ANEXĂ - NORMATIV. - Ordinul Guvernului României nr. 472/2014 - aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind utilizarea geosinteticelor la ranforsarea structurilor rutiere cu straturi asfaltice, AND 592“

Prezentul normativ se referă la utilizarea materialelor geosintetice și produselor înrudite pentru ranforsarea structurilor rutiere suple, semirigide și rigide cu straturi din mixturi asfaltice pentru lucrările de reabilitare/modernizare/reparații capitale/reparații curente a structurilor rutiere existente;

Acestea pot îndeplini trei funcții distincte: reducerea eforturilor, barieră de umiditate și rol de armare a straturilor bituminoase.

Utilizarea materialelor geosintetice nu este luată în considerare la dimensionarea structurilor rutiere.

Pentru stabilirea corectă a soluției de proiectare a reabilitării și alegerea tipului optim de material geosintetic trebuie evaluată mai întâi starea tehnică a structurii rutiere existente (conform Normativului CD 155-2001 și AND 540-2003).

Terminologia utilizată în acest normativ este conform SR 4032-1:2001 și SR EN ISO 10318:2006, iar termenii tehnici noi utilizați se definesc în cuprinsul normativului.

Termenul de geosintetice (GSY, conf. SR EN ISO 10318:2006) utilizat în acest normativ este un termen generic care desemnează un produs din care cel puțin una dintre componente este pe bază de polimeri sintetici sau naturali, care se prezintă sub formă de foaie, bandă sau de structură tridimensională, utilizat în domeniul construcțiilor și se referă la următoarele tipuri de materiale:

- geotextile;

- geogrile;

- geocompozite;

- geomembrane.

Geotextil (GTX) este un material nețesut, permeabil, pe bază de polimeri, utilizat în domeniul construcțiilor.

Geogrila (GGR) este o structură plană din fibre de sticlă sau pe bază de polimeri, constituită dintr-o rețea deschisă de elemente rezistente la tracțiune, legate între ele după un motiv regulat, și utilizată în domeniul construcțiilor.

Geocompozitele (GCO) sunt combinații de două sau mai multe materiale care au în componența lor cel puțin un geotextil sau înrudit cu geotextilul printre componenți, folosit în domeniul construcțiilor.

Geomembrane sub îmbrăcăminți bituminoase (GBR) sunt un sistem compozit, alcătuit dintr-un geotextil dublat fie pe o parte, fie pe ambele părți de o membrană impermeabilă din bitum cu cauciuc.

Geotextilele (GTX), ca materiale rutiere, sunt realizate, în general, din materiale termoplastice precum polipropilenă sau poliester, dar pot conține și poliamide și alți polimeri. În geotextilele nețesute, filamentele sunt legate fie mecanic, fie prin lipire.

Geogrilele (GGR), ca materiale rutiere, pot fi țesute sau împletite din fibre de sticlă sau filamente de polimeri (polipropilenă sau poliester) ori pot fi tăiate sau presate din folii de plastic și apoi posttensionate, pentru a le mări la maximum rezistența și modulul de elasticitate dinamică. În mod curent, geogrilele au dimensiuni rectangulare variabile. Există și forme de geogrile cu aspect de geocompozite la livrare, care, în urma punerii în operă, lucrează ca geogrila, materialul de închidere a ochiurilor intrând în compoziția mixturilor asfaltice. Geogrila poate avea o membrană laminată foarte subțire, care se lipește de amorsa, dar este proiectată să se topească și apoi să dispară atunci când se aplică stratul de acoperire cald din mixtură asfaltică. Unele geogrile pot avea împletituri subțiri (fâșii) de fibră permanente ce acoperă parțial deschiderile și conduc la lipirea geogrilei de amorsa. Alte geogrile conțin o peliculă (folie) continuă, proiectată să ajute la pozare (adică să adere pe amorsa) și să se topească atunci când s-a aplicat stratul cald de acoperire. Niciunul dintre aceste produse nu formează o barieră impermeabilă. Geogrilele sunt proiectate sa aibă modulul de elasticitate dinamică mare.

Geocompozitele (GCO) sunt materiale compuse dintr-o geogrila și un geotextil, consolidate între ele. În acest caz, geotextilul are capacitatea de retenție omogenă a bitumului și permite colmatarea fisurilor existente, împiedicarea transmiterii acestora, precum și funcția de lipire pe stratul-suport, în timp ce geogrilele împiedică alungirea geotextilului și au capacitatea de preluare și distribuție uniformă a eforturilor din trafic. Geocompozitul trebuie să asigure o retenție optimă de bitum, să joace rol de barieră intermediară și să dezvolte un modul de elasticitate dinamică mare la valori mici de deformație.

Geomembranele sub îmbrăcăminți bituminoase (sistem geocompozit alcătuit dintr-un geotextil dublat de o membrană din bitum cu cauciuc) pot fi pozate în benzi peste rosturile structurilor rutiere din beton de ciment sau sunt folosite pentru reparații provizorii la cedări locale în situații de urgență (cu sau fără refacerea complexului rutier) ale structurii rutiere.

Geosinteticele tratate în prezentul normativ au următoarele roluri:

- rol de reducere a eforturilor care întârzie sau oprește propagarea fisurilor în stratul asfaltic;

- rol de armare - preiau și distribuie uniform eforturile din trafic (verticale);

- rol de barieră intermediară - barieră împotriva infiltrațiilor de apă și împiedică sau întârzie deteriorarea îmbrăcămintei.

Tabelul 1 prezintă funcțiile pe care le îndeplinesc geosinteticele în straturile rutiere: antifisură, armare și barieră de umiditate.

Tabelul 1

Tipuri de degradări pentru care se recomandă utilizarea geosinteticelor:

- fisuri reflective sunt fisurile care apar în îmbrăcămintea asfaltică prin transmiterea discontinuităților (rosturi sau fisuri/crăpături) din straturile inferioare degradate (fig. 1).

Fig. 1

- faianțările (fig. 2) sunt degradări (ansamblu de fisuri) datorate următoarelor cauze:

- capacitate portantă insuficientă a complexului rutier;

- infiltrarea apelor în corpul căii;

- realizarea necorespunzătoare a încadrării părții carosabile;

- acțiunea traficului greu și repetat;

- oboseala îmbrăcăminții;

- contaminarea cu argilă a straturilor de fundație;

- acțiunea îngheț-dezghețului.

Fig. 2

Grosimea stratului sau straturilor asfaltice așezate peste materialul geosintetic se va determina în cadrul unui studiu tehnic ținând seama de normativele în vigoare.

Producătorul de geosintetice și produse înrudite trebuie să furnizeze beneficiarului date pe baza rezultatelor încercărilor specificate în tabelul 2 "Geotextile nemetalice și produse înrudite utilizate pentru îmbrăcăminți și straturi de uzură asfaltice: funcții, caracteristici relative la funcții și metode de încercare de utilizat“, conform SR EN 15381:2009

Tabelul 2

H = necesar pentru armonizare

A = pentru toate condițiile de utilizare

S = utilizări specifice

"- -“ = nu sunt utilizabile

Utilitatea unui strat de geosintetic intercalat între structura existentă degradată și un strat nou de ranforsare constă în:

- impermeabilizarea suprafeței existente degradate, prin crearea unei bariere de umiditate formată din geotextil impregnat cu bitum (funcția B);

- întârzierea apariției fisurilor reflective (funcția STR);

- armarea (funcția R) în cazul: casetelor de lărgire a drumurilor existente, ranforsarea cu straturi bituminoase a străzilor pavate, în intersecții etc. Aceasta se va putea realiza după o analiză temeinică a structurii rutiere existente din punct de vedere al capacității portante și al deformațiilor posibile.

Toate acestea conduc la mărirea duratei de exploatare a structurii rutiere.

Geosinteticele se pot utiliza:

- în zone cu fisuri și faianțări pe suprafețe mari, unde necesită o acoperire parțială sau, adesea, totală a suprafeței;

- în dreptul rosturilor dintre dalele unei îmbrăcăminți din beton de ciment care urmează să fie ranforsată, se pot utiliza fâșii de geosintetice pe lățimea de 1 m;

- la casetele de lărgire în dreptul rosturilor dintre structura rutieră nouă și cea existentă.

Degradările sub formă de fisuri sau faianțări, precum și degradările apărute prin reflexie vor fi evaluate prin indici de stare, conform reglementărilor tehnice în vigoare.

În funcție de starea de degradare a suprafeței carosabile se stabilesc sectoare omogene pe care se așterne geosinteticul ca material antifisură, înainte de așternerea straturilor asfaltice de acoperire.

Gradul de severitate al degradărilor suprafeței structurii rutiere fisurate trebuie să fie redus sau mediu, astfel încât geosinteticul să poată fi eficient.

În cazul structurilor rutiere suple, semirigide și rigide se vor avea în vedere următoarele:

1. Structurile rutiere pentru care se folosește geosintetic în vederea întârzierii transmiterii fisurării sunt cele care prezintă fisuri din oboseală sau reflexie caracteristice stratului asfaltic.

Nu se acceptă așezarea geosinteticelor în cazul în care suprafața este foarte degradată, cu rupturi sau dislocări.

Fisurile (deschideri <3 mm) nu necesită un tratament special înaintea așternerii materialului geosintetic.

Crăpăturile (deschideri >3 mm) vor fi colmatate înaintea așternerii materialului geosintetic. Colmatarea se va face în funcție de deschiderea crăpăturii în conformitate cu normele tehnice pentru lucrările de întreținere a drumurilor.

În cazul unor crăpături cu deschidere >20 mm se va face o analiză tehnică pentru a se stabili dacă structura rutieră existentă degradată nu necesită realizarea unor lucrări de refacere înaintea ranforsării și implicit a acoperirii cu material geosintetic.

2. În vederea asigurării unei suprafețe pe care să se așeze geosinteticul se recomandă să se prevadă un strat de reprofilare/egalizare din mortar asfaltic sau mixtură antifisură de minimum 2 cm, cu excepția cazului în care producătorul are alte recomandări.

3. Suprafața de bază pe care se așterne geosinteticul trebuie să fie foarte curată și uscată, fără apă, zăpadă sau gheață.

În cazul structurilor rutiere rigide (beton de ciment cu rosturi), se vor respecta următoarele:

1. Structura rutieră pe care se așază geosinteticul trebuie să fie stabilă, fără degradări majore (fragmentări și tasări de dale, gropi, crăpături, rupturi etc.).

2. Deplasările relative verticale la rosturi sau la crăpături trebuie să respecte următoarea condiție: factorul de eficiență la transfer a încărcării (FET) la rosturi trebuie să fie peste 80%:

FET = (dn/di)100>0,8 (conform AASHTO, 1993),

unde: di este deflexiunea pe partea încărcată;

dn - deflexiunea pe partea neîncărcată.

3. Utilizarea geosinteticelor devine aproape ineficientă pentru deplasări active (ale căror deschideri sunt influențate de variația temperaturii sau deplasări verticale sub trafic) ale rosturilor și fisurilor, mai ales dacă acestea sunt mari. Totuși, transmiterea fisurilor poate fi întârziată pe termen scurt, utilizând, după umplerea rosturilor, benzi de geomembrană groasă, care au și rol de etanșare.

4. În cazul în care există deplasări relative verticale la rosturi sau la crăpături, folosirea geosinteticului ca barieră de umiditate nu se justifică, deoarece există riscul ruperii lor. În această situație se vor efectua întâi lucrări de stabilizare a îmbrăcăminții degradate și după aceea se va trece la ranforsarea drumului și, implicit, la utilizarea materialului geosintetic.

(1) Geotextilele nețesute pot avea moduli de elasticitate dinamică relativ mici mobilizând astfel numai eforturi limitate la niveluri mici ale deformației; ele funcționează ca disipatori de energie în dreptul fisurilor, deviindu-le propagarea pe verticală și întârziind, în acest fel, reflectarea lor în stratul nou asfaltic.

(2) Capacitatea de retenție a bitumului de către geotextil este recomandată (cf. SR EN 15381) să fie minimum 0,9 l/m². Retenția minimă va fi direct influențată de greutatea, grosimea geotextilului și caracteristicile stratului suport la instalare (rugozitate, porozitate, planeitate etc.)

(3) În vederea evitării infiltrării apei în straturile inferioare ale structurii rutiere, dar și pentru întârzierea fisurării prin reflexie, se poate folosi un material geotextil impregnat cu bitum din fabrică, pentru a evita eventualele neplăceri legate de o cantitate mare de amorsa necesară.

Proprietățile fizico-mecanice minime necesare pentru geotextile utilizate cu rol de barieră de umiditate și cu rol de disipator de tensiuni sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3

(1 N = 0,101971 kgf)

(1) Geogrilele au moduli de elasticitate mult mai mari decât geotextilele, fiind capabile să preia tensiuni mari la niveluri reduse ale deformației (au, în general, greutatea de 200..........500 g/m²).

(2) Geogrilele se utilizează la armarea straturilor asfaltice încetinind apariția deformațiilor permanente. Pentru a acționa ca o ranforsare a stratului de acoperire, o geogrilă trebuie să fie bine întinsă sau ușor pretensionată și trebuie să aibă o rigiditate suficientă.

(3) În funcție de materialul din care este realizată geogrilă, aceasta poate avea deformabilități cu valori între 2 și 3% și preluarea de tensiuni mai mari decât ale asfaltului.

Geocompozitele se recomandă a fi folosite pentru structuri rutiere în care este necesară atât încetinirea transmiterii fisurilor, rezistență mare la preluarea solicitărilor din trafic, armarea, cât și impermeabilizarea.

(1) Geomembranele servesc ca membrană impermeabilizantă.

(2) Geomembranele se așază sub formă de fâșii, în general peste rosturi. Unele membrane au prevăzut un material adeziv pe o parte sau pe ambele și se pot lipi de structura rutieră veche prin îndepărtarea filmului de protecție de pe spatele membranei și așezarea ei pe rostul pregătit. În alte cazuri se aplică o amorsa adezivă pe structura rutieră înainte de așezarea geomembranei, la recomandarea producătorului.

La utilizarea în cadrul unei structuri rutiere a unui strat de material geosintetic se va ține seama de următoarele elemente principale:

1. Starea de degradare a suprafeței carosabile și a structurii rutiere conform reglementărilor tehnice în vigoare.

2. Funcțiile ce vor fi îndeplinite de geosintetic în cadrul stratului asfaltic, conform tabelului 2 din prezentul normativ.

3. Caracteristicile de referință cuprinse în tabelul 3 din prezentul normativ - pentru geotextile.

4. Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturii asfaltice din starturile de ranforsare, în conformitate cu prevederile reglementarilor tehnice în vigoare.

5. Structura rutieră se va dimensiona conform normativelor în vigoare, făcându-se abstracție de prezența materialului geosintetic.

6. Atât structura rutieră existentă, cât și cea pentru ranforsare vor fi verificate la solicitările din trafic (NP 111), precum și la acțiunea îngheț-dezgheț (STAS 1709/1,2,3).

Geosinteticul poate fi utilizat în funcție de trei parametri importanți:

1. Starea structurii rutiere existente.

Pentru o suprafață carosabilă afectată de fisuri datorate degradărilor de suprafață, se recomandă prevederea unui material geosintetic în conformitate cu tabelul 4.

Tabelul 4

NOTĂ:

Un sector de drum este considerat omogen dacă este caracterizat de aceleași date referitoare la starea de degradare a îmbrăcăminții rutiere (bună, medie, rea), conform normativului AND 540.

2. Calitatea suportului (strat de bază, fundație)

Situațiile în care este indicată utilizarea materialului geosintetic în funcție de starea tehnică a structurii rutiere, conform reglementărilor tehnice în vigoare, este prezentată în tabelul 5.

Tabelul 5

3. În cazul în care există cedări în straturile-suport, deci niște deficiențe structurale, prevederea unui geosintetic nu va rezolva problema.

În aceste situații, eficiența geosinteticului ca strat antifisură este mult redusă, deoarece apar fisuri direct în stratul de acoperire. Materialul geosintetic va fi însă eficient ca barieră de umiditate, protejând stratul-suport împotriva pătrunderii apei.

(1) În funcție de scopul urmărit și de calitatea materialelor la alegerea geosinteticului se poate opta pentru:

1. geotextil (funcție STR + B) - în cazul unei suprafețe stabile, fără deplasări relative verticale; acționează ca factor de întârziere a transmiterii fisurilor și, prin faptul că se impregnează cu bitum, ca element de hidroizolare;

2. geogrilă (funcție R) - în cazul în care există și riscul de deplasări verticale relative mici (de exemplu, între dale din beton de ciment), utilizarea geogrilelor este recomandată numai după remedierea defecțiunilor din structura rutieră existentă.

Așezarea geogrilei se va face pe un strat de egalizare de 2 cm (dacă suprafețele prezintă denivelări) sau conform recomandărilor producătorului;

3. geocompozit (funcție R + STR + B) - în cazul în care se urmăresc efecte cumulate ale geotextilului și geogrilei.

(2) Tipul de material ales trebuie să satisfacă condițiile prevăzute în tabelul 3, precum și cele de la articolul 35.

(3) Montarea geosinteticului se realizează între suprafața carosabilă existentă și primul strat de ranforsare (cap. III și anexa V).

Indiferent de tipul de geosintetic folosit, grosimea stratului de acoperire din mixtură asfaltică trebuie să fie de minimum 4-5 cm.

Se recomandă o grosime de 9-10 cm (așternut în două straturi: uzură + legătură) pentru ca la o viitoare frezare a suprafeței îmbrăcăminții asfaltice, geosinteticul să nu fie afectat, el trebuie să rămână în continuare în structura rutieră.

(1) Pentru stratul de acoperire se va folosi numai mixtură asfaltică cilindrată la cald.

(2) În cazul proiectării stratului de ranforsare pentru structurile rutiere rigide procesul este, în general, același ca și în cazul structurilor rutiere flexibile.

Se va studia cu atenție necesitatea utilizării geosinteticului la structurile rutiere, în concordanță cu prevederile AND 540.

Costul geosinteticelor variază în funcție de: tipul produsului utilizat, de cantitatea de geosintetic ce urmează a fi așezată, experiența locală la instalare, costurile cu forța de muncă locală, condiții generale ale pieței.

Se recomandă efectuarea de studii tehnico-economice comparative între soluția cu/fără geosintetic, ținând cont de beneficiile geosinteticelor asupra comportării în exploatare a drumurilor și de starea de degradare a suprafeței drumului implicat în analiză.

Este cunoscut din literatura de specialitate că, atunci când deformația straturilor bituminoase este mai mare de 2,5 %, în interiorul structurii se dezvoltă fenomenul de fisurare, ce se propagă în diferite direcții. Fisurarea se produce de la bază spre suprafața îmbrăcămintei bituminoase, sub încărcările din trafic, dar și de sus în jos, sub acțiunea eforturilor din temperatură (contracții).

Pentru limitarea acestor degradări se utilizează materialele geosintetice - materiale cu elongații mici, dar cu rezistențe mari la tracțiune.

Folosirea materialelor geosintetice cu rol de armare prezintă următoarele beneficii în comportarea în exploatare a structurii rutiere:

- prin armarea îmbrăcăminții rutiere cu elemente antifisură se întârzie transmiterea acestora din stratul existent la stratul nou;

- crește durata de exploatare a structurilor rutiere prin preluarea eforturilor de întindere și limitarea deformațiilor stratului asfaltic.

Aceste aspecte benefice se datorează faptului că:

- rezistența la întindere a straturilor asfaltice este de cea 2 daN/cm² (100 cm × 0,2 cm × 2 kg/cm² = 40 kgf/m), iar a geosinteticelor este mult mai mare - 10..........100 kN/m (10 × 1.000 × 0,10197 kgf = 1.020 kgf/m). Prin preluarea eforturilor de întindere de către geosintetic se limitează deformațiile în stratul asfaltic.

Geosinteticul trebuie să aibă:

- rezistență mare la tracțiune în zona deformațiilor mici ale asfaltului;

- aderență bună la straturile asfaltice, atât la temperaturi pozitive (0..........60° C la sol), cât și la temperaturi negative (0..........-10-25° C)

Fig. 3 Geotextile

Fig. 4 (Conf. SR 10318:2006)

Prezentele prescripții de execuție sunt recomandabile, dar pot fi amendate de cele propuse în caietul de sarcini sau în agrementul tehnic, oferit de producător, pentru care acesta își asumă răspunderea. De altfel, se recomandă, cel puțin la prima utilizare a unui tip de material geosintetic, să fie prezent și reprezentantul producătorului sau distribuitorului de geosintetic.

Înainte de aplicarea geosinteticului, suprafața trebuie să fie curățată (folosind o perie sau aer comprimat) și uscată.

Colmatarea fisurilor și crăpăturilor se va executa în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare.

Cuiburile/Gropile se vor repara conform prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare și apoi suprafața carosabilă va fi pregătită pentru așternerea geosinteticului.

Se amorsează și în funcție de starea tehnică a suprafeței de rulare și de recomandările producătorului, se așterne un strat de mortar asfaltic cilindrat la cald, cu rol de reprofilare și egalizare, în grosime de minimum 2 cm.

Producătorul va preciza cu ce produse bituminoase a tratat geosinteticul și trebuie să recomande tipul de amorsa ce trebuie folosit astfel încât să fie compatibilitate între geosintetic și amorsa utilizată.

(1) Stabilirea tipului de amorsa se va face în funcție de instrucțiunile furnizate de producător după consultarea manualului de instalare a geosinteticului; ea este necesară pentru impregnarea materialului geotextil și lipirea de straturile structurii rutiere; se recomandă ca amorsa bitumul. Acesta va fi din același tip de bitum ca acela utilizat în mortarul asfaltic sau straturile asfaltice de ranforsare. Se poate accepta și emulsie bituminoasă, respectându-se indicațiile producătorului în ceea ce privește cantitatea prevăzută.

(2) Aplicarea amorsei pentru geosintetic:

- se execută mecanic;

- cantitatea de amorsa să fie suficientă pentru a satura geotextilul și pentru a-l lipi de suprafața existentă;

- pentru emulsie - cu rupere rapidă - cantitatea va fi sporită conform recomandărilor și procentului de bitum pe care îl conține.

Se precizează că materialul geotextil, prin caracteristicile sale (greutate, grosime, tip de material), este cel care cere o anumită cantitate de amorsa, pentru a fi saturat și a corespunde rolului de barieră de umiditate.

(3) Temperatura bitumului, T, în timpul operației de amorsare, va fi suficient de mare pentru a permite o împrăștiere uniformă; T va fi < 140° - 145°C, dar în rezervor să nu fie mai mare de 163°C.

(4) Lățimea stratului de amorsa va fi egală cu a materialului geosintetic plus 15 cm.

(5) Traficul nu va fi permis peste amorsa.

(6) Excesul de material se va curăța.

(7) Temperaturi - temperatura aerului și a suprafeței pe care se așează va fi:

- cel puțin 10°C pentru amorsa cu bitum;

- cel puțin 10°C pentru amorsarea cu emulsie.

(8) Se va acorda o atenție deosebită cantității de amorsa necesare pentru geosintetic.

Așezarea geosinteticului:

- se va face peste amorsa, manual sau mecanic, fără a se crea cute sau pliuri;

- se va așterne înainte ca stratul de amorsa să se răcească, avându-se în vedere ca temperatura amorsei când se plasează geosinteticul să fie în concordanță cu recomandarea producătorului privind caracteristicile materialelor geosintetice;

- în cazul în care producătorul recomandă emulsie bituminoasă, geosinteticele se vor așterne numai după ruperea emulsiei;

- dacă este nevoie, se suplimentează cantitatea de amorsa în funcție de recomandările producătorului;

- peste geosintetic nu trebuie permis accesul vehiculelor, mai ales manevrele bruște, întoarceri etc.;

- pentru o bună așternere (fără zone nelipite) a geosinteticului pe stratul de amorsa se va utiliza o perie cu peri de plastic sau alt material non-metalic cu care se va netezi materialul;

- suprapunerea se va efectua conform tabelului 6, în cazul în care este necesară și producătorul nu recomandă altfel.

Recomandări privind suprapunerea fâșiilor de geosintetic: conform tabelului 6.

Tabelul 6

NOTĂ:

Datele din tabelul 6 sunt orientative. Pentru stabilirea lățimii de suprapunere se va ține cont de prevederile caietului de sarcini al producătorului.

Așternerea stratului asfaltic de acoperire:

- se va așterne obligatoriu, în aceeași zi în care s-a așternut geosinteticul;

- excesul de amorsa poate fi înlăturat prin împrăștiere de nisip și prin periere. Excesul de nisip se îndepărtează;

- dacă începe ploaia înainte ca materialul geosintetic să fie acoperit cu stratul asfaltic, trebuie lăsat să se usuce înainte de așternerea asfaltului;

- se va respecta grosimea minimă a stratului asfaltic de acoperire în conformitate cu prevederile art. 30.

Indiferent de starea suprafeței vechi, pentru eliminarea pericolului reducerii duratei de viață a stratului de acoperire, se recomandă plasarea geosinteticului pe un strat de egalizare (reprofilare) de minimum 2 cm, în afara cazului în care producătorul prezintă alte prevederi și își asumă răspunderea pentru acestea.

Așezarea geosinteticului trebuie urmată imediat de un cilindru compactor cu pneuri pentru a evita ruperea din acțiunea vântului sau traficului, în funcție de recomandările producătorului.

Păstrarea și depozitarea geosinteticului se face în locuri uscate și aerisite, conform recomandărilor producătorului.

În vederea reducerii la minimum a timpului de lucru, a rosturilor de lucru și a pierderii de material, la comandarea produselor geosintetice se va specifica lățimea rolelor în concordanță cu lățimea benzilor rutiere sau cu posibilitatea depozitării rolelor de geosintetic.

În funcție de tipul și caracteristicile echipamentului de aplicare a geosinteticului, pentru a se elimina îndoirea în timpul așezării acestuia, se va avea în vedere greutatea maximă a rolelor în vederea manevrării lor.

În timpul depozitării, geosinteticele trebuie protejate de precipitații, de expunerea pe timp îndelungat la soare la temperaturi de peste 70°C (chiar dacă geosinteticul este marcat ca stabilizat la UV), de produse chimice, de foc/scântei.

Se va acorda o atenție deosebită realizării gradului de compactare a straturilor din mixturi asfaltice situate deasupra geosinteticului.

De o mare importanță este realizarea unei foarte bune impregnări cu bitum a geotextilului și, totodată, crearea unei perfecte conlucrări a acestuia cu straturile asfaltice, prin respectarea tehnologiilor de execuție (temperaturi, compactare).

Materialele destinate executării straturilor de ranforsare bituminoase folosind geosintetic vor fi verificate în conformitate cu prescripțiile din standardele respective și din fișele tehnice ale producătorului și cu condițiile arătate în prezentul normativ, la cap. I.

Verificările și determinările se execută de laboratoare autorizate și constau în următoarele:

1. Bitum:

- penetrația la 25°, SR EN 1426.

- punct de înmuiere, IB, SR EN 1427.

Bitumul folosit pentru amorsa se va verifica dacă are aceleași caracteristici ca bitumul din stratul de acoperire (îmbrăcăminte).

2. Emulsie bituminoasă cationică:

- conținut de bitum, SR 8877-1 și 2

- vâscozitatea Engler la 20°C, SR 8877-1 și 2

- omogenitate, SR 8877-1 și 2

Bitumul din emulsia folosită pentru amorsa se va verifica dacă are aceleași caracteristici ca bitumul din stratul de acoperire (îmbrăcăminte).

3. Mixtură bituminoasă pentru stratul de egalizare/reprofilare (mortarul asfaltic):

Bitumul din mortarul asfaltic și straturile de acoperire (mixtură, binder, stratul de uzură) va avea aceleași caracteristici cu cel folosit la amorsare.

Calitatea mixturii asfaltice va fi probată prin buletin de analiză conform normelor în vigoare.

4. Geosinteticul:

- absorbția de bitum: se determină conform anexei C a SR EN 15381;

- rezistența la întindere;

- alungirea maximă;

- forța de tracțiune la alungirea de 2% sau 3%;

- punct de înmuiere/topire;

- pentru celelalte caracteristici se va urmări respectarea cerințelor din prezentul normativ și/sau caietul de sarcini.

Marcaj CE și etichetarea

În toate proiectele care conțin utilizarea geosinteticelor, proiectanții trebuie să facă referire la Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al produselor pentru construcții (CPR).

Un produs poate fi utilizat numai dacă îndeplinește următoarele condiții:

- are Certificat de constanță a performanței emis de un organism de certificare;

- are o Declarație de performanță (DoP) a producătorului.

Prin întocmirea Declarației de performanță, producătorul își asumă răspunderea legală a conformității produsului cu performanțele declarate. Informația care trebuie conținută în DoP este detaliată în anexele ZA a SR EN 15381.

Prezența acestora dă dreptul producătorului de a aplica marcajul CE.

Produsele geosintetice pentru lucrările de drumuri și straturi asfaltice trebuie însoțite de documente care să conțină funcțiile și performanțele acestora:

Nivelul de încredere de 95% trebuie să fie indicat de producător, referitor la:

Determinările prevăzute la art. 55 se efectuează la fiecare lot de materiale aprovizionat pentru execuția straturilor de ranforsare bituminoase folosind geosintetic.

Execuția stratului de egalizare din mortar asfaltic se va realiza conform reglementărilor tehnice în vigoare.

Se va proceda la controlul calității în conformitate cu prevederile legale pentru execuția straturilor asfaltice.

Controlul execuției stratului de amorsa pentru geosintetic se va efectua prin verificarea:

- cantității de bitum (emulsie) conform cu specificațiile tehnice ale produsului sau cu determinări de laborator;

- temperaturii, conform art. 41.

Controlul așternerii materialului geosintetic se va efectua prin verificarea următoarelor aspecte:

- materialul să fie bine întins, fără pliuri, cute; nu trebuie să rămână nicio zonă desprinsă de suport;

- în zonele de curbă ale drumului se va tăia materialul și se va așeza adaptându-se cu suprapunerile corespunzătoare pe toată suprafața;

- pentru geosintetice se va urmări respectarea cantității de amorsa recomandată de producător;

- la utilizarea emulsiei pentru amorsa se va urmări ruperea ei înainte de așternerea geosinteticului;

- se vor respecta temperaturile de lucru;

- se recomandă ca testul de adezivitate să se verifice în conformitate cu reglementările europene în vigoare, metodologia care va sta la baza acestui test se va elabora ulterior.

(1) La controlul execuției stratului de acoperire acesta va trebui să îndeplinească caracteristicile stratului bituminos pe care îl reprezintă.

(2) Se va proceda la controlul calității în conformitate cu prevederile legale pentru execuția straturilor asfaltice.

(3) Se va urmări în mod special realizarea gradului de compactare K = 98% și absorbția de apă Abs = max. 2%.