Decizia CCR nr. 535 din 9.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gondor Security" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 55/1.371/2013 al Tribunalului specializat Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 7060/2014

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. De asemenea, arată că este justificată procedura diferită, întrucât una este contencioasă, iar cealaltă este necontencioasă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 55/1.371/2013, Tribunalul specializat Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gondor Security" - S.R.L. din Târgu Mureș într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale deoarece permit judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment fie prin sentință, fie prin încheiere, ceea ce conduce la o discriminare. Or, pentru evitarea oricărei discriminări, apreciază că s-ar impune ca dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 să prevadă că judecătorul-sindic va decide numai prin sentință intrarea în faliment.

6. Tribunalul specializat Mureș opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât situația din prezenta speță este similară cu cea în care Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 246 din 21 mai 2013. Din considerentele acesteia se reține că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de modul de redactare a textului criticat, aspect prin care se permite judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment prin încheiere sau sentință, or, în ceea ce privește prerogativele stabilirii procedurii de judecată, acestea revin exclusiv legiuitorului.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

"(1) Judecătorul-sindic va decide, prin sentință sau, după caz, prin încheiere, în condițiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

A. a) debitorul și-a declarat intenția de a intra în procedura simplificată;

b) debitorul nu și-a declarat intenția de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvență, iar contestația a fost respinsă de judecătorul-sindic;

c) niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptățite nu a propus un plan de reorganizare, în condițiile prevăzute la art. 94, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat;

B. debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat și confirmat;

C. obligațiile de plată și celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condițiile stipulate prin planul confirmat sau desfășurarea activității debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;

D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3). "

11. Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014.

12. Având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, din economia prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, reiese că acestea sunt norme de procedură ce au fost edictate în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și a regulilor speciale, în considerarea unor situații deosebite.

15. Autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumită de faptul că prevederile legale existente stabilesc că judecătorul-sindic decide, prin sentință sau, după caz, prin încheiere, în condițiile legii privind procedura insolvenței, intrarea în faliment în anumite cazuri, fapt ce ar crea o discriminare, iar pentru evitarea oricărei discriminări, "s-ar impune ca dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 să prevadă că judecătorul-sindic va decide numai prin sentință intrarea în faliment".

16. Curtea constată că prin formularea unor asemenea critici, autoarea excepției de neconstituționalitate își exprimă mai degrabă nemulțumirea acesteia în legătură cu modul de redactare și cu soluțiile legislative cuprinse în textul criticat, respectiv față de opțiunea legiuitorului de a alege o astfel de soluție legislativă. Or, asemenea probleme excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".