Decizia CCR nr. 644 din 11.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 251alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25¹ alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, excepție ridicată de Gabriela Dragomir în Dosarul nr. 65.421/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 485D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, deoarece autoarea excepției solicită modificarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin încheierea din 8 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 65.421/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25¹ alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, excepție ridicată de Gabriela Dragomir cu ocazia soluționării unei cauze penale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textul criticat creează o discriminare între persoanele păgubite prin accidente de autovehicule sau tramvaie și cele care au fost păgubite prin accidente provocate de biciclete sau atelaje cu tracțiune animală. Astfel, doar prima categorie de victime este prevăzută de textul criticat și are dreptul de a fi despăgubită de Fondul de protecție a victimelor străzii.

6. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Este atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea categoriilor de persoane care pot fi despăgubite de Fondul de protecție a victimelor străzii și a condițiilor în care acestea pot fi despăgubite, iar acest atribut nu poate face obiectul analizei unei excepții de neconstituționalitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără deosebiri pe criterii arbitrare. De asemenea, apreciază că, în realitate, autoarea excepției de neconstituționalitate dorește completarea dispozițiilor legale criticate. Or, problema modificării dispozițiilor legale nu este o problemă de constituționalitate, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "asigură controlul constituționalității legilor (...) care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției", și nu este chemată să modifice sau să completeze legea. În final, face referire la Decizia nr. 3 din 15 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25¹ alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare. Textul a fost introdus prin art. I pct. 32 din Legea nr. 113/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 201/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 mai 2006.

Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: "Fondul se constituie în scopul: (...) b) de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, dacă:

- autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare;

- în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire, persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui accident de circulație produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de acoperire, cu excepția României, sau pe teritoriul unui stat terț al cărui birou național a aderat la sistemul Carte Verde, de un autovehicul care are locul obișnuit de staționare într-un stat membru al Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, nu a primit un răspuns motivat de la societatea de asigurare a autovehiculului vinovat de producerea accidentului sau de la reprezentantul de despăgubiri al acesteia ori dacă societatea de asigurare respectivă nu și-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul României sau dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului societatea de asigurare nu poate fi identificată. Fondul îndeplinește aceste atribuții în calitate de organism de compensare."

12. În opinia autoarei excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 4 alin. (2) referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni și art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea, invocă prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 76 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, "vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepția celor cu tracțiune animală, care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii". Din economia dispozițiilor de lege menționate, Curtea observă că doar în ceea ce privește vehiculele înmatriculate sau înregistrate există obligația plății asigurării pentru răspundere civilă, fiind exceptate în mod expres atelajele cu tracțiune animală. De asemenea, această obligație nu este prevăzută nici pentru posesorii de biciclete.

14. Pe de altă parte, Curtea observă că, potrivit art. 25¹ alin. (1) din Legea nr. 32/2000, Fondul de protecție a victimelor străzii este constituit de asigurătorii autorizați să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.

15. Astfel, Curtea constată că reglementarea criticată, care prevede că Fondul de protecție a victimelor străzii se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, este firească, ea aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără deosebiri pe criterii arbitrare.