Decizia CCR nr. 690 din 27.11.2014 privind excepţia de neconstituţional itate a prev. art. 2 alin. (1) şi (12) şi art. 601din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) și (1²) și art. 60¹din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, excepție ridicată de George Bulbuc în Dosarul nr. 7.136/97/2013 al Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului nr. 208D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) și (1²) din Legea nr. 192/2006, ca urmare a constatării neconstituționalității acestora prin Decizia Curții Constituționale nr. 266 din 7 mai 2014. În ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60¹din Legea nr. 192/2006, apreciază că este neîntemeiată, mentinându-și valabilitatea cele reținute de instanța de contencios constituțional prin aceeași decizie menționată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 13 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.136/97/2013, Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) și (12) și art. 60¹din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, excepție ridicată de George Bulbuc într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unui litigiu de muncă.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că obligația reglementată prin Legea nr. 192/2006 cu privire la obligativitatea informării asupra procedurii medierii și instituirea ca sancțiune a inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile referitoare la mediere nesocotesc prevederile constituționale care consacră dreptul de acces liber la justiție. Arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul poate stabili anumite condiții de formă pentru exercitarea dreptului de acces la justiție, care țin de natura și exigențele administrării justiției, dar aceste condiționări nu trebuie să aducă atingere însăși substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

6. Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât procedura medierii nu aduce atingere dreptului de acces liber la justiție, fiind instituită în scopul degrevării instanțelor de judecată și al asigurării celerității soluționării litigiilor.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, consideră că împrejurarea că, în anumite litigii, exercițiul dreptului de acces la justiție este corelat cu obligativitatea participării la ședința de informare asupra avantajelor medierii nu reprezintă un impediment real, sub aspect constituțional, al accesului liber la justiție. Scopul introducerii acestei obligații a constat în informarea părților cu privire la avantajele soluționării litigiilor prin mediere, pentru ca acestea să poată alege, în deplină cunoștință de cauză, între soluționarea procesului de către instanța de judecată, pe de o parte, și soluționarea litigiului pe cale amiabilă, prin mediere, pe de altă parte. Arată că, în opinia sa, această obligație răspunde exigențelor impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privitoare la soluționarea echitabilă și într-un termen rezonabil a proceselor, prin faptul că poate determina degrevarea instanțelor de litigiile în anumite materii, având ca efect creșterea calității actului de justiție.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) și (1²) și ale art. 60¹din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, care, la data ridicării excepției de neconstituționalitate, aveau următorul conținut:

- Art. 2 alin. (1) și (1²): "(1) Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege. [_]

(1²) Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60¹alin. (1) lit. a)-f).“;

- Art. 60¹:"(1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:

a) în domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;

b) în materia dreptului familiei, în situațiile prevăzute la art. 64;

c) în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;

d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă;

f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“

12. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție care garantează dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil, și cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate în cauza de față au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 266 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 25 iunie 2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 2 alin. (1) și (12) din Legea nr. 192/2006 sunt neconstituționale, introducerea obligativității participării la ședința de informare cu privire la avantajele medierii fiind în contradicție cu art. 21 din Legea fundamentală.

14. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a observat că, în situația în care nu este respectată obligația de a participa la ședința de informare privind beneficiile medierii, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, această sancțiune fiind instituită de o normă imperativă. Or, atât legislația națională, respectiv Legea nr. 192/2006 și codul de procedură civilă [art. 227 alin. (2) teza finală], cât și Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială consacră medierea ca fiind o procedură facultativă, alternativă și informală. Cu toate acestea, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instituită de alin. (1²) din același articol. Așa fiind, deși medierea este facultativă, totuși, ședința de informare privind avantajele medierii este obligatorie.

15. Prin urmare, Curtea a constatat că obligativitatea participării la informarea despre avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție, reținând, în esență, că aceasta se constituie într-un filtru pentru exercitarea dreptului constituțional menționat, apare ca o piedică în calea realizării și obținerii de către cetățean a drepturilor sale în justiție și pune asupra justițiabilului o sarcină inoportună, cu atât mai mult cu cât procedura se rezumă la o simplă obligație de informare, și nu la încercarea efectivă de soluționare a conflictului prin mediere.

16. Ca atare, având în vedere prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și ținând cont de data ridicării prezentei excepții, raportată la data pronunțării deciziei de admitere precitate, Curtea va respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) și (1²) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

17. Curtea precizează, totodată, că, potrivit jurisprudenței sale (de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, în acele cauze în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată înainte de publicarea deciziei de admitere prin care s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege criticat.

18. În ce privește art. 60¹din Legea nr. 192/2006, prin Decizia nr. 266 din 7 mai 2014 mai sus amintită, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având acel obiect. Cu acel prilej, Curtea a observat că, prin această reglementare, legiuitorul a precizat materiile în care părțile sunt ținute să facă dovada participării la ședința de informare și a apreciat că textul de lege trebuie privit din prisma efectelor declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 2 alin. (1) și (12) din Legea nr. 192/2006. Astfel, Curtea a reținut că, în acele materii în care medierea este posibilă, în cazul în care părțile vor opta pentru această procedură în scopul rezolvării diferendelor existente între ele, se vor prezenta la ședința de informare cu privire la avantajele medierii doar în situația în care vor considera necesară participarea la o astfel de ședință, pentru informații și lămuriri cu privire la avantajele medierii. Participarea la ședința de informare nu va mai reprezenta însă o obligație pentru părți, ci o opțiune voluntară a persoanelor interesate să recurgă la o asemenea metodă alternativă, facultativă, de soluționare a conflictelor. Așa fiind, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60¹din Legea nr. 192/2006 este neîntemeiată.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.