Decizia CCR nr. 655 din 11.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 324 alin. 1 pct. 1 din C. pr. civ. din 1865

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituțonalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Constantin Adrian Ursă și Virginia Diana Ursă în Dosarul nr. 5.670/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 667D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru Agenția Națională pentru Locuințe, domnul consilier juridic Cosmin Trașcă, cu delegație depusă la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părți, Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției de neconstituționalitate au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției.

5. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se mai menționează jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 și Decizia nr. 310 din 13 iunie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din 24 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.670/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție invocată de Constantin Adrian Ursă și Virginia Diana Ursă într-un dosar având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât îngrădesc exercitarea drepturilor constituționale ale persoanei căreia i se interzice dreptul la un proces echitabil. În opinia lor, prevederea potrivit căreia termenul de revizuire al hotărârilor pronunțate de către instanțele de recurs după evocarea fondului curge de la data pronunțării, spre deosebire de celelalte situații în care termenul se socotește de la data comunicării/luării la cunoștință de motivele pronunțării sunt neconstituționale.

8. Dispozițiile legale criticate aplicate în practică nu permit revizuirea unor hotărâri judecătorești, în condițiile în care s-a evocat fondul, instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, însă despre care nu s-a putut lua la cunoștință decât după motivarea deciziei atacate. Stabilirea unui termen diferit de exercitare a dreptului de a formula o cerere de revizuire în funcție de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere este discriminatorie și creează o situație vădit mai dificilă persoanelor ce doresc să exercite această cale extraordinară de atac cu privire la hotărâri pronunțate de către instanțele de recurs, acestea fiind nevoite se redacteze cererile de revizuire fără să ia cunoștință de motivele pronunțării deciziei atacate. Faptul că hotărârile instanțelor de recurs care se redactează după o perioadă lungă de timp nu se comunică părților nu poate justifica tratamentul discriminatoriu pentru fapte ce nu sunt imputabile justițiabilului. Impunerea unui termen de formulare a cererii de revizuire mai scurt decât termenul de redactare obiectivă a hotărârii constituie o încălcare a drepturilor constituționale.

9. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. De asemenea, se menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv deciziile nr. 10 din 18 ianuarie 2011, nr. 470 din 8 mai 2012 și nr. 310 din 13 iunie 2013.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta arată că revizuirea este un mijloc procedural de acces la o instanță superioară de control, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege și exercitată în termenul impus de legiuitor. Așa fiind, prin acest mijloc procedural instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitativ prevăzute de lege, neputând să examineze justețea soluției adoptate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziții care au următorul cuprins: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 al. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri.“

15. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispozițiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.

16. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.

18. Astfel, prin Decizia nr. 470 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2012, Decizia nr. 1.663 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010, Decizia nr. 214 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 2 mai 2008, Decizia nr. 1.083 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, și Decizia nr. 817 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a reținut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței, care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate.

19. Totodată, Curtea a statuat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil.

20. De asemenea, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a statuat că prin art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, și, în aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii sunt valabile și în cauza de față.