Decizia CCR nr. 584 din 21.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Oana Marilena Niculescu în Dosarul nr. 3.912/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 280D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse de partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care aceasta solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 269/2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Decizia civilă din 21 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3.912/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Oana Marilena Niculescu cu ocazia soluționării unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că aplicarea legii noi direct în recurs nu asigură respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, părțile fiind private de o judecată în fond având ca temei de drept Legea nr. 165/2013. Aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 determină aplicarea art. 35 din aceeași lege, articol care stabilește căile de atac în justiție, competența materială, teritorială și funcțională a instanței judecătorești. Or, toate aceste elemente au fost dobândite în baza art. 2 din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Deoarece reclamanta nu are posibilitatea de a i se recunoaște pe cale judecătorească cuantumul despăgubirilor ce i se vor acorda și nici nu se poate adresa cu o cerere de acest fel direct în recurs, se încalcă prevederile constituționale ale art. 16. Totodată, dispozițiile de lege criticate condiționează accesul liber la justiție de respectarea termenelor prevăzute de art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, deși accesul la justiție al reclamantei s-a născut înainte de intrarea în vigoare a acestei legi.

6 Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reluând cele susținute de autoarea excepției de neconstituționalitate, consideră că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile și ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Menționează faptul că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

9 Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

11. Deși instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, din modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate se reține că autoarea excepției este nemulțumită de aplicarea în cauza dedusă judecății a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013. În aceste condiții, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

Dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv; aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 35:"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

12. În opinia autoarei excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber ia justiție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Sentința civilă nr. 5.247 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta Oana Marilena Niculescu în contradictoriu cu pârâtul statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs, care face obiectul Dosarului nr. 3.912/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013.

14. În continuare, Curtea reține că prin Decizia civilă nr. 1.296, pronunțată în data de 21 februarie 2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat instanța de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate sus-menționată. Totodată, prin aceeași decizie civilă, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurenta reclamantă Oana Marilena Niculescu, a modificat în tot sentința civilă recurată, obligând-o pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare potrivit Legii nr. 165/2013.

15. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 stabilesc procedura de acordare a măsurilor compensatorii, constând în: transmiterea deciziilor de propunere de acordare de măsuri compensatorii de către entitățile învestite de lege către Secretariatul Comisiei Naționale de Compensare a Imobilelor, după exercitarea controlului de legalitate de către prefect; verificarea dosarelor de către Secretariatul Comisiei Naționale de Compensare a Imobilelor; validarea sau invalidarea deciziei entității învestite de lege; evaluarea imobilelor prin aplicarea grilei notariale; emiterea deciziei de compensare, în cazul validării deciziei entității învestite de lege. În continuare, instanța judecătorească a reținut că această procedură se aplică total sau parțial cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecată, în funcție de stadiul în care se află procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005. A apreciat instanța că la această concluzie se ajunge prin aplicarea principiului neretroactivității legii civile. Dacă s-ar considera că reclamanții din aceste cauze trebuie să reia de la început întreaga procedură prevăzută de Legea nr. 165/2013, ar însemna că procedura derulată în parte sub imperiul Legii nr. 247/2005 să nu mai producă niciun efect, ceea ce ar însemna ca Legea nr. 165/2013 să retroactiveze, ceea ce ar fi neconstituțional. În consecință, față de aceste considerente, astfel cum s-a arătat, instanța a admis recursul formulat de recurenta reclamantă și a obligat-o pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare potrivit Legii nr. 165/2013.

16. Având în vedere cele reținute în decizia civilă menționată anterior, Curtea reține că nici instanța de judecată și nici pârâta nu au ridicat problema aplicării în cauză a dispozițiilor criticate din Legea nr. 165/2013. De asemenea, din decizia pronunțată de instanță nu rezultă că aceasta a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor criticate ca fiind neconstituționale, ci, din contră, în cuprinsul deciziei instanța a făcut referire la dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, ceea ce a determinat admiterea recursului și obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare potrivit Legii nr. 165/2013.

17. În aceste condiții, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, deoarece acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei.