Decizia CCR nr. 503 din 7.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 656 alin. (3) şi art. 665 alin. (4) teza a treia şi alin. (6) din C. pr. civ., precum şi ale art. 10 alin. 2 şi (3) din OUG nr. 80/2013 - taxele judiciare de...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 656 alin. (3) și art. 665 alin. (4) teza a treia și alin. (6) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 10 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Virgil Gheorghe Petric și Maria Mariana Petric în Dosarul nr. 8.804/182/2013 al Judecătoriei Baia Mare - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 149D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Menționează în acest sens deciziile nr. 171 din 20 martie 2014 și nr. 229 din 15 aprilie 2014. În privința art. 656 alin. (3) din codul de procedură civilă susține că aceste dispoziții reglementează, de fapt, o particularitate a executării. Arată că conflictul juridic s-a soluționat, astfel încât creditorul se află deja în posesia unui titlu executoriu, iar debitorul, dacă consideră că i s-au încălcat drepturile, poate face contestație la executare. În privința art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 arată că autorii excepției sunt nemulțumiți de cuantumul taxei de timbru.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.804/182/2013, Judecătoria Baia Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 656 alin. (3) și art. 665 alin. (4) și (6) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 10 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Virgil Gheorghe Petric și Maria Mariana Petric într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 656 alin. (3) și art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, contravenind art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (6) din Constituție, deoarece este înlăturat controlul judecătoresc pe tot parcursul executării silite, realizându-se un transfer de putere și competență de la instanță în favoarea executorului judecătoresc, ca acesta să decidă în continuarea executării silite cu privire la legalitatea și temeinicia fazelor de executare privind actele încheiate de executor. Mai apreciază că prin lăsarea unor faze execuționale ale procesului civil la aprecierea unui serviciu administrativ public, care nu se bucură de garanțiile de independență și imparțialitate ale instanțelor de judecată, se încalcă art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (6) din Constituție, cunoscându-se din practica judiciară nenumăratele abuzuri săvârșite de executorii judecătorești. Mai arată că dispozițiile art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă încalcă și prevederile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești. Lipsa unui control real și eficient al instanței asupra executării silite are ca efect prelungirea duratei executării silite, prin litigii ulterioare născute din contestarea actelor de executare.

6. În ceea ce privește art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă arată că acesta contravine dispozițiilor constituționale ale 124 alin. (2), precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece prin atacarea actului printr-o altă contestație contestatorul va fi în imposibilitatea plății taxelor judiciare de timbru disproporționate.

7. Referitor la art. 10 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 se arată că stabilirea unor taxe de timbru oneroase în plină criză economică limitează accesul persoanei la justiție. Mai susțin că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituțională în integralitatea sa raportat la preambulul său din care se înțelege că se impune alimentarea bugetului de stat în detrimentul drepturilor cetățeanului. Se susține că actualele taxe judiciare de timbru ridică serioase probleme sub aspectul accesului liber la justiție, în acest sens se arată că statul nu a păstrat un echilibru just între interesul său de a percepe cheltuieli de judecată în raport cu veniturile cetățeanului, urmărind interesul reclamanților de a-și expune pretențiile lor în instanță, pe de o parte, și de a avea posibilitatea valorificării drepturilor lor, pe de altă parte.

8. Judecătoria Baia Mare - Secția civilă opinează în sensul că textele legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 656 alin. (3) și art. 665 alin. (4) [teza a treia și nu întreg alin. (4) astfel cum rezultă din încheierea de sesizare] și alin. (6) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 10 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. În realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 656 alin. (3) și art. 665 alin. (4) teza a treia [și nu întreg alin. (4)] și alin. (6) din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 10 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 656 alin. (3) din Codul de procedură civilă: "Dacă prin lege nu se dispune altfel, încheierile se dau fără citarea părților, se comunică acestora, sunt executorii de drept și pot fi atacate numai cu contestație la executare.

- Art. 665 alin. (4) teza a treia și alin. (6) din Codul de procedură civilă: "(4) [...]. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.

[...]

(6) Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor; în termen de 5 zile de la comunicare.

- Art. 10 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: "(2) În cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată. În cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei.

(3) În cazul în care prin contestația la executare silită se invocă, în condițiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabilește potrivit art. 3 alin. (1)."

14. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile din Constituție ale art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ. De asemenea se invocă și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Mai invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer. B.V. împotriva Olandei. De asemenea se invocă și dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată că autorii acesteia critică dispozițiile art. 656 alin. (3) privind calea de atac împotriva încheierilor executorului judecătoresc și pe cele ale art. 665 alin. (4) privind extinderea încuviințării executării silite și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințată din Codul de procedură civilă din perspectiva faptului că prin înlăturarea controlului judecătoresc se realizează un transfer de putere și competență de la instanță la executorul judecătoresc care va decide în continuarea executării silite cu privire la legalitatea și temeinicia fazelor de executare privind actele încheiate de executor. Mai arată că birourile executorilor judecătorești prestează un serviciu administrativ public și nu se bucură de garanțiile de independență și imparțialitate ale instanțelor de judecată. Mai susțin că dispozițiile art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă vin în contradicție cu cele ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora "Actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente".

16. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 665 alin. (4) constatând constituționalitate acestora, respectiv prin Decizia nr. 171 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 19 mai 2014, și Decizia nr. 316 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 29 iulie 2014. Cu acele prilejuri Curtea Constituțională a reținut, în esență, că, potrivit art. 638 din Codul de procedură civilă, caracterul de titlu executoriu al unei încheieri sau al unui proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc trebuie să fie expres prevăzut în lege. Curtea a statuat că stabilirea cheltuielilor de executare printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc nu scapă controlului instanțelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în condițiile prevăzute de lege, nu lezează în niciun fel accesul liber la justiție sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, ceea ce oferă toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi (în acest sens a se vedea și Decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003). Prin urmare, nu se poate considera că, prin textele criticate, executorii judecătorești ar fi dobândit atribuții de înfăptuire a justiției. De asemenea, Curtea reține că prin încuviințarea executării silite de către instanța judecătorească este respectat caracterul unitar al procesului civil, plasând executarea silită sub controlul instanțelor judecătorești (a se vedea în acest sens Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009).

17. Distinct de cele arătate, Curtea Constituțională constată că principiul constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat nu este încălcat prin dispozițiile legale criticate, întrucât executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o activitate de înfăptuire a justiției. Astfel cum s-a reținut și în Decizia Curții nr. 631 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, executorii judecătorești acționează în interesul unei bune administrări a justiției, reprezentând un organ auxiliar al acesteia, care are rolul de a pune în practică hotărârea pronunțată de instanță. Executorul judecătoresc nu spune dreptul, deci nu realizează o activitate jurisdicțională, ci numai execută întocmai dispozițiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanței, potrivit competențelor prevăzute de lege.

18. Curtea reține că nici critica adusă textelor legale criticate prin raportare la art. 126 alin. (6) din Constituție referitoare la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ nu poate fi reținută, textul de referință invocat neavând incidență în cauză deoarece aspectele criticate privesc procedura executării silite în materie civilă.

19. În ceea ce privește invocarea contradicției art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă cu dispozițiile art. 60 din Legea nr. 188/2000, se constată că potrivit art. 60 coroborat cu art. 61 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătorești sunt supuse controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin acte de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Însă această critică nu poate fi reținută, deoarece controlul de constituționalitate semnifică verificarea conformității dispozițiilor legale criticate cu normele și principiile Legii fundamentale invocate, în limita unor critici ce vizează evidențierea unui raport de contrarietate dintre acestea, și nu contrarietatea cu alte dispoziții legale cuprinse în alte legi.

20. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă raportată la art. 124 alin. (2) și art. 21 din Constituție astfel cum se interpretează prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, și a reținut în esență că soluția legislativă criticată nu contravine art. 21 din Constituție, rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare. De asemenea, debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, prin urmare nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a apelului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.

21. Referitor la constituționalitatea art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, și a reținut, în esență, împrejurarea că, deși prin aceste norme se stabilește cuantumul taxei judiciare de timbru, aceasta nu este de natură a afecta accesul liber la justiție, deoarece, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit în nenumărate rânduri că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

22. Totodată, Curtea observă că legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție (Decizia nr. 508 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014).