Decizia CCR nr. 746 din 16.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. 2 şi (4) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent,...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 24 alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Șerban Chica, Adina Florina Paraschiv și Maria Ioana Darie (Cîrdei) în Dosarul nr. 9.100/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 688D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 20 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 9.100/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 24 alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de intimații-reclamanți Șerban Chica, Adina Florina Paraschiv și Maria Ioana Darie (Cîrdei) într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de statul român prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (succesoarea în drepturi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor) împotriva sentinței civile a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamanți și a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să înainteze dosarul la evaluator și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 60 de zile de la emiterea raportului de evaluare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 privind principiul neretroactivității legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 44 privind dreptul de proprietate. De asemenea, invocă dispozițiile art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la această Convenție și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, deoarece se aplică litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Astfel, autorii excepției susțin că, în situația în care până la apariția legii criticate existau deja un cadru procesual și dispoziții de drept material aplicabile, simpla împrejurare de fapt constând în soluționarea cu întârziere a cererilor de chemare în judecată nu poate justifica aplicarea retroactivă a dispozițiilor legii noi, diferențiate, ce instaurează un tratament discriminatoriu persoanelor îndreptățite aflate în situații identice. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010. _

6. În lumina principiului neretroactivității legii, susțin că aplicarea dispozițiilor criticate din Legea nr. 165/2013 produce o destabilizare a circuitului civil și o instabilitate a drepturilor de proprietate câștigate ca urmare a întocmirii rapoartelor de evaluare și a depunerii cererilor de chemare în judecată pentru a obține obligarea la emiterea unei decizii din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Având în vedere dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, arată că prevederile Legii nr. 165/2013 nu pot retroactiva și nu se pot aplica: persoanelor care la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 aveau înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești cauze având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziilor de despăgubire; persoanelor care au obținut o sentință definitivă de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la aprobarea raportului de evaluare și la emiterea deciziei, hotărâre judecătorească ce nu poate fi supusă controlului de legalitate prin prisma unei legi inexistente la data pronunțării ei.

7. Totodată, susțin că dispozițiile de lege criticate contravin și art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată, deoarece noua reglementare nu poate afecta drepturile persoanelor cărora le-a fost recunoscut dreptul la restituire în echivalent și nici cuantumul despăgubirilor stabilite anterior, sens în care invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Înstrăinarea de către foștii proprietari a drepturilor ce li se cuvin reprezintă doar o exercitare a prerogativei "abusus" printr-un act juridic, ce nu ar trebui îngrădit în nicio modalitate, ce nu ar trebui să genereze nicio sancțiune sau alt mod de reprimare a atributului dispoziției. Astfel, având în vedere caracterul perpetuu, inviolabil, transmisibil și fundamental al dreptului de proprietate și prevederile din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și protejarea dreptului de proprietate, solicită constatarea ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, întrucât urmăresc o sancționare și o reprimare nelegală a înstrăinării drepturilor de restituire.

8. De asemenea, autorii excepției susțin încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat constituțional prin art. 16. În acest sens, arată că există un tratament distinct aplicat persoanelor îndreptățite la despăgubiri, discriminare raportată fie la momentul la care instanța pronunță hotărârea definitivă, fie la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, ceea ce atrage un dublu aspect neconstituțional: limitarea valorii despăgubirilor la nivelul grilei notariale existente în 2013, fără nicio posibilitate de indexare a valorii imobilului în conformitate cu fluctuația pieței imobiliare; condiționarea ca, pentru a-și realiza dreptul la acordarea măsurilor reparatorii, titularii drepturilor trebuie să participe la licitațiile în care sunt scoase la vânzare bunurile aflate în domeniul public sau privat al statului. Totodată, se creează discriminări între persoanele care au obținut o reparație înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 și cele care obțin despăgubiri după acest moment, despăgubiri în cuantum mult mai mic, plafonat sub dublu aspect: la nivelul grilei notariale și/sau la un procent de 15% din valoarea bunului estimată în grila notarială.

9. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul temeiniciei excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile de lege care reglementau condițiile de emitere a titlului de despăgubire la data încheierii convențiilor de cesiune a drepturilor rezultate din procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv, la data formulării acțiunii în justiție și a soluționării cauzei în fond, nu făceau distincțiile prevăzute de art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat în dosarele Curții Constituționale nr. 538D/2013 și nr. 644D/2013, cu privire la care Curtea s-a pronunțat prin deciziile nr. 206/2014 și nr. 328/2014.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de către partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl reprezintă dispozițiile art. 4 și art. 24 alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Din analiza motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică, în realitate, aplicarea în cauza dedusă judecății, aflate pe rolul instanței, a dispozițiilor art. 24 alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/201З. Prin urmare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins:

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 24 alin. (2) și (4): "(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).[...]

(4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6)."

15. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 44 privind dreptul de proprietate. De asemenea, invoca dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 privind nediscriminarea din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la art. 1 din Primul Protocol adiționai la această Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12, privind interzicerea generală a discriminării.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor ari. 4 teza a doua raportate la art. 24 alin. (2) și (4) din Legea nr. 165/2013, cu referire la aceleași prevederi din Constituție și din Convenție ca și cele invocate în cauza de față, prin Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, și prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014.

17. Prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, paragraful 23, Curtea a reținut că legiuitorul a reglementat în mod diferit modalitatea de despăgubire, în raport cu persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de Legea nr. 165/2013, și anume titularul dreptului la măsuri reparatorii în temeiul legislației reparatorii anterioare, pe de o parte, și persoanele către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietății, pe de altă parte. Această opțiune a legiuitorului nu reprezintă o sancționare a titularilor originari ai acestui drept care au înstrăinat dreptul la obținerea măsurilor reparatorii, dat fiind faptul că, prin ipoteză, în patrimoniul acestora nu se mai regăsește acest drept. Ca efect al cesiunii de creanță specifice, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii, dreptul pretins de cedenți, constând în acordarea măsurilor reparatorii conferite de legislația anterioară în domeniul proprietăților preluate în mod abuziv, a fost transferat către cesionari.

18. Referitor la critica privind existența unei discriminări, Curtea a reținut, prin aceeași decizie, paragraful 26, că legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului. Măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

19. Cu privire la critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, prin aceeași decizie, paragraful 27, Curtea a făcut referire la Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, și a reținut că aceste măsuri nu echivalează cu o expropriere, încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român.

20. Totodată, prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, paragrafele 30 și 31, Curtea a constatat că eliminarea măsurii de compensare în bunuri și servicii creează, într-adevăr, o diferență de tratament între cesionarii de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată s-au soluționat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 față de cei care nu au obținut o atare hotărâre. Această diferență de tratament derivă, însă, din succesiunea în timp a actelor normative în materie, mai concret din aplicarea principiului general de drept tempus regit actum. Privită din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic este întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil, fiind astfel de neconceput, în acord cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, ca legea nouă să se aplice și cesionarilor de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată au fost soluționate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În legătură cu aspectul menționat mai sus, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Mai mult, Curtea a reținut că, în privința obiectului de reglementare a legii analizate, intervenția legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată și impusă firesc ca urmare a pronunțării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.