Decizia CCR nr. 466 din 23.09.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Victor Andrei în Dosarul nr. 10.587/99/2013 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 211D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât aceasta vizează probleme de aplicare a legii, ceea ce intră în competența instanțelor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea nr. 52 din 12 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 10.587/99/2013, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de reclamantul Victor Andrei în cadrul soluționării unui litigiu de asigurări sociale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16,art. 20 alin. (2) și art. 148, deoarece "în practica aplicată de Casele de pensii produc mari discriminări față de persoanele care anterior datei de 1 aprilie 2001 au lucrat în acord conform prevederilor art. 8, 9 și 12 din Legea nr. 57/1974". De asemenea susține că, prin neaplicarea principiului contributivității de către Casele de pensii, se încalcă și dreptul de proprietate asupra veniturilor din pensii, ceea ce contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că, în situația sa, "salariile înscrise în carnetul de muncă nu sunt nici brute și nici nete, ci sunt doar tarifare, de încadrare conform art. 1 și art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 62/1976. Ar fi fost brute doar în situația în care ar fi fost luate din statele de plată salarii. Așadar, prevederile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu sunt corelate nici cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 și nici cu prevederile art. 2 din Legea nr. 263/2010." Astfel, prevederea criticată referitoare la modul de înscriere a salariilor brute sau nete în carnetele de muncă se poate înlocui cu expresia "în conformitate cu modul de înscriere a acestora în statele de plată salarii". În acest fel s-ar înlătura orice discriminare și afectare a drepturilor de pensii ale oricărei categorii de salariați.

7. Tribunalul Iași - Secția I civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, "motivat de faptul că deficiența art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este de natură să creeze discriminare în procesul de stabilire a drepturilor de pensie între persoanele care au lucrat în regim de salarizare «în regie de timp» - care au beneficiat de înscrierea în carnetele de muncă a veniturilor reale primite cu titlu de drepturi salariale (salarii brute sau nete) și persoanele care au lucrat în regim de salarizare «în acord» - pentru care s-a înscris în carnetul de muncă doar salariul tarifar". În plus, odată cu abrogarea dispozițiilor referitoare la carnetele de muncă, nu mai există posibilitatea corectării mențiunilor din acesta, astfel că s-a ivit un hiat legislativ pentru persoanele care au lucrat în regim de salarizare "în acord", întrucât acestora li s-a înscris doar salariul tarifar - nemenționat în Legea nr. 263/2010 și nu mai au posibilitatea practică de a beneficia de înscrierea veniturilor nete sau brute în carnetele de muncă.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Apreciază că, în fapt, autorul excepției dorește modificarea dispozițiilor de lege criticate în sensul includerii printre beneficiarii acestei dispoziții și a persoanelor care au desfășurat activitatea în regim de salarizare "în acord", fapt ce excedează competenței Curții Constituționale. În continuare invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: "La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977:

b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991."

13. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea invocă dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății, și ale art. 14 din această Convenție, privind interzicerea discriminării.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit textului de lege criticat, în vederea stabilirii drepturilor de pensie pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000), la determinarea punctajelor lunare se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă (salariile brute, până la data de 1 iulie 1977, respectiv salariile nete pentru perioada 1 iulie 1977 - 1 ianuarie 1991). Curtea reține că, anterior anului 1991, formele de retribuire erau reglementate de Legea nr. 57/1974 a retribuirii după cantitatea și calitatea muncii, abrogată prin Legea salarizării nr. 14/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991. Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 57/1974, se puteau aplica, în funcție de specificul activității, "formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale". Potrivit art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, "acordul global" - ca variantă a formei de retribuire în acord sau cu bucata - se putea aplica atunci când o formație de lucru, un colectiv sau întregul colectiv al subunității încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce îi revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări sau pentru obținerea unei anumite producții. Pentru persoanele care au lucrat - înainte de 1991 - în sistemul de salarizare în acord, în carnetul de muncă era menționată retribuția tarifară de încadrare, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă. Începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire al unităților de stat, această retribuție nu era supusă impozitării, în locul impozitului pe retribuție plătit de fiecare persoană introducându-se impozitul pe fondul total de retribuire plătit de angajator.

15. Curtea reține că dispozițiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 au același conținut normativ ca prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, abrogată prin Legea nr. 263/2010. Asupra dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 506 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 1 iunie 2009, reținând că "modul de stabilire a punctajului mediu anual, a valorii punctului de pensie, a condițiilor de includere a unor perioade în stagiul de cotizare, ca și a altor condiții și criterii de calcul al pensiilor țin de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului, fiind norme cu caracter tehnic. Astfel, Parlamentul le poate stabili și modifica în raport cu posibilitățile financiare disponibile ori cu modificările ce se produc în resursele economico-financiare ale societății."

16. Referitor la stabilirea bazei de calcul al pensiilor în funcție de anumite categorii de venituri realizate de salariați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, a reținut că "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești."

17. Cu privire la categoriile de venituri stabilite pentru determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prin Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pet. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale". În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că "principalul element obiectiv apt să conducă la o justă și legală stabilire și reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuțiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile și alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat. Evident, acest mod de interpretare a normelor legale în materie nu va fi de natură să înlăture beneficiul prevederilor art. 164 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, în sensul că se prezumă că s-au plătit aceste contribuții pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, abordarea prezentată înscriindu-se în orientarea Înaltei Curți de Casație și Justiție reflectată de celelalte decizii pronunțate în recursurile în interesul legii promovate în această materie, cu referire expresă la Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010 și Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011."

18. Astfel, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat - a decis următoarele: "Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii."

19. Având în vedere toate acestea, Curtea reține că textul de lege criticat precizează că, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, și nu reglementează modalitatea de stabilire a salariilor brute/nete pentru perioada 1977-2001, și anume categoriile concrete de venituri care se includ în salariul brut/salariul net.

20. Curtea constată că veniturile concrete care se includ în salariul brut/salariul net utilizate în vederea determinării punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, sunt stabilite în anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, având ca titlu "SPORURILE, INDEMNIZAȚIILE ȘI MAJORĂRILE DE RETRIBUȚII TARIFARE care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual". Potrivit "Mențiunii" cuprinse în anexa nr. 15 "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;".

21. Așadar, inegalitățile pretinse de autorul excepției de neconstituționalitate - constând în excluderea de la veniturile ce sunt luate în calcul la determinarea punctajelor anuale în vederea stabilirii drepturilor de pensie a veniturilor obținute în forma de retribuire în acord global - provin din prevederile mențiunii din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2011 (prevederi ce nu pot forma obiect al excepției de neconstituționalitate), iar nu din textul de lege criticat.

22. Pentru toate aceste motive, Curtea constată că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate constituie aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii și, prin urmare, acestea intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.