Decizia CCR nr. 504 din 7.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 200 din C. pr. civ.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de S.C. "CEZ Vânzare" - S.A. din Craiova, prin mandatar "EOS KSI România" - S.R.L. din București, în Dosarul nr. 11.746/311 /2013/a1 al Judecătoriei Slatina - Secția civilă si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 163D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepției de neconstituționalitate a depus note scrise în susținerea admiterii excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 10 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 11.746/311/2013/a1, Judecătoria Slatina - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de S.C. "CEZ Vânzare" - S.A. din Craiova, prin mandatar "EOS KSI România" - S.R.L. din București, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că semnificația acestor dispoziții procedurale este aplicată și extinsă la aspecte ce țin de judecarea propriu-zisă a cererii de chemare în judecată. Dreptul la un proces echitabil este încălcat și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în măsura în care dispozițiile art. 200 din codul de procedură civilă sunt aplicate dincolo de verificarea conținutului formal al cererii de chemare în judecată, fără ca toate părțile să-și exprime poziția în dosar și fără ca aceste aspecte să fie puse în discuția lor, în contradictoriu. Mai susține că, în măsura în care solicitările instanței în procedura regularizării depășesc noțiunea de verificare a condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile art. 194-197 din Codul de procedură civilă și privesc etapa dezbaterilor, este îngrădit dreptul de acces la justiție. De asemenea, arată că este restrâns accesul liber la justiție, deoarece procedura regularizării cererii de chemare în judecată nu poate înlocui faza judecății propriu-zise prin aplicarea abuzivă a dispozițiilor procedurale, pentru că o asemenea interpretare și aplicare a legii oferă cadrul realizării denegării de dreptate.

7. Judecătoria Slatina - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece se critică modul de interpretare a unei prevederi legale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 200 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

"(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.

(2) Când cererea nu îndeplinește aceste cerințe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).

(3) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii

(4) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(5) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii.

(6) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2).

(7) În caz de admitere, cauza se retrimite completului inițial învestit."

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile din Constituție ale art. 21 alin. (1) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională constată că în realitate aceasta vizează modul în care instanța de judecată care a pronunțat soluția de anulare a cererii de chemare în judecată a interpretat dispozițiile art. 200 din Codul de procedură civilă, respectiv posibilitatea dispunerii anulării cererii de chemare în judecată având în vedere și alte aspecte decât cele prevăzute de art. 194-197 din Codul de procedură civilă.

14. În ceea ce privește solicitarea autoarei excepției de a declara ca fiind neconstituțională o interpretare dată de o anumită instanță judecătorească prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

15. În consecință, Curtea reține că nu este competentă să controleze constituționalitatea unei interpretări date de o anumită instanță judecătorească textelor legale criticate, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.