Decizia CCR nr. 501 din 7.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 194 lit. c) şi art. 200 alin. (1) şi (2) din C. pr. civ.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 lit. c) și art. 200 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Demostene Andronescu, Adrian-Gheorghe Barbilian, Stelian Barbu, Cristinel-Dumitru Beicuș, Constantin-Șerban Cantacuzino, Marin Căpățână, Societatea Comercială "Capital Management" - S.R.L. din București, Ștefan-Andrei Chirilă, Alexandrina-Constanța Chiru, Vasile-Aurelian Ciorata, Mihai Constantineanu, Aurelian Constantinescu, Iliodor Crâșmariu, Gheorghe Diaconescu, Daniela-Florentina Eleodor, Cateluța Galescu, Marcel Gheorghe-Hanganu, Ion Kraschin, Ion Lazăr, Jianu-Dumitru Lazăr, Dumitru Matei, Carmen-Mihaela Mihai, Maria Mihai, Cornel Napara, Viorel Năstase, Mihai Nițu, Petre Oprea, Ion- Ciprian Pescaru, Călin-Doru Petruți, Constantin-Petre Popescu, Valeriu Popescu, Gabriela-Livia Predescu, Natalia Preduț, Christian Răcășanu, Irina-Claudia Roman, Emanuel Stanciu, Adriana Stroe, Bogdan Stroe, Dragoș Stroe, Gabriel-Constantin Stroe, Gheorghe Stroe, Cornel Tabarta, Ruxandra-Gabriela Țepelea, Valeriu-Gabriel Țepelea și Dumitru Vrăgneanu în Dosarul nr. 14.736/55/2013/a1 al Judecătoriei Arad - Secția civilă si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 133D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia nr. 235 din 15 aprilie 2014. În privința susținerii autorilor excepției că nu au putut stabili valoarea obiectului cererii, reprezentantul Ministerului Public arată că această critică nu poate fi primită, având în vedere Decizia nr. 16 din 17 octombrie 2011 privind examinarea recursului în interesul legii, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea nr. 385 din 21 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 14.736/55/2013/a1, Judecătoria Arad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 lit. c) și art. 200 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Demostene Andronescu, Adrian-Gheorghe Barbilian, Stelian Barbu, Cristinel-Dumitru Beicuș, Constantin- Șerban Cantacuzino, Marin Căpățână, Societatea Comercială "Capital Management" - S.R.L. din București, Ștefan-Andrei Chirilă, Alexandrina-Constanța Chiru, Vasile-Aurelian Ciorata, Mihai Constantineanu, Aurelian Constantinescu, Iliodor Crâșmariu, Gheorghe Diaconescu, Daniela-Florentina Eleodor, Cateluța Galescu, Marcel Gheorghe-Hanganu, Ion Kraschin, Ion Lazăr, Jianu-Dumitru Lazăr, Dumitru Matei, Carmen-Mihaela Mihai, Maria Mihai, Cornel Napara, Viorel Năstase, Mihai Nițu, Petre Oprea, Ion-Ciprian Pescaru, Călin-Doru Petruți, Constantin-Petre Popescu, Valeriu Popescu, Gabriela-Livia Predescu, Natalia Preduț, Christian Răcășanu, Irina-Claudia Roman, Emanuel Stanciu, Adriana Stroe, Bogdan Stroe, Dragoș Stroe, Gabriel-Constantin Stroe, Gheorghe Stroe, Cornel Tabarta, Ruxandra-Gabriela Țepelea, Valeriu-Gabriel Țepelea și Dumitru Vrăgneanu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că, în calitatea lor de acționari minoritari, nu au acces la datele financiare ale societății. Astfel, se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate care impun reclamantului să indice valoarea obiectului cererii, în caz contrar aplicându-se sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, încalcă dreptul de acces liber la justiție, întrucât există situații în care reclamantul este în imposibilitate de a indica această valoare. În opinia autorilor nulitatea cererii de chemare în judecată nu intervine pentru considerente care țin de valoarea obiectului "după prețuirea reclamantului’’, ci exclusiv pentru lipsa "obiectului ei". Obligarea indicării valorii obiectului cauzei, a modului de calcul, precum și a înscrisurilor doveditoare reprezintă un formalism excesiv, de natură să atingă substanța dreptului de liber acces la justiție, atât timp cât însăși valoarea obiectului este pusă în discuție.

6. Judecătoria Arad - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că reclamantului i se impune să indice valoarea obiectului cererii, după prețuirea sa, atunci când acesta este evaluabil în bani, nu constituie o limitare care ar putea afecta însăși substanța dreptului, cerința ca orice persoană care are o pretenție bănească să precizeze valoarea, măcar la nivel estimativ, fiind una pe deplin rezonabilă și posibil de îndeplinit.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 194 lit. c) și art. 200 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 194 lit. c): "Cererea de chemare în judecată va cuprinde [...] c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea și județul, strada și numărul, iar în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, precum și, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de același birou, care atestă acest fapt.

- Art. 200 alin. (1) și (2): "(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.

(2) Când cererea nu îndeplinește aceste cerințe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3)."

12. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile din Constituție ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, respectiv prin Decizia nr. 235 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 3 iulie 2014.

14. Cu acel prilej Curtea a reținut că procedura prevăzută de dispozițiile legale criticate are drept scop remedierea unor lipsuri ale acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părților din proces și, în acest fel, respectarea principiului celerității și a dreptului la un proces echitabil. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăși esența dreptului protejat, având în vedere că este însoțită și de garanția conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Mai mult, instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției. De asemenea, s-a mai arătat că procedura regularizării cererii introductive se întemeiază și pe soluția de principiu consacrată de art. 14 alin. (2) din codul de procedură civilă potrivit căreia părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea.

15. Prevederile art. 194-197 din Codul de procedură civilă instituie condiții de formă ale cererii de chemare în judecată, reglementând cuprinsul acesteia (art. 194), numărul de exemplare (art. 195), elementele esențiale pe care trebuie să le conțină, sub sancțiunea nulității (art. 196), precum și cerința timbrării acesteia (art. 197). Dispozițiile art. 200 din Codul de procedură civilă dispun verificarea cererii introductive de instanță de către completul învestit aleatoriu cu soluționarea cauzei. Constatând neconformitatea acesteia în raport cu cerințele instituite prin art. 194-197 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată comunică lipsurile reclamantului, în scris, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut de alin. (2) cuprins în art. 200 din același Cod, instanța are posibilitatea să anuleze cererea de chemare în judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

16. În acest sens, Curtea a reținut că instituirea unor condiții formale ale cererii de chemare în judecată nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivității dreptului de acces la justiție, ci aceasta constituie o expresie a obligativității exercitării drepturilor și libertăților cu bună-credință, în limitele instituite de lege. Mai mult, nerespectarea condițiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanță nu atrage în mod necondiționat anularea actului procedural, existând posibilitatea modificării sau completării acestuia în termenul stabilit de instanță. Astfel, prevederile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, dispunând asupra necesității comunicării în scris către reclamant a lipsurilor constatate în legătură cu cererea de chemare în judecată, cu mențiunea regularizării acestora în termenul stabilit, reprezintă o concretizare a principiului rolului activ al judecătorului, tocmai în vederea asigurării accesului efectiv la justiție al titularului cererii.

17. Curtea a mai reținut că, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, împotriva acesteia se poate face cerere de reexaminare, solicitând motivat revenirea asupra măsurii anulării. Potrivit art. 200 alin. (6) din Codul de procedură civilă, completul învestit cu soluționarea cererii de reexaminare poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului inițial învestit.

18. De asemenea, Curtea a constatat că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalității legitime urmărite de către legiuitor, și anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate și probele solicitate, cât și la asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății într-un termen optim și previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20. Distinct de cele arătate, Curtea reține că dispozițiile art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde atât obiectul cererii, cât și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Obiectul cererii și valoarea lui prezintă importanță deoarece fixează limitele cadrului procesual în care se va desfășura judecata, determină competența și un anumit cuantum al taxei judiciare de timbru.

21. Curtea mai are în vedere și faptul că acționarii minoritari ai unei societăți au acces la datele financiare ale acesteia putând uza de dispozițiile art. 136 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care dau expresie dreptului acționarilor minoritari de control asupra gestiunii societății, precum și a dreptului acestora la informare. Cererea formulată de către acționarii minoritari trebuie să vizeze acte de gestiune concrete, care trebuie precizate în mod suficient de clar de către aceștia, numai asupra acestora instanța putând încuviința efectuarea expertizei. Și în cazul societăților admise la tranzacționare acționarii minoritari au dreptul la informare cu privire la datele financiar-contabile ale societății potrivit dispozițiilor relevante din legislația specifică pieței de capital, spre exemplu art. 259 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004.