Decizia CCR nr. 486 din 25.09.2014 privind excepţia de neconstituţional itate a prev. art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 - organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, excepție ridicată de Societatea Comercială "Detect Serv“ - S.R.L. din municipiul Cluj-Napoca în Dosarul nr. 7.355/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 84D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Societatea Română de Radiodifuziune a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune sunt constituționale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentința civilă nr. 16.310 din 20 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.355/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Detect Serv“ - S.R.L. din municipiul Cluj-Napoca în contradictoriu cu Societatea Română de Radiodifuziune într-o cauză având ca obiect pretenții.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece obligă societățile comerciale (persoane juridice) la plata unor taxe pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru cel de televiziune, indiferent dacă acestea beneficiază sau nu de aceste servicii.

7. Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, întrucât art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicată, prevede că taxa este datorată de persoanele juridice în calitate de beneficiari. Prin urmare, singura interpretare a acestor prevederi legale nu poate fi decât în sensul că această taxă este datorată numai în măsura în care se face dovada faptului că persoana juridică a beneficiat de serviciul public de radiodifuziune sau de serviciul public de televiziune, iar o asemenea interpretare este, evident, constituțională.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare. Din examinarea criticii formulate, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă doar prevederile alin. (3) ale art. 40 din Legea nr. 41/1994, potrivit cărora "Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.“

12. În susținerea neconstituționalității reglementării legale criticate se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (2) potrivit căruia "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale“ și a celor ale art. 136 alin. (5) care prevede că "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.“

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2004, sau Decizia nr. 331 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 12 mai 2006, Curtea a reținut că, "Într-adevăr, art. 40 din Legea nr. 41/1994 republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, între altele, și din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, așa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, (_) taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo menționate, «în calitate de beneficiari ai acestor servicii». Așadar, obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective și, în consecință, niciuna dintre criticile formulate nu poate fi reținută“.

14. Cu toate că instanța de contencios constituțional a stabilit prin jurisprudența sa în materie reperele unui comportament constituțional, în practică s-a constatat o nesocotire a acestora și implicit o nesocotire a deciziilor Curții Constituționale care, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, sunt obligatorii erga omnes.

15. În acest context, prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Curtea a reținut că "aplicarea dispozițiilor de lege criticate în sensul că obligația de plată a taxelor pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune incumbă tuturor persoanelor juridice, cu excepția persoanelor fizice autorizate, și nu este condiționată de deținerea receptoarelor radio/TV, denotă faptul că statuările instanței de contencios constituțional în sensul că «obligația plății acestor taxe este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective» sunt nesocotite în practică.“ Prin această decizie, Curtea a stabilit că numai interpretarea prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, în sensul că persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari efectivi ai acestor servicii, este singura interpretare care poate înlătura viciul de neconstituționalitate de care textul de lege suferă prin lipsa unei mențiuni exprese în acest sens. Întrucât există o modalitate de interpretare a textului conformă Constituției, ce rezultă chiar din jurisprudența Curții Constituționale, și având în vedere faptul că neconstituționalitatea este atât o ultimă sancțiune aplicată de instanța constituțională cu repercusiuni asupra existenței normative a legii, cât și parte integrantă a ordinii juridice normative, prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, Curtea a constatat că prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune sunt constituționale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii.

16. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Așa fiind, poate forma obiect al controlului de constituționalitate exercitat pe calea ridicării unei excepții de neconstituționalitate numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constituțional, în caz contrar excepția fiind inadmisibilă.

17. În prezenta cauză, Curtea Constituțională a fost sesizată la data de 20 decembrie 2013, deci anterior publicării Deciziei nr. 448 din 29 octombrie 2013 în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 7 ianuarie 2014, astfel încât excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

18. În cauză se impune precizarea că, deși Curtea va pronunța o soluție de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției, urmează ca cele statuate prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013 să își găsească aplicarea, de la momentul publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, și în cauza pendinte în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, având în vedere că prin această decizie a fost stabilită în mod definitiv și general obligatoriu modalitatea de interpretare constituțională a textului ce constituie obiectul excepției. De altfel, de la același moment, instanțele judecătorești vor interpreta și aplica prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 în acord cu această decizie în toate cauzele pendinte în care acestea sunt incidente, precum și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data sus-menționată; în această ultimă ipoteză, dacă litigiul a fost soluționat, deciziile pronunțate de Curtea Constituțională constituie temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.