Decizia CCR nr. 501 din 5.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. 2 din OUG nr. 77/2009 - organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (4) și art. 22 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 4.606/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureș. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 314D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 1.344/2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Sentința civilă din 10 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.606/320/2012, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (4) și art. 22 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tisza Game“ - S.R.L. din Târgu Mureș cu ocazia soluționării unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că obligarea operatorilor economici de a declara tranzacțiile cu mijloace de joc la comisia de autorizare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice constituie o încălcare și o limitare a dreptului de proprietate, garantat și ocrotit de art. 44 alin. (1) și (2) și de art. 136 alin. (5) din Constituție. Astfel, arată că pot exista două situații:

- cumpărătorul licențiat al unor mijloace de joc nedeclarate depune la "comisie“ dosarul de autorizare, în vederea exploatării lor legale, în acest caz, informațiile necesare fiind comunicate odată cu dosarul de autorizare, iar obligația de declarare devine superfluă;

- cumpărătorul licențiat nu depune la "comisie“ dosarul de autorizare a mijloacelor de joc, el optând fie pentru nefolosirea bunului respectiv, fie pentru o exploatare comercială neautorizată, expunându-se sancțiunilor legii penale sau contravenționale.

Mai mult, dispozițiile art. 22 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 77/2009 sancționează nedeclararea tranzacției cu amendă, dar și cu confiscarea bunului respectiv, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin. (3), (8) și (9) și art. 56 alin. (2) și (3) din Constituție.

Judecătoria Târgu Mureș nu și-a exprimat opinia referitor la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că rațiunea textelor de lege criticate pentru neconstituționalitate vizează exercitarea supravegherii de către stat, prin intermediul instituțiilor competente, a acestui tip de activitate economică, ținând seama de necesitatea protecției minorilor ori a altor categorii vulnerabile, a eliminării fraudelor (există posibilitatea modificării frauduloase a mijloacelor de joc prin modificarea parametrilor, în așa fel încât să fie adusă atingere elementelor de șansă sau metodelor de selecție).

Rezultă că textele de lege vizează o serie de condiții legitime impuse de legiuitor pentru accesul la o anumită activitate economică, în considerarea faptului că această activitate este monopol de stat, neputând fi reținută încălcarea textelor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată ori la contribuțiile financiare. De altfel, posibilitatea de exercitare a accesului liber la o activitate economică nu este una absolută; conform art. 45 din Constituție, "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate“. Iar potrivit art. 44 alin. (9) din Constituție referitor la dreptul de proprietate privată, în condițiile legii, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate. Pentru aceste motive apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (4) și art. 22 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009. Dispoziția art. 20 alin. (4) a fost modificată prin articolul unic pct. 15 din Legea nr. 227/2013 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2013 privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 16 iulie 2013. Având în vedere că în cauză se aplică dispoziția de lege în forma de dinainte de modificare, instanța de contencios constituțional este competentă să se pronunțe asupra acesteia. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 20 alin. (4): "Operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc sunt obligați să declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzacției comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia.“;

- Art. 22 alin. (2): "Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 20 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar mijloacele de joc respective și/sau sumele provenite din operațiunile economice aferente, după caz, se confiscă.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1), (2), (3), (8) și (9) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) și (3) referitor la contribuții financiare și art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea, în condițiile legii, a proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reglementează în sarcina operatorilor economici care vând sau cumpără mijloace de joc obligația declarării acestora Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea tranzacției, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție și fiind sancționată cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei și, după caz, cu confiscarea mijloacelor de joc respective și/sau a sumelor provenite din operațiunile economice aferente.

Curtea observă că situația reglementată de textele de lege criticate se circumscrie domeniului activităților de jocuri de noroc, a cărui organizare și exploatare, pe teritoriul României, constituie monopol de stat.

Referitor la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 205 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 6 iunie 2003, a reținut că domeniul jocurilor de noroc ridică serioase probleme pe planul ordinii și al moralei publice, ceea ce justifică adoptarea unor măsuri restrictive.

Totodată, prin Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a luat în considerare și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul libertății de a presta servicii. Cu acel prilej, Curtea a reținut că jurisprudența europeană statuează, în esență, următoarele:

- în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acțiune;

- obiectivul principal urmărit de reglementarea națională trebuie să fie lupta împotriva criminalității, mai precis protecția consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârșite de operatori;

- o legislație națională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenței de jocurile de noroc și pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar;

- art. 46 alin. (1) din Tratatul CE permite restricții ale libertății de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecție a consumatorilor, de prevenire a fraudei și a incitării cetățenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum și de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general;

- statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc și, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecție urmărit. De asemenea, trebuie ca restricțiile pe care le impun să îndeplinească cerințele care reies din jurisprudența Curții, în special în ceea ce privește proporționalitatea lor.

În lumina acestor considerente, Curtea, prin Decizia nr. 973 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 25 ianuarie 2013, a reținut că piața jocurilor de noroc este o piață restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum și condițiile de exploatare a acestora constituind monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009.

Plecând de la aceste premise, Curtea, prin aceeași decizie, a constatat că în domeniul exploatării jocurilor de noroc - monopol de stat - statul poate adopta condițiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda imperativul interesului public, precum și pentru a asigura un control eficient al acestei activități în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera penalului.

Așa fiind, Curtea constată că impunerea în sarcina operatorilor economici care vând sau cumpără mijloace de joc de a declara mijloacele de joc care fac obiectul tranzacției comisiei, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia, se circumscrie tocmai dreptului statului de a impune reguli de disciplină economică, cu atât mai mult cu cât activitatea în cauză este monopol de stat, neputând fi, astfel, reținută încălcarea textelor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată ori la contribuțiile financiare.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile art. 22 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 77/2009, care sancționează nedeclararea tranzacției cu amendă, dar și cu confiscarea bunului respectiv, contravin prevederilor art. 44 alin. (3), (8) și (9) din Constituție, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reținută.

Astfel, accesul liber al persoanei la o activitate economică nu înlătură obligația comerciantului de a se conforma regulilor de comerț și, de asemenea, nu exclude instituirea, prin lege, a sancțiunii confiscării mărfurilor, produselor sau sumelor de bani destinate desfășurării unor activități comerciale ilicite (în acest sens, Decizia nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005).

Curtea a reținut, prin Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005, că prin săvârșirea unei contravenții se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumției generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiții, inclusiv când legea este încălcată. Interdicția confiscării averii dobândite licit și prezumția caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituție, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții potrivit alin. (9). Prin însăși săvârșirea contravenției autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecința firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituție, a posibilității de a suferi rigorile legii, între care și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa.

De asemenea, Curtea Constituțională a stabilit în mod constant, în jurisprudența sa, că aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, întrucât sunt consecința unor încălcări ale legii (în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, precum și Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003).