Decizia CCR nr. 666 din 12.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 118 alin. (4) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

1. Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gheorghe Bozgan în Dosarul nr. 726/108/2014 al Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 196D/2014 al Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au aut loc în ședința din 7 octombrie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 9 octombrie 2014, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării la data de 15 octombrie 2014 și, ulterior, la 11 noiembrie 2014. La această dată, în temeiul prevederilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării la data de 12 noiembrie 2014, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 11 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 726/108/2014, Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

4. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Bozgan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece termenul de 15 zile în care contravenientul trebuie să se prezinte la sediul poliției rutiere pentru a preda permisul de conducere se calculează de la momentul pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța judecătorească a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției. Or, "până în momentul comunicării, hotărârea judecătorească nu poate fi cunoscută de părți, mai ales în situația în care hotărârea este modificată cu prilejul soluționării apelului“. A pretinde unui contravenient să se prezinte în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii pentru a preda permisul de conducere, în condițiile în care hotărârea a fost modificată în calea de atac a apelului, iar acesta nu cunoaște hotărârea, cât timp aceasta nu i-a fost comunicată, este în contradicție cu principiile statului de drept în care drepturile și libertățile cetățenilor sunt garantate.

6. Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Reține că autorul excepției pune, mai degrabă, în discuție modul de interpretare și aplicare a legii și nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate.

În plus, precizează că, în cadrul procesului civil, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 118 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: "În termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere.“

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în cauza de față, autorul excepției formulează critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 118 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, prin prisma încălcării normelor constituționale privind statul de drept, având în vedere că termenul de 15 zile stabilit pentru predarea permisului de conducere curge de la momentul pronunțării hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și nu de cel al comunicării hotărârii.

14. Sub acest aspect, Curtea precizează că garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor nu poate fi privită fără a ține cont de legătura indisolubilă pe care acestea o au cu obligațiile prevăzute de Constituție și legi, astfel cum rezultă din art. 15 din Constituție și Preambulul Pactului cu privire la drepturile și obligațiile civile care stabilește că "individul are îndatoriri față de semenii săi și față de colectivitatea căreia îi aparține și este dator a se strădui să promoveze și să respecte drepturile recunoscute“.

15. Curtea reține că obligația de predare a permisului de conducere în termen de 15 zile de pronunțarea hotărârii prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției reprezintă opțiunea legiuitorului, în scopul reducerii pericolului social rezultat din săvârșirea unei contravenții constatate prin hotărâre judecătorească definitivă. O asemenea opțiune este justificată obiectiv și proporțional în raport de exigența executării cu celeritate a sancțiunii contravenționale aplicate pentru încălcarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, reguli menite să asigurare desfășurarea în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.

16. Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit art. 118 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta, iar plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești.

17. De asemenea, potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel.“ Astfel, art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 stabilește că: "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Motivarea apelului nu este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral în fața instanței. Apelul suspendă executarea hotărârii.“

18. În aceste condiții, Curtea reține că, în cazul exercitării căii de atac prevăzute de lege, termenul de 15 zile instituit prin normele supuse controlului de constituționalitate curge de la momentul pronunțării hotărârii de către instanța judecătorească învestită cu soluționarea apelului.

19. Astfel, cunoașterea momentului și a soluției definitive pronunțate de instanța judecătorească cu privire la plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, fapt de care depinde îndeplinirea obligației legale de predare a permisului de conducere, ține de diligența părții implicate într-un asemenea proces, de vreme ce prevederile art. 10 alin. (1) din codul de procedură civilă stabilesc că, în cadrul procesului civil, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

20. Față de cele de mai sus, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale privind trăsăturile statului român în care drepturile și libertățile cetățenilor reprezintă valori supreme și sunt garantate.

21. De altfel, acceptarea criticilor formulate în prezenta cauză, în sensul ca termenul de predare a permisului de conducere să înceapă să curgă de la momentul comunicării hotărârii judecătorești, și nu de la pronunțarea acesteia, ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,"Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.