Decizia CCR nr. 686 din 20.10.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 53 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ioana Precup în Dosarul nr. 34.445/4/2014 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 490D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 34.445/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Ioana Precup într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 56 alin. (2) din Constituție, deoarece, prin stabilirea unei obligații de plată anticipată a unor sume cu titlu de impozit la bugetul de stat asupra unor venituri ce nu au fost realizate, contribuabilul care realizează venituri din activități independente este practic obligat să acorde credit/finanțare nejustificată și nelegitimă statului. Astfel, această obligație, instituită prin prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, este de natură să îngreuneze, să stopeze dezvoltarea economică a activităților contribuabilului și să îl priveze de un nivel de trai decent. De asemenea, consideră că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul unei restrângeri nejustificate a drepturilor și libertăților unui cetățean care desfășoară activități independente, fiind, totodată, și discriminatorii prin prisma art. 53 alin. (2) din Constituție, deoarece stabilesc această obligație de plată a impozitului anticipat numai pentru o categorie de contribuabili profesioniști care desfășoară activități economice.

6. Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă nu își exprimă opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 53:"Plăți anticipate ale impozitului pe veniturile din activități independente

(1) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente au obligația să efectueze plăți anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 82, cu excepția veniturilor prevăzute la art. 52, pentru care plata anticipată se efectuează prin reținere la sursă sau pentru care impozitul este final, potrivit prevederilor art. 521.“

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 45 privind libertatea economică, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 56 alin. (2) referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 1.432 din 25 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 15 februarie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

14. Cu acel prilej, Curtea a reținut că dispozițiile criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora cetățenii au obligația să contribuie la cheltuielile publice, prin impozite și taxe, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalitățile de plată, precum și cuantumul acestora.

15. De asemenea, Curtea a constatat că impunerea unei astfel de obligații este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului, iar încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 158 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999.

16. Totodată, Curtea, în jurisprudența sa, a constatat că legiuitorul a reglementat plata obligațiilor fiscale în așa fel încât să existe posibilitatea regularizării în ce privește plata impozitului pe venit. Astfel, contribuabilul care realizează venituri din activități independente va depune, până la data de 25 mai, inclusiv, a anului următor celui de realizare a venitului o declarație rectificativă cu privire la venitul realizat efectiv, astfel cum prevede art. 83 din Codul fiscal. Consecutiv, organul fiscal va proceda la o recalculare a impozitului datorat corespunzător venitului efectiv realizat, emițând o nouă decizie de plată în care sunt evidențiate diferențele, stabilite în plus sau în minus, în plata impozitului pe venit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 447 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 10 noiembrie 2014).

17. Față de cele prezentate, Curtea nu poate reține pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu cele ale art. 56 alin. (2) din Constituție.

18. Referitor la pretinsa discriminare invocată în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.432 din 25 octombrie 2011 (precitată), a reținut că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece se adresează, în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, tuturor contribuabililor care desfășoară o activitate independentă. Faptul că dispozițiile de lege criticate exceptează de la plata anticipată în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat anumite venituri se datorează specificității activităților care stau la baza obținerii acestora, aspecte care justifică, în mod obiectiv și rațional, tratamentul diferit pe care textele criticate îl reglementează.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 45 privind libertatea economică și art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, întrucât, pe de o parte, astfel cum reiese din prevederile constituționale, libertatea economică presupune accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii [art. 45] și obligația statului de a lua măsuri economice și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un trai decent [art. 47 alin. (1)], iar, pe de altă parte, prevederile criticate stabilesc o obligație în sarcina contribuabililor care realizează venituri din activități independente.

21. Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, Curtea nu poate reține nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Constituție.