2) Evaluarea psihologică a resursei umane pentru selecția la intrarea în sistemul militar are caracter eliminatoriu și se finalizează prin acordarea avizului psihologic "ADMIS“ sau "RESPINS“, după caz.

(1) Evaluarea psihologică periodică se realizează în scopul stabilirii capacității/aptitudinii pentru muncă, al realizării în condiții de siguranță a transporturilor și pentru desfășurarea optimă a activităților profesionale cu cerințe specifice, potrivit legislației în domeniu.

(2) Evaluarea psihologică periodică se execută, de regulă, la intervale de trei ani pentru întreg personalul.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), evaluarea psihologică din cadrul serviciilor medicale profilactice privind supravegherea sănătății lucrătorilor se execută la solicitarea medicilor de medicină a muncii, iar evaluarea psihologică a personalului care execută serviciul interior, care își desfășoară activitatea în cadrul unităților operative sau operaționalizate și/sau fac parte din arme sau specialități care presupun aptitudini speciale stabilite conform legii, se execută anual.

(4) Evaluarea psihologică periodică se finalizează cu un raport de evaluare psihologică și acordarea avizului psihologic APT, APT CONDIȚIONAT, INAPT TEMPORAR sau INAPT, care este consemnat în fișa de evaluare psihologică individuală.

(5) Valabilitatea avizului psihologic eliberat în scopul stabilirii aptitudinii de muncă este stabilită prin metodologii și proceduri de lucru specifice, conform reglementărilor în vigoare referitoare la securitatea și sănătatea în muncă a personalului.

(6) În perioada de valabilitate a avizului APT CONDIȚIONAT, INAPT TEMPORAR și INAPT, persoana în cauză își desfășoară activitatea sub directa supraveghere a comandantului/șefului nemijlocit, în condiții de siguranță, cu respectarea recomandărilor, până la data reevaluării menționată în aviz și, după caz, parcurge un program de intervenție psihologică specializată.

Elaborarea și/sau actualizarea metodologiilor și a procedurilor de lucru cu privire la activitățile de evaluare psihologică periodică specifice psihologiei muncii și a transporturilor, inclusiv stabilirea criteriilor de încadrare a activităților în condiții cu grad ridicat de risc se realizează de Centrul de investigații sociocomportamentale.

Evaluarea psihologică a candidaților/personalului pentru armele sau serviciile și specialitățile militare care presupun aptitudini speciale se desfășoară complementar, astfel:

a) în Institutul Național de Medicină Aeronautică și Spațială;

b) în Centrul de Medicină Navală;

c) în laboratoarele psihotehnice.

Evaluarea psihologică a personalului participant la misiuni în teatrele de operații militare constă în activitatea de evaluare de tip screening și activitatea de psihodiagnostic și evaluare clinică.

(1) Activitatea de evaluare de tip screening urmărește identificarea personalului militar care prezintă vulnerabilitate pentru dezvoltarea unor tulburări relaționale cu stresul și evenimentele traumatice și/sau descoperirea timpurie a cazurilor care prezintă simptome ale acestor tulburări.

(2) Activitatea de evaluare de tip screening se execută cu întreg personalul militar, cu 120 de zile înaintea dislocării în teatrul de operații și după 60 de zile de la întoarcerea din misiune și se finalizează cu un raport de evaluare clinică prin care se fac recomandări pentru intervenție psihologică specializată, după caz.

(1) Activitatea de psihodiagnostic și evaluare clinică urmărește stabilirea naturii, a intensității și a mecanismelor de manifestare a problemelor psihocomportamentale ale personalului militar în activitate sau ale personalului militar în rezervă sau în retragere diagnosticat cu tulburări relaționate cu stresul și evenimentele traumatice din teatrele de operații.

(2) Activitatea de psihodiagnostic și evaluare clinică a personalului care prezintă manifestări psihocomportamentale/simptome ale tulburărilor relaționate cu stresul și evenimentele traumatice se execută la 6 luni, la 1 an și într-un interval cuprins între 18 și 30 de luni de la întoarcerea din misiune sau oricând la solicitarea comandanților.

(3) Activitatea de psihodiagnostic și evaluare clinică se finalizează cu un raport de psihodiagnostic și evaluare clinică în care sunt detaliate aspecte ce țin de problemele clinice cu care se confruntă personalul, cum au apărut acestea și ce se poate face pentru ameliorarea lor.

(1) Evaluarea psihologică realizată în scopul stabilirii situației medico-militare urmărește identificarea gradului de aptitudine pentru serviciul militar.

(2) Evaluarea psihologică prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea psihologică a stării de sănătate psihică pentru desfășurarea serviciului militar, investigarea și psihodiagnosticul tulburărilor psihice, a gradului de discernământ și a altor condiții de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice, în limitele competenței psihologului.

Metodologiile și procedurile de lucru care reglementează activitățile de evaluare de tip screening, psihodiagnostic și evaluare clinică, precum și evaluarea psihologică realizată în scopul stabilirii situației medico-militare sunt elaborate și/sau actualizate de Centrul de investigații sociocomportamentale.

(1) Activitatea de evaluare a moralului și/sau a climatului organizațional în unități de nivel cel mult batalion/similar se execută de către personalul din cadrul birourilor/compartimentelor de asistență psihologică sau de către psihologii de unitate, după caz, în scopul cunoașterii opiniilor, atitudinilor, valorilor instituționale, a comportamentelor organizaționale, a determinanților și consecințelor moralului militarilor.

(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) se execută conform metodologiilor și procedurilor de evaluare elaborate de Centrul de investigații sociocomportamentale, în scopul fundamentării măsurilor privind consolidarea moralului ca factor principal de reziliență la stres operațional și pentru îndeplinirea obiectivelor unităților care participă la misiuni în teatrele de operații.

(1) Intervenția psihologică specializată reprezintă procesul de aplicare a metodelor și tehnicilor de conceptualizare a disfuncțiilor psihocomportamentale/organizaționale, de stabilire a obiectivelor, a avantajelor/dezavantajelor/costurilor intervenției și de acțiune la nivel cognitiv, afectiv, comportamental și/sau organizațional.

(2) Intervenția psihologică specializată se execută la nivel individual sau de grup și urmărește:

a) promovarea sănătății mintale și dezvoltarea/optimizarea personală;

b) controlul stresului operațional și creșterea eficienței acțiunilor unităților luptătoare;

c) ameliorarea problemelor psihocomportamentale de intensitate subclinică;

d) tratamentul tulburărilor psihice relaționate cu stresul și evenimentele traumatice sau al celor care implică mecanisme etiopatogenetice psihologice;

e) dezvoltarea organizațională.

(3) Intervenția psihologică specializată se realizează în următoarele situații:

a) în perioadele de pregătire pentru misiuni, conform Planului de pregătire pentru misiune;

b) la solicitarea comandanților și/sau la recomandarea medicului de unitate/medicului de familie/medicului specialist, a psihologilor din cadrul birourilor/compartimentelor de asistență psihologică sau a psihologilor de unitate, după caz;

c) la solicitarea personalului militar și civil în activitate;

d) la nevoie, pentru familiile personalului militar și civil, cu aprobarea șefului Direcției management resurse umane.

(1) Intervenția psihologică specializată se execută în conformitate cu principiul prevenției, ca premisă pentru dezvoltarea organizațională, managementul performant al resursei umane și creșterea calității vieții personalului.

(2) Intervenția psihologică specializată se realizează prin următoarele tipuri de activități desfășurate la nivel individual și/sau de grup:

a) pregătire psihologică a personalului, control al stresului operațional și management optim al incidentelor critice/evenimentelor traumatice, inclusiv activități de învățare a tehnicilor de prim ajutor psihologic/prim ajutor în caz de stres traumatic/defusing;

b) educație pentru sănătate, promovarea sănătății și a unui stil de viață sănătos;

c) coaching pentru optimizare/dezvoltare personală și autocunoaștere;

d) rezolvare de probleme, managementul conflictului și negociere, tehnici de relaxare și sugestive;

e) consiliere și terapie suportivă;

f) terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, recuperare și reeducare;

g) consiliere psihologică și psihoterapie a problemelor de intensitate subclinică;

h) tratament psihologic al problemelor psihocomportamentale care țin de patologia tulburărilor relaționate cu stresul și evenimentele traumatice.

(3) Intervenția psihologică realizată la nivel de grup presupune, pe lângă activitățile prevăzute la alin. (2), măsuri și activități de consolidare a moralului și intervenție pentru ameliorare și dezvoltare organizațională.

Intervenția psihologică pentru pregătirea psihologică a personalului și controlul stresului operațional se reglementează prin metodologii și proceduri profesionale elaborate și/sau actualizate de Centrul de investigații sociocomportamentale.

Activitatea de consiliere psihologică și psihoterapie desfășurată cu personalul militar în activitate se reglementează prin metodologii și proceduri de lucru elaborate/actualizate de către biroul evaluare clinică, consiliere psihologică și psihoterapie din cadrul Centrului de investigații sociocomportamentale.

Asistența psihologică a personalului militar în rezervă sau în retragere și a familiilor personalului militar în activitate se reglementează prin metodologii și proceduri de lucru elaborate/actualizate de Centrul de investigații sociocomportamentale.

Structurile specializate abilitate să desfășoare activități de asistență psihologică sunt:

a) Centrul de investigații sociocomportamentale din subordinea nemijlocită a Direcției management resurse umane;

b) laboratoarele psihotehnice din subordinea Centrului de investigații sociocomportamentale;

c) birourile testări ale centrelor zonale de selecție și orientare;

d) birourile/compartimentele de asistență psihologică și psihologii de unitate din cadrul structurilor de forțe ale armatei.

(1) Centrul de investigații sociocomportamentale este structura cu atribuții de conducere, îndrumare și control profesional al structurilor de asistență psihologică din armată.

(2) Centrul de investigații sociocomportamentale stabilește în mod unitar atribuțiile funcționale ale psihologilor militari, elaborează proiecte de dispoziții/instrucțiuni/metodologii/proceduri operaționale/manuale pe linie de specialitate și le înaintează spre aprobare șefului Direcției management resurse umane.

(3) Centrul de investigații sociocomportamentale susține interesele profesionale ale psihologilor din Ministerul Apărării Naționale în relația cu Colegiul Psihologilor din România.

(4) Centrul de investigații sociocomportamentale execută următoarele activități:

a) analizează și evaluează factorii de risc specifici misiunilor în teatrele de operații și comportamentele disfuncționale care pot apărea în cadrul acestora și planifică, organizează, coordonează și monitorizează sau execută, după caz, activități de pregătire psihologică a personalului, de management al incidentelor critice, precum și activități de profilaxie și control al stresului operațional;

b) planifică, organizează, coordonează și monitorizează sau execută, după caz, activități de evaluare de tip screening, psihodiagnostic și evaluare clinică, în scopul identificării personalului care prezintă vulnerabilitate pentru dezvoltarea tulburărilor relaționate cu stresul și evenimentele traumatice din teatrele de operații militare și în scopul descoperirii timpurii a cazurilor care prezintă simptome ale acestor tulburări;

c) planifică, organizează, coordonează și monitorizează sau execută, după caz, activități de consiliere și psihoterapie a personalului militar în activitate sau a personalului militar în rezervă sau în retragere care se confruntă cu probleme relaționate cu stresul și evenimentele traumatice din teatrele de operații militare;

d) planifică, organizează și coordonează sau execută activitățile de evaluare psihologică, în scopul repartiției personalului pe arme, servicii și specialități militare după criterii psihologice - psihoprofesiograme - și al avizării psihologice pentru angajare/menținere în funcție, protecția muncii și siguranța transporturilor;

e) elaborează politici și reglementări privind desfășurarea activităților din domeniile psihologiei militare în Ministerul Apărării Naționale;

f) planifică, organizează și desfășoară activități de cercetare aplicativă pentru experimentarea și validarea concepțiilor, procedurilor și manualelor din domeniul psihologic și elaborează metodologii și instrumente de evaluare în vederea desfășurării într-un cadru normativ unitar a activităților de psihologie din Ministerul Apărării Naționale;

g) organizează și desfășoară periodic convocări metodologice cu psihologii din teritoriu, în scopul analizării dificultăților apărute în activitate, diseminării informațiilor, a experiențelor și a bunelor practici, precum și în scopul clarificării unor aspecte concrete ale exercitării profesiei de psiholog și ale aplicării unitare a cadrului normativ din domeniu;

h) planifică, organizează și desfășoară activitatea de asistență psihologică, de evaluare și de intervenție psihologică specializată pentru personalul din cadrul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale și al celor subordonate nemijlocit acestora, precum și din cadrul structurilor subordonate nemijlocit ministrului apărării naționale.

Laboratoarele psihotehnice execută evaluarea psihologică a personalului din Ministerul Apărării Naționale care desfășoară activități specifice siguranței transporturilor militare și a personalului care desfășoară activități ce presupun un grad ridicat de risc, la solicitarea medicului de medicină a muncii, pentru asigurarea condițiilor privind securitatea și sănătatea în muncă.

Birourile/compartimentele de asistență psihologică și psihologii de unitate din cadrul structurii de forțe ale armatei execută următoarele activități:

a) evaluare psihologică periodică a resursei umane, specifică psihologiei muncii și a transporturilor, din unitățile aflate în zona de responsabilitate;

b) evaluare psihologică a personalului participant la misiuni în teatrele de operații militare și a personalului militar în rezervă sau în retragere din zona de responsabilitate;

c) intervenție psihologică în vederea pregătirii psihologice a personalului militar participant la misiuni în teatrele de operații și a controlului stresului operațional;

d) consiliere psihologică și psihoterapie cu personalul militar în activitate, pentru ameliorarea simptomatologiei și/sau a complicațiilor tulburărilor relaționale cu stresul și evenimentele traumatice din teatrele de operații;

e) evaluare a moralului și a climatului organizațional în unitățile din responsabilitatea brigăzii/similar și propunerea măsurilor de dezvoltare organizațională și consolidare a moralului;

f) asistență psihologică a personalului militar în rezervă sau în retragere și a familiilor personalului militar în activitate din zona de responsabilitate a brigăzii/similar.

(1) Sistemul de evidență a documentelor profesionale rezultate din activitatea de asistență psihologică cuprinde totalitatea procedurilor, metodelor și regulilor privind înregistrarea, păstrarea, prelucrarea și circulația datelor și informațiilor specifice.

(2) Sistemul de evidență profesională constă în evidența nominală și evidența statistică a datelor și informațiilor utilizate în activitatea de asistență psihologică desfășurată de fiecare structură de asistență psihologică.

(3) Evidența nominală și evidența statistică prevăzute la alin. (2) se realizează pe suport hârtie și/sau în format electronic și se transmit la ordin Centrului de investigații sociocomportamentale.

(4) Datele și informațiile, indiferent de mediul de stocare, tipărit sau electronic, trebuie să fie exacte, complete și relevante, în conformitate cu metodologiile de lucru și prevederile legale în vigoare.

(1) Documentele privind evidența activității de asistență psihologică sunt:

a) planul anual cu principalele activități ale structurii de asistență psihologică;

b) fișa de evaluare psihologică individuală;

c) profilul psihologic individual;

d) avizul psihologic individual;

e) raportul de evaluare psihologică individuală;

f) raportul de screening psihologic clinic;

g) raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică;

h) fișele de conceptualizare a problemelor psihocomportamentale;

i) raportul de intervenție psihologică;

j) registrul de evidență a actelor profesionale;

k) fișele de lecții învățate pe timpul misiunilor;

l) registrul de evidență a personalului evaluat și a tipului de aviz acordat;

m) baza de date cu personalul care se confruntă cu probleme psihocomportamentale/tulburări relaționate cu stresul și evenimentele traumatice din teatrele de operații militare.

(2) Structura documentelor de evidență este prevăzută în metodologiile profesionale specifice.

(3) Informațiile conținute în documentele menționate la alin. (1) sunt furnizate de către psiholog, cu respectarea prevederilor Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, următoarelor persoane:

a) beneficiarului serviciilor psihologice;

b) comandantului/șefului structurii în care este încadrat beneficiarul serviciilor psihologice, în situațiile în care se impune acest lucru, cu obligativitatea respectării confidențialității datelor și informațiilor primite de către acesta;

c) psihologilor cu atribuții de conducere, coordonare, îndrumare și control profesional.

Imprimatele tipizate pentru activitatea de asistență psihologică se asigură de către structurile militare care au în subordine structuri de asistență psihologică.

În scopul asigurării secretului profesional, datele și informațiile cu caracter profesional aflate asupra psihologului ori la locul unde acesta își exercită profesia sunt inviolabile, potrivit legii.

Responsabilitatea pentru păstrarea probelor psihologice, a rezultatelor acestora, a însemnărilor și a înregistrărilor cu caracter profesional revine psihologilor și șefilor structurilor de asistență psihologică în care aceștia sunt încadrați.

(1) Metodologiile profesionale specifice, probele/instrumentele psihologice aplicate, rezultatele acestora, documentele, însemnările și înregistrările se păstrează în condiții de siguranță o perioadă de cel puțin 10 ani de la încheierea relațiilor profesionale, dacă prin alte prevederi legale nu este prevăzut alt termen.

(2) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), documentele prevăzute la același alineat se distrug în totalitate, potrivit prevederilor legale.

(1) Psihologii din domeniul militar exercită actul profesional în unitățile militare în care sunt încadrați, subordonându-se nemijlocit comandanților/șefilor acestora, potrivit statului de organizare.

(2) În exercitarea actului profesional, psihologii au autonomie funcțională, neputând fi supuși influențelor rezultate din subordonarea ierarhică, de natură să conducă la încălcarea normelor legale, deontologice și de bună practică în vigoare.

(3) În exercitarea actului profesional, psihologii trebuie să apere cu fermitate, onestitate și principialitate, în limitele prevăzute de lege, drepturile și interesele legitime ale Ministerului Apărării Naționale, conform prevederilor actelor normative.

(4) În exercitarea actului profesional, psihologul beneficiază de sprijinul nemijlocit al comandanților/șefilor ierarhici și cooperează cu structurile de personal și cele medicale, pentru obținerea informațiilor relevante necesare formulării deciziilor psihologice.

(1) Activitatea psihologului din domeniul militar se desfășoară în cabinetul psihologic, sala de examinare colectivă și/sau în câmpul de instrucție/teatrul de operații militare, în funcție de specificul activităților/misiunilor.

(2) Condițiile de desfășurare a asistenței psihologice trebuie să asigure:

a) dreptul la intimitate al beneficiarului serviciilor psihologice;

b) calitatea și autenticitatea manifestărilor psihocomportamentale ale persoanei;

c) integralitatea și confidențialitatea datelor și informațiilor cu caracter profesional.

(3) Cabinetul psihologic trebuie să beneficieze de o asigurare tehnico-materială corespunzătoare care să permită desfășurarea activității de asistență psihologică la standardele de calitate cerute de exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

(4) Asigurarea tehnico-materială minimală a cabinetului psihologic este prevăzută în anexa nr. 3.

(1) Încadrarea și promovarea în funcții a ofițerilor psihologi se face atât în baza prevederilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, cât și ale legislației privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

(2) Încadrarea funcțiilor de psiholog prevăzute în statele de organizare pentru misiuni în teatrele de operații militare se realizează potrivit etapelor de selecție specifice, cu avizul șefului Direcției management resurse umane.

(1) Psihologii din domeniul militar pot participa la manifestări cu caracter științific și/sau la programe de pregătire/cercetare științifică, în scopul formării profesionale continue și a optimizării activității de asistență psihologică.

(2) Formarea profesională continuă a psihologilor din domeniul militar se realizează prin cursuri de formare, convocări de specialitate și manifestări științifice acreditate de Colegiul Psihologilor din România.