Decizia ÎCCJ Completul pt. dezlegarea unor chestiuni de drept

Dosar nr. 6/1/2014/HP/C

Iulia Cristina Tarcea - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Lavinia Curelea - președintele Secției I civile

Ionel Barbă - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Dragu Crețu - judecător la Secția I civilă

Viorica Cosma - judecător la Secția I civilă - judecător-raportor

Mihaela Paraschiv - judecător la Secția I civilă

Carmen Elena Popoiag - judecător la Secția I civilă

Georgeta Carmen Negrilă - judecător la Secția I civilă

Angelica Denisa Stănișor - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal - judecător-raportor

Elena Canțăr - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 6/1/2014/HP/C a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din codul de procedură civilă și ale art. 27⁵alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 27⁶din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 11.361/99/2011*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile în legătură cu chestiunea de drept vizând dezlegarea modului de interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a dispozițiilor art. 4,art. 5,art. 6,art. 7,art. 8,art. 9,art. 11,art. 12,art. 14,art. 16,art. 17,art. 20,art. 21,art. 22,art. 24,art. 25,art. 27,art. 31,art. 33 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor, raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depusă practică judiciară, precum și raportul întocmit de judecătorii-raportori. Se mai referă asupra faptului că raportul a fost comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, și că nu s-au depus puncte de vedere.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra admisibilității sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

Deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

1. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Iași a dispus, prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2014 în Dosarul nr. 11.361/99/2011*, aflat pe rolul acestei instanțe, în recurs, sesizarea din oficiu a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 4,art. 5,art. 6,art. 7,art. 8,art. 9,art. 11,art. 12,art. 14,art. 16,art. 17,art. 20,art. 21,art. 22,art. 24,art. 25,art. 27,art. 31,art. 33,art. 35 din Legea nr. 165/2013, pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor, raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 245/2005, cu modificările și completările ulterioare.

2. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată sub nr. 11.361/99/31.08.2011, pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul D.V. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 1.205 din 21 iulie 2011, emisă de pârâtul P.M.I., pe care o consideră nelegală, solicitând restituirea în natură a imobilului (teren și construcții) situat în Iași, Str. Armeană nr. 18, în suprafață de 800 mp.

Temeiul de drept al cererii este reprezentat de dispozițiile art. 9,art. 10,art. 18,art. 25,art. 26 și art. 28 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Dispoziția nr. 1.205 din 21 iulie 2011, P.M.I. a dispus, în baza art. 3, 4, 10, art. 26 alin. (1) și art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 68 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru terenul în suprafață de 80,35 mp, situat în Iași, Str. Armeană nr. 18, care nu poate fi restituit în natură, fiind sistematizat, și a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a construcției, motivat de faptul că aceasta nu a făcut obiectul preluării abuzive, fiind distrusă în timpul războiului. Pentru diferența de 870,51 mp teren, deținută de Filiala Iași a Uniunii Artiștilor Plastici, s-a declinat competența de soluționare a notificării în favoarea acestei entități.

Prin Sentința civilă nr. 302/15.02.2012, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul D.V. în contradictoriu cu pârâtul P.M.I., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, iar prin Decizia civilă nr. 1.398/28.09.2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția civilă, s-a admis recursul și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iași.

Prin Sentința civilă nr. 2.240/13.06.2013, pronunțată de Tribunalul Iași, în rejudecare, s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul D.V., în contradictoriu cu pârâtul P.M.I. și, în consecință, s-a anulat în parte Dispoziția nr. 1.205/21.07.2011, emisă de pârâtul P.M.I., respectiv punctele 1 și 3, pârâtul fiind obligat să emită în favoarea reclamantului dispoziție de acordare de măsuri compensatorii cu privire la suprafața de 887 mp teren situat în Iași, Str. Armeană nr. 18, fostă proprietate a lui V.M.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, în esență, că Uniunea Artiștilor Plastici - Filiala Iași este o asociație profesională, neguvernamentală și nonprofit, neîndeplinind condițiile pentru a fi considerată unitate deținătoare, și că municipiul Iași are calitatea de unitate deținătoare a imobilului notificat, soluționarea notificării revenindu-i acestuia, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată Tribunalul Iași a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 887 mp situat în Iași, Str. Armeană nr. 18, în conformitate cu dispozițiile art. 16,art. 21 alin. (6) și (7) și art. 50 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare.

Cauza se află pe rolul Curții de Apel Iași - Secția civilă, pentru judecarea recursului formulat de reclamantul D.V.

3. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Curtea de Apel Iași a apreciat ca admisibilă sesizarea Înaltei Curți, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, arătând că:

a) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 4,art. 5,art. 6,art. 7,art. 8,art. 9,art. 11,art. 12,art. 14,art. 16,art. 17,art. 20,art. 21,art. 22,art. 24,art. 25,art. 27,art. 31,art. 33,art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât în cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor de judecată, nu sunt definite sau determinate generic care sunt cauzele din această categorie (în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, există litigii declanșate în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din Românie, republicată, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare) pe de o parte. Pe de altă parte, toate aceste cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată au parcurs sfera procedurii administrative și au intrat în sfera controlului judiciar, iar Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, instituie o nouă procedură administrativă de urmat și noi termene pentru cele două forme de despăgubire - restituirea în natură și compensarea prin puncte, adevăratul proprietar putând intra în posesia bunului cel mai devreme la 1 ianuarie 2015;

b) problema de drept enunțată este nouă, deoarece Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procedurii de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, este un act normativ nou și dispozițiile sale nu au constituit obiectul judecății la Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie de speță sau de principiu (în cadrul unui recurs în interesul legii);

c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data de 2.04.2014.

4. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Recurentul-reclamant D.V. a susținut, în esență, că, în privința tipului de măsuri reparatorii la care este îndreptățit, nu este de acord cu soluția tribunalului de a dispune măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la momentul pronunțării sentinței, apreciind că este discriminatorie condiționarea dobândirii unui drept patrimonial ca efect al moștenirii legale de calitatea de cetățean român la data formulării cererii, față de cetățenii străini ori apatrizi din Uniunea Europeană.

Intimatul P.M.I. nu a exprimat niciun punct de vedere cu privire la chestiunea de drept dedusă judecății.

5. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată a apreciat că domeniul de reglementare al Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, este reglementat în mod expres de dispozițiile art. 4, care prevede că se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor.

Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, instituie o nouă procedură administrativă de urmat, iar specificul procedurii este determinat de natura imobilelor și de opțiunea proprietarului cu privire la modalitatea de despăgubire.

Potrivit art. 4 din acest act normativ, legea se aplică atât cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv, aflate în etapa administrativă, cât și cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată care au ieșit din sfera procedurii administrative.

Legiuitorul reglementează regimul juridic al cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, dar nu precizează în conținutul legii care este soluția (chiar sub aspect procedural) pentru aceste acțiuni.

În cauză, rezultă cu certitudine că problema aplicării Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, cauzelor aflate pe rolul instanțelor este o chestiune de drept material, și nu de drept procesual civil, cât timp în funcție de soluționarea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul procedură civilă.

În litigiu, procedura judiciară se desfășoară în etapa procesuală a recursului, dar datorită incidenței art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, proprietarul, care a declanșat procedura administrativă în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Notificarea nr. 269/2001, ar putea intra în posesia imobilului cel mai devreme la 1 ianuarie 2015 (art. 8 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare).

În ceea ce privește acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, valorificarea punctelor se realizează potrivit Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, prin achiziționarea de imobile din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile la licitație publică națională, începând cu 1 ianuarie 2016 (art. 21,art. 22,art. 24,art. 25,art. 27) sau prin numerar, însă nu mai devreme de 1 ianuarie 2017 (art. 31 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare).

Ca atare, nu numai procedura administrativă este nouă, dar și soluțiile de restituire în natură sau prin echivalent sunt diferite de cele instituite prin Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist - obiect al Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu cunoaște o reglementare expresă în concepția Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 33, unde pentru entitățile legal învestite sunt instituite termene clare, care încep să curgă de la 1 ianuarie 2014, cererile fiind soluționate în ordinea înregistrării lor.

Raportat la caracterul efectiv al dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, Curtea de Apel Iași consideră că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecată și a art. 5,art. 6,art. 7,art. 8,art. 9,art. 11,art. 12,art. 14,art. 16,art. 17,art. 20,art. 21,art. 22,art. 24,art. 25,art. 27,art. 31,art. 33,art. 35 din aceeași lege, raportat la dispozițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, ar încălca principiul neretroactivității legii în timp și ar determina o întârziere a realizării dreptului de proprietate.

6. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

6.1. Curtea de Apel Iași a comunicat situația numerică a litigiilor având ca obiect Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără ca din adresa de înaintare să rezulte dacă aceste cauze privesc problema de drept la care se referă sesizarea pendinte.

6.2. Jurisprudența altor instanțe din țară

Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Galați și Curtea de Apel Timișoara au comunicat existența unei practici unitare în sensul aplicării dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, în cauzele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acestei legi.

Curtea de Apel Oradea a comunicat opinia judecătorilor de la Tribunalul Satu Mare, în sensul că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, sunt de imediată aplicare în privința cererilor aflate în faza administrativă și care nu au fost încă soluționate.

Curtea de Apel Ploiești a comunicat că opinia unanimă a judecătorilor este aceea că în litigiile având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, reglementate de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflate pe rolul instanțelor la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică prevederile art. 4 din această lege.

6.3. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că dispozițiile din noua reglementare vizează aspecte care țin de faza executării hotărârii și de modalitatea în care se realizează convertirea măsurilor reparatorii prin echivalent în măsuri compensatorii sub formă de puncte (Decizia nr. 457/12.02.2014 - Secția I civilă).

6.4 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu s-a verificat și nu se verifică nici în prezent practica judiciară în vederea promovării vreunui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării în cauza de față.

7. Jurisprudența Curții Constituționale

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.

De asemenea, prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, sunt neconstituționale. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2014.

8. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, formulată în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, în cadrul unui proces început înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, nu poate fi primită, fiind inadmisibilă.

De asemenea, s-a apreciat caracterul inadmisibil al sesizării, reținându-se că întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție nu vizează o chestiune de drept punctuală, concretă, adecvată speței, ci întreaga problematică ridicată de aplicarea unor texte din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, solicitându-se practic o interpretare abstractă, cu un grad de generalitate ridicat.

9. Înalta Curte

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Prealabil analizei îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată necesar a se pronunța asupra admisibilității sesizării în raport cu data înregistrării procesului pe rolul instanțelor de judecată.

În cauza de față, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, este formulată într-un proces înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 31.08.2011.

Noul Cod de procedură civilă a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, data intrării în vigoare a acestuia fiind 15 februarie 2013.

Art. 24 din cap. III "Aplicarea legii de procedură civilă“ din titlul preliminar al Codului de procedură civilă, reglementând legea aplicabilă proceselor noi, stabilește că: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.“

În același mod este reglementat domeniul de aplicare a Codului de procedură civilă prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din titlul II "Dispoziții tranzitorii și de punere în aplicare“, capitolul I "Dispoziții tranzitorii“ din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă "Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: "Procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.“

Posibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reglementată de dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, reprezintă una dintre soluțiile legislative noi instituite prin acest act normativ, prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești.

În același timp, instituția dezlegării, în prealabil, a unor chestiuni de drept reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia Înalta Curte este chemată să statueze, printr-o hotărâre de principiu, asupra unei chestiuni noi de care depinde soluționarea pe fond și în ultimă instanță a unei cauze civile.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte reține că dispozițiile Codului de procedură civilă, ce reglementează acest incident procedural, se aplică numai proceselor începute după intrarea sa în vigoare.

Prin urmare, această procedură judiciară nouă este guvernată de regulile procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă care o instituie, inclusiv sub aspectul domeniului său de aplicare.